SONETOTERAPIE 161
- text și interpretarea lui de către
autor -
LÂNGĂ PARFUMUL TAINIC
~*~
Lângă parfumul tainic de narcise
De-aş aşeza rochiţa rândunicii,
În ea se vor lega sublim delicii,
Miros de câmp, semănător de vise.
Lângă planeta noastră, cuib de vicii,
De ar veni o alta din abise,
Ca să-şi aline clipele ucise,
Ar destrăma sălaşul fad al fricii.
Poftit am fost de gestul fără vină,
De-un licăr ce mă strigă la apel,
Dar n-am ştiut să-l chem cu noi la
cină
Şi să îi sorb nălucile cu zel.
De gândul veşnicit întru lumină
Am fost atins, dar am rămas la fel.
~*~
("Tăcerea clipei,
Sonete 1", Arania, 2005)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 162
- textul și interpretarea lui de
către autor -
Brașov - Dealul Melcilor
~*~
Chiar pe Neagoe Basarab mi-e drumul,
Printre căsuţe trainice şi vile.
Suiş abrupt, ademeniri febrile,
Acelaşi pas, tăceri la porţi…şi
fumul.
Ce caut sus? Trecutele idile,
Ca să-mi compun din umbre vagi
albumul?
Calc frunze-absent şi mai rămâne
scrumul.
În mine ard iluminări fragile.
Spre lutul ars de ploi şi biciul
gheţii
Revin statornic, cu mişcări de pluş,
Să râcâi urma aspră-n vălul ceţii
De ancestrali culbeci muiaţi în tuş.
Dar nu ajunsul dă o noimă vieţii,
Ci doar solemnul, trudnicul urcuş.
~*~
("Ferestre în
cetate; Sonete 4", Arania, 2008)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 163
-text și intepretarea sonetului de
către autor -
PE SUB OCEAN
~*~
Pe sub ocean nisipul se-mpreună
Cu focul din adâncuri de planetă,
Dar eu mă văd, în matca mea concretă,
Sigur şi calm, departe de furtună.
Cutremure prefac pământ în cretă,
Dar eu înalţ palate până-n lună
Şi vreau să dau o frunză drept arvună
Pentru un zbor gigantic de cometă.
Mă las condus de visuri şi plăcere
Şi mai rămân la umbra unui vers.
Un simplu junghi mă-nvăluie-n tăcere,
O piatră mă împiedică la mers,
Debil mă lupt cu orice adiere,
Dar mă mai cred stăpân pe univers.
~*~
(„Tăcerea clipei,
Sonete 1”, Arania, 2005)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 164
- text și lectura autorului -
VA ÎNCETA ŞI VÂNTUL
~*~
Va înceta şi vântul, vara trece.
Porneşte firul ierbii în solie.
Se naşte-n lan aceeaşi păpădie
Şi-acelaşi măr e gata să se plece.
S-au pârguit şi strugurii în vie.
Arsura gurii tale mă petrece.
Îţi ferec trupu-n mâna mea cea rece
Şi te supun sub mine pe vecie.
Te-mpotriveşti, dar coapsa ta mă
strigă
Din prăvălirea crengilor de dud,
Din scobitura frunzei de ferigă.
În cuib de greieri tainic te aud.
Pe rugul toamnei ce-a-nceput să frigă
Îţi smulg trufia, ca pe-un zmeur
crud.
~*~
(„Tăcerea clipei,
Sonete 1”, Arania, 2005)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 165
- text și interpretarea
lui de către autor -
SEMĂN UN MĂR
~*~
Semăn un măr şi-aştept să-i văd
suişul,
Dar norii vin la colţuri de pădure.
În crengi furtuna greu e s-o îndure,
Se clatină câmpia şi desişul.
Un zbor de păsări vântul vrea să
fure.
În piept îi simt năvalnic ascuţişul,
Torenţi de-aramă spulberă frunzişul,
Oştiri de brazi se-apleacă spre
secure.
Corăbii mari oceanul îl înhaţă,
Cârmaci de bronz pe maluri m-au
vânat.
În râuri peştii mor sătui de viaţă,
Simt cum îmi creşte barba-ncrâncenat.
În jurul meu văd marea ca prin ceaţă
Şi mă agăţ de un catarg uscat.
~*~
(„Tăcerea clipei,
Sonete 1”, Arania, 2005)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 166
- text și interpretarea
lui de către autor -
CUVÂNT CONFUZ
experiment 6
~*~
Cuvânt confuz, cenuşă călătoare
Ca cearcănele castei crinoline
Curma cabala crudelor canine,
Cântând canonul, căutând candoare.
Cartea citită ciob confuz conţine
Cât consonanţa cucerind culoare.
Calc creanga-n colbul calpelor
covoare,
Când cerul clipei cobora coline.
Ce caldă ciută clatină cleştarul
Cernitelor consoane care cos
Conturul crucii căutând chenarul
Cucernicelor corzi cu chip ceţos!
Cuibul candid, cutremurând calvarul,
Croia cuminte chipul cuvios
~*~
("Casa fără ziduri,
Sonete 2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 167
- text și interpretarea
lui de către autor -
CRUZI ÎMPĂRAŢI
la Psalmul 2
~*~
Cruzi împăraţi, în piept strângând
arsură,
Gândesc să-i smulgă Fiului puterea,
Să nu-şi mai poarte-n oameni
mângâierea,
Dar El decide totul fără ură
Şi în răbdarea Lui îşi spune vrerea.
Tatăl I-a dat pământul drept măsură,
Aşa cum scrie veşnic în Scriptură,
Să-nfrângă patimi, prevestind
tăcerea.
Cu un toiag de fier ce Îl ridică
Sparge ulciorul poftelor pe rând.
Judecători ce legile le strică,
Voi domnitori, prinosuri adunând,
Slujiţi pe Domnul cerului cu frică,
Vă bucuraţi de toate, tremurând !
~*~
(2005 – sonet
nepublicat în volum)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 168
- text și interpretarea lui de către
autor -
ÎNTOARCE-TE!
~*~
Întoarce-te din plesnituri de stâncă,
Din scobituri de râpi muiate-n rouă.
Despică umbra muntelui în două,
Fugi de genunea norilor, adâncă,
Arată-mi chipul blând de lună nouă
Şi nu privi în urma clipei încă,
Să nu te soarbă hăul ce mănâncă
Frânturi de nimb, când împrejuru-i
plouă.
Învinge-ţi neputinţa, prinde-ţi şalul
Căderilor de fluvii ce împart
Nădejdi şi spaime aţipind pe malul
Vegherilor clipind tăcut în cart.
Întoarce-te, iubito, sari în valul
Izvoarelor ce nu ne mai despart.
~*~
(„Tăcerea clipei,
Sonete 1”, Arania, 2005)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 169
- text și interpretarea lui de către
autor -
ÎN TRUP BICISNIC
la Psalmul 3
~*~
În trup bicisnic frica se ascunde
Şi mulţi potrivnici nu mă dau
scăpării,
Dar mă aşez la cârma împăcarii,
Corabie brăzdând înfrânte unde.
Mă rog supus, fii glasul îndurării !
Tu mi-ai răspuns şi liniştea pătrunde
În vămi de gând prin vene să inunde
Trândava carne smulsă desfătării.
Nu mă înfrâng poftiri neputincioase.
Pe cel viclean deplin l-am alungat.
Dă-mi, Doamne, tihna, să-mi
pătrundă-n oase
Căci Tu-l înfrângi când el m-a despuiat,
Tu îi zdrobeşti rânjirile hidoase
Şi mă înalţi din veşnicu-mi păcat.
~*~
(„Tăcerea clipei,
Sonete 1”, Arania, 2005)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 170
- text și interpretarea lui de către
autor -
PARTICULĂ-N OCEANUL DE CUVINTE
~*~
Particulă-n oceanul de cuvinte,
Cât mi-aş dori să le găsesc măsura,
Să dau consoane-n praf stelar de-a
dura
Şi să îi scot confuziei un dinte.
Obscur pion, nesocotindu-şi tura,
Pe câmpul vast, sădit cu oseminte,
Cât aş lupta să le cioplesc morminte
Seminţelor ce şi-au pierdut armura.
Inclus în val, chiar valul mă mai
scoate
La ţărmul blând pe care vieţuiesc.
Nescrise legi în mine dau din coate.
De-aş vrea tot zborul arcului ceresc
Să îl supun, va trebui-ntre toate
Întâi pe mine să mă cuceresc.
~*~
ADRIAN MUNTEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu