IOAN MICLAU GEPIANU - FAPTA BUNĂ

FAPTA  BUNĂ

~*~

Fapta buna e fruct dulce

În grădina socială,

Unde omul ca și pomul,

Întocmește floarea cea națională!

Fructul e un rod de arbor,

Fie dulce, fie acră,

E-mplinirea ce-o aduce

A Naturii lege sacră!

Dar aleși sunt pomii care,

Aduc fructe hrănitoare,

Întocmind gradini alese

Cu arome dulcioare!

Astfel, omului în faptă

Stă alegerea-i, nu-n toană,

Nu în vorbaria-i goală

Ce-l califica desigur, acră poamă!

*

E  VEȘNICĂ  UNDA!

E veșnică unda, izvorul tot tânăr,

Din creștet de munte încet se prelinge,

Și-n vale crescând al undelor număr

Cu spuma duioasă se strânge!

Dar cine-i bătrân și cine e tânăr?

Aci filosoful gândirea ș-o frânge,

Căci nu bătrânețea cu-al anilor număr,

Sunt ceea ce-n trup pun moartea ce-nvinge,

Nici greul vieții și-al trudelor număr!

Ruptura de sursa Divină ne stinge,

Și dragul pierdut de-a fi tânăr,

Acestea sunt daruri ce-avem a le strânge!

Veșnicia e raza luminii,

Materia val de izvor,

Iubirea în duh înmugure crinii,

“Deci n-am nici o șansă să mor!”

~*~

IOAN MICLAU GEPIANU

8/10/19