CULME SORO, SORO LUME !
POEM REPLICĂ LA POEZIA
EPIGONII, SCRISĂ CU BUN SIMȚ DE ILEANA VĂDUŞEL
~*~
Tu, dai sens cântecului lirei şi
ciocârliei,
din largul spațiu cu Vica pe dealuri
măsură a lucrurilor
şi câmpiei/podişul Someşan, că scrii
bine, legendar trăind printre atâțea barbari corupți,
cosmopoliți şi imperialişti ca Trump extraordinary
şi excepționali, în a stârnii a
ciumei scandal- înteres pentru propiul fes,
cu nebunie şi stres,
că Dumnezeu nu pe ei i-a ales, votat,
printre aleşi.
Toate, în streveziul zilei, zilei
dintâi,
că dai sens de vers,
în acestă curvă de univers,
fără să-ți câştigi prin asta
candidând cu înviere la fericire,
fără să-ți câştigi mântuire, prețul
evadării, în nemurire/ fără să-ți câştigi, pe Aripile vântului, cu peripețiile
scrisului: binele,
mana cerească, în exod prin
nisipurile pustiului, în drum către Canan, țara făgădinței, fără să-ți câştigi
coaja de pâine, pâinea cea de toate zilele ale patriei limbii române,
în liturghie de grâne, holde, trase-n
viitor, în mâine,
deşi tu durabil şi util vizibil eşti
prezență de spirit menținându-te sustenabil,
cu infinitul: predicat şi subiect
apropiat din plin de respect,
apropiat de obiect
ca Pepelea cel înțelept ca un proverb
şi cu aură şi nimb de Eminescu-Stănescu
ca regele poeziei Vasile Alecsandri, meşter
Manole,
cu balade şi idile sau Macedonschi cu
rondeluri
ca-n 1001 poveşti, în nopți de noiembrie:
idealuri,
în joc de iele, zâne-fetişcane,
şcolărițe-ştrengărițe, nebune ca o vreme bună,
culme la soro, soro lume!
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu