PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - CU FAPTE VREDNICE ŞI BUNE: PACE ŞI PÂINE - ÎN LITURGHIA DIN GRÂNE

CU FAPTE VREDNICE ŞI BUNE: PACE ŞI PÂINE

~*~

Ajută-mă, Doamne, în tine să-mi aflu pur şi simplu: nădejea,

Duhul sfânt coborât pe pământ pentru a-l sfinți ca Altar Sfânt,

în sufletul veşnic dezamăgit, să pătrundă talantul îmulțit-Duh Sfânt,

că a suferit fără leac cel mult iubit,

în vec, ca eu, în el să-mi îmulțesc dar din dar, cu bunătate şi har, dreptul cu trăire, în iubire şi binecuvântare întru răsărit de soare,

aflându-mi, în marele El, salvarea-n bine,

găsindu-mi, în Tine nevoia şi anevoia în nădejdea,

pentru a-mi afla mângâierea, puterea şi îndurarea,

paza bună de piza rea

care slăşuieşte bolundă, nebună: boală şi rea

şi, în România, țara scumpă şi a mea.

Tu, Doamne, fii-mi mântuirea, salvarea poporului şi pentru România!

Ajută-mă, Doamne să-Ți fac voia şi precum a Ta vrere,

să-Ți fac sincer plăcere,

pe pământ şi-n cer să fiu vrednic îndreptar şi reper,

ca-n veci ca pasăre care pe graiul ei pire, niciodată eu, să nu pier !

Ajută-mă să pot cumpăni, în rostul şi folosul oamenilor,

stăpân pe sine ca măsură a lucrurilor,

românilor cu minte şi de frunte, să le stea bine ca popor

căluzit de Tine, sub falduri de tricolor,

în veci de veci: pomenire şi cinste a lor, că-s candidați la fericire, cu drept la înviere!

În bonus cu zilele să se adune-n lume şi-n noua ordine mondială a românilir de anume: renume,

să prisosească pacea şi pâinea patriei sfintei limbii române,

cu fapte vrednice şi bune,

culme peste tot belşug după brazda de sub plug, belşug de pace şi pâine-n lume,

nimic din bine să nu ne smintescă,

nimic şuhan în război, Doamne,

să nu dezbine !

~*~

ÎN LITURGHIA DIN GRÂNE

În toate, în strviziul zilei,

chiar a luminii zilei dintâi,

îmi sunt înhămate cu bunătate şi sănătate

halmidă de lumină la plugul păcii şi muncii,

ca-n hotar să se stârpescă sipinii şi buruienile,

în biserică să odrăslească pentru viață, liturghia din grâne trase-n mâine hrană şi haznă pentru a ieşi la colțul ierbii din geroasa şi costeliva viforoasa iarnă, de loc hazoasă şi generoasă scoțându-ți bolundă şi sufletul din oasă, deşi-n hotar, când plugurile, a câta oară într-o viță de om, încep să ară, dar cine ținuse cont de anotimurile care se perindă cu plămândă aparte care de care, iară şi iară ca să ții cu dinții la ce eşti bunăuară pace şi pâine, în patria limbii române ajunsă vie şi-n ziua de mâine, cu holdele de spice, înhămate cu bunătate la pace, în liturghia din grâne cu iz de albastru Eminescu,

în sufletul nostru,unde pe sub tei înfloriți, în Cupou pe alei Ieşu de foare albastru clopotele-şi bate pentru a combate, din realitatea de bunătate: pandemia, o năpârcă urcată pe corabie, pe arcă de biserică arestată, că clopotele bate ca de vreme grea, de incendiu sau de piza rea petrecăreață: sperlă de ştroşală, boală grea

 şi, în România mea şi clopotele bat şi pentru înmormântare, pentru agerele sufletele noastre Eminescu albastre şi pentru unire, întregire de neam şi a țării ciuntet de cei răi, deşi cațară România şi eu am cu plai şi grai sfânt de rai cu larg plai, clopotarul Dragomir şi Mitru Petrule a lui Istrate le trag conştiință de bună dimineață, că țăranii merg pe deal sau pe luncă, merg înfloritor de viitor, merg harnici gospodari, la muncă, merg în răsărit de soare cu înviorare, în drept de a fi cu binecuvântare ca România să rămână profundă şi mare şi sub soare fără asemănare, merg iubire demnă .şi pe verticală, din şcoala de acasă şi de dincolo de şcoală

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE