Cristi Șelaru - O eroare a unor decidenți fără perspectivă culturală - EXCLUSIV Interviu cu Ioan-Aurel Pop

EXCLUSIV Interviu cu Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române:

'O eroare a unor decidenți fără perspectivă culturală'

Autor:

Cristi Șelaru, Redactor ȘTIRI PE SURSE

12/08/2020 08:27

STIRIPESURSE.RO demarează un proiect jurnalistic în care mai multe personalități ale vieții academice, culturale și sociale din România răspund la două dintre cele mai mari provocări pe care Guvernul le pregătește în educație: eliminarea predării Limbii Latine și înlocuirea notelor cu calificative la ora de Religie.

Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, consideră, într-un interviu acordat pentru STIRIPESURSE.RO, că eliminarea studierii Limbii Latine este ”o eroare a unor decidenți fără perspectivă culturală”. Ministerul Educației și Cercetării, condus de Monica Anisie, membră a PNL, lucrează la revizuirea planului cadru pentru învățământul gimnazial. ”Specialiștii” MEC au realizat, până acum, patru variante de plan-cadru pentru clasele V-VIII pentru a pune în aplicare legea ce prevede tăierea cu până la 5 a numărului de ore pe săptămână în gimnaziu.

Limba Latină este una dintre materiile care au căzut ”pe frontul gândirii” celor din ministerul conduse de Anisie și se ia în calcul eliminarea ei, începând cu data de 14 septembrie. ”Ar fi o catastrofă în urma căreia ni s-ar atrofia treptat mințile.”, mai spune, în interviul pentru STIRIPESURSE.RO, academicianul Ioan-Aurel Pop, care vine cu argumente extrem de solide în favoarea păstrării predării Limbii Latine.

Ilustrul profesor ne vorbește despre ce-i ”mână în luptă” pe cei 33% dintre profesorii și 27% dintre părinții care au cerut eliminarea predării Latinei, atunci când MEC i-a întrebat, într-un chestionar online, ce materii ar considera că trebuie scoase pentru a pune în practică legea care cere diminuarea programului școlar. ”Mulți dintre ei sunt produsul anilor mai recenți, ai unor licee de pripas și ai unor universități improvizate, în care dragostea de carte profundă, de cultură generală serioasă, de cunoaștere diacronică a valorilor omenirii lasă mult de dorit”, punctează Ioan-Aurel Pop în interviul pe care îl redăm mai jos.

”Cristi Șelaru: După cum știți, o lege ce urmează să se aplice de la debutul acestui an școlar prevede diminuarea numărului de ore pe care elevii trebuie să le petreacă la școală. Conform diverselor scenarii pe care MEC le are în lucru, orele de Limbă Latină ar putea să dispară cu totul din curricula școlară în ciclul gimnazial. Cum vedeți acest lucru, din poziția dvs. de istoric, dar și de președinte al Academiei Române?

Ioan-Aurel Pop: Văd acest lucru drept un mare rău, așa cum am spus și în anii trecuți. Mai întâi, scoaterea latinei din școlile unei țări latine este un nonsens, este ca și cum ne-am nega strămoșii, originile. În al doilea rând, latina nu este o limbă moartă, ci limba unei mari culturi care trăiește prin Horațiu, Vergiliu, Ovidiu, Cicero, Caesar, Titus Livius, Tacitus și câți alții! În al treilea rând, latina nu este o limbă moartă și datorită variantelor sale contemporane: italiana este latina vorbită azi în Peninsula Italică, franceza este latină vorbita azi în fosta Gallie, spaniola este latina actuală din Hispania și așa mai departe. Evident, româna este latina dunăreană sau latina așa cum s-a menținut ea și s-a transformat, de două milenii încoace, în fostele provincii Dacia și Moesia. În al patrulea rând, latina este ca o „geometrie” a umanioarelor, pentru că disciplinează mintea, te face să poți vedea în spațiu și timp, adică în perspectivă. În multe școli, chiar cu profil tehnic, din Germania, se studiază latina tocmai pentru „gimnastica minții”. Latina este și cheia învățării altor limbi ... Scoaterea latinei ar fi, prin urmare, o eroare a unor decidenți fără perspectivă culturală. Latina nu se învață pentru școală, ci pentru viață. Iar diminuarea numărului de ore petrecute de elevi în școală este, de asemenea, o mare eroare. Cu cât scade numărul de ore petrecute în școală crește cuantumul de timp petrecut de unii elevi pe stradă, în săli de jocuri, pe site-uri nepotrivite, prin mall-uri etc. Părinții de azi, ocupați peste măsură cu câte două-trei joburi, nu ar trebui să se bucure că scad orele petrecute de copiii lor la școală. Dimpotrivă, ei ar trebui să ceară creșterea numărului de ore petrecute la școală, timp în care copiii să-și facă și temele, să repete ceea ce au învățat, să se și joace etc. Copilul spune, adică „râde”, prin vocea lui Lucian Blaga: „Înțelepciunea și iubirea mea e jocul”, dar și jocul e bine să fie supravegheat. Altfel, el degenerează. Firește, dacă toate aceste reduceri de ore se fac temporar, din perspectiva tristă a școlii online de pe durata acestei pandemii, atunci ar fi de înțeles. Dar mă tem că nu este așa.

Cristi Șelaru: MEC a publicat rezultatele unui chestionar care arată că 33% dintre profesorii și 27% dintre părinții care au răspuns au cerut eliminarea predării Latinei. Ce mesaj aveți pentru profesorii și părinții care au cerut asta?

Ioan-Aurel Pop: Profesorii care au cerut asta nu știu ce au făcut sau știu și vor să facă un rău intenționat, conform principiului „după noi, potopul!”. Probabil că mulți dintre ei sunt produsul anilor mai recenți, ai unor licee de pripas și ai unor universități improvizate, în care dragostea de carte profundă, de cultură generală serioasă, de cunoaștere diacronică a valorilor omenirii lasă mult de dorit. Pe părinți nu-i condamn, pentru că majoritatea nu au pregătirea necesară ca să se poată pronunța în cunoștință de cauză. Totuși, unii părinți sunt mai deștepți decât unii profesori, fiindcă sunt mai puțini părinții care se văd în postura de demolatori decât profesorii. Pe de altă parte, dați-mi voie să spun că democrația împinsă la extrem poate conduce la anarhie. De unde pot să știe elevii și chiar unii părinți ce este mai bine să știe viitorii maturi ca să fie bine adaptați la viață? Viața este formată din poveri și din plăceri și, oriunde și oricând, oamenii preferă plăcerea. La școală nu se învață doar lucruri ușoare și plăcute, ci lucruri necesare și în toată ecuația asta legată de pregătirea pentru viață, munca este elementul esențial și nu plăcerea. Iar munca nu este o glumă! Dacă îi întrebăm pe părinți ce le-ar plăcea să studieze copiii lor, trebuie să ne așteptăm și la surprize foarte mari. Cu atât mai grav ar fi să-i întrebăm pe copii ce vor să învețe, câtă matematică, fizică sau română să facă și să socotim răspunsurile lor decisive. În acest caz, nu este vorba despre democrație, ci de un simulacru care obturează competența, experiența, viziunea pentru viitor.

Cristi Șelaru: Oare la ce se gândește un cadru didactic, dar și un părinte, când cer eliminarea Latinei? De exemplu, Polonia tocmai ce a adăugat limba latină curriculumului de bază pentru a-i ajuta pe elevi 'să înțeleagă temelia civilizației occidentale', într-o reformă ce vizează învățământul.

Ioan-Aurel Pop: Un profesor care nu vrea să se mai învețe latina, gândește foarte simplu. Din egoism, crede că își apără propria disciplină. Din comoditate, fiindcă nu a învățat nici el latină sau nu a știut s-o folosească în viață, crede că latina este un „balast”. Dacă el nu s-a putut înălța la nivelul unei înalte culturi universale, crede că toți pot trăi și așa, în ignoranță și semidoctism. Un părinte, de regulă, își apără odorul și, mai ales când vede cât de încărcate sunt programele școlare, vrea să-i ușureze „chinul”. Aici trebuie să repet ceea ce spun destul de des: nu văd problema școlii în numărul prea mare de ore petrecute la școală de către elevi. Problema școlii noastre este supraîncărcarea cu materie a programelor, după principiul „predăm cât mai mult, înțelege cine poate”. Mai înțelept ar fi să predăm mai puțin și mai sigur, mai temeinic. Un profesor nu poate să fie mulțumit dacă înțeleg 3 elevi din 30 ceea ce a predat el, ci doar dacă înțeleg lecția majoritatea elevilor. Iar elevii nu pot să înțeleagă fără fixare, fără recapitulare, fără reveniri la explicații. Astăzi, parcurgerea integrală a programei înseamnă o goană prin materie din care nici profesorii nu înțeleg mare lucru.

Cristi Șelaru: Pentru că sunteți președintele Academiei Române, ați fost consultat în vreun fel în această chestiune?

Ioan-Aurel Pop: Da, am fost invitat într-un grup mai mare de profesori, pedagogi, cercetători și părinți, unde, după o oră și jumătate petrecută online, nu apucasem să spun nimic, pentru că se „discutau” programele de școală primară, de gimnaziu și de liceu împreună. Mi-am trimis, însă, în scris punctul de vedere către secretarul de stat pentru învățământ preuniversitar.

Trebuiau să fie consultați mai mulți oameni cu experiență în învățământ și trebuiau bine organizate lucrurile. Nu consider că trebuie schimbate toate planurile-cadru în același timp. Nu avem de ce să ne grăbim, dacă tot am pierdut trei decenii cu experimente neterminate, pentru care nu am avut analize ale urmărilor lor (feedback-uri). Am transmis și voi mai transmite: școala preuniversitară este obligată să-i pregătească pe elevi pentru viață, pentru aspectele practice ale vieții, dar nu pentru meserii anume (cu excepția școlilor profesionale, a liceelor cu profiluri anume, tehnologice, de exemplu).

Firește că avem obligația să-i pregătim pe elevi pentru viață, dar viața nu înseamnă doar cariere și calcule exacte, doar investiții și întreprinzători, doar servicii și mall-uri, ci și concerte, statui, monumente, muzee, opere literare, festivaluri de folclor sau de jazz, spectacole de operă, tradiții ale popoarelor, adică înseamnă cultură și civilizație în ansamblu. Competențe în viața practică înseamnă și a vorbi corect românește, și a cunoaște curentele culturale care au traversat istoria omenirii, și a conversa în limbi străine, și a plasa corect pe hartă lanțul Carpaților sau al Anzilor, și a recunoaște o biserică gotică și a nu o confunda cu una bizantină, și a ști din ce limbă (limbi) vin numele științifice ale plantelor și animalelor etc.

Cristi Șelaru: De ce trebuie predată, în continuare Latina, în gimnaziu? Mihail Șora spunea, acum câteva zile, despre intenția Guvernului PNL de a elimina orele de latină că ”este exact acea aversiune care te scoate de pe orbita fiinţelor gânditoare”.

Ioan-Aurel Pop: Dacă este să începem cu începutul, nu cred că este ideală predarea limbii latine în gimnaziu, fiindcă gramatica latină se învață mai ușor după cunoașterea temeinică a gramaticii limbii române (care descinde din latină) și după cunoașterea gramaticilor altor limbi, de exemplu a limbii germane. Locul latinei ar fi la liceu. Dar știu că predarea unei limbi străine nu se mai face acum la modul clasic, ci „creativ”, în multe cazuri cu ocolirea completă a gramaticii. Sunt „școli de gândire” în pedagogia contemporană care susțin învățarea limbilor străine exclusiv prin conversație, după ureche. Poate să meargă această tehnică la preșcolari, dar școala are regulile ei normative. Cu toate acestea, dacă este ca latina să rămână la gimnaziu, atunci locul ei este mai firesc în clasa a VIII-a decât în clasa a VII-a. Știu că și programul elevilor de liceu este foarte încărcat, ca și programul elevilor de clasa a VIII-a, dar nu Latina este cauza supraîncărcării. Necazul este că avem tot mai puțini profesori de Latină și de studii clasice. De ce să facă tinerii astfel de studii, dacă ei nu vor avea unde să muncească și din ce să trăiască? Pentru predarea latinei, este nevoie de profesori dăruiți, care se cuvine să fie apreciați și nu disprețuiți și mereu amenințați cu dispariția meseriei lor.

Cristi Șelaru: De ce considerați că s-a ajuns ca tocmai această disciplină să fie propusă pentru eliminare?

Ioan-Aurel Pop: Odinioară, studiul latinei era o marcă importantă a culturii generale și nu era de imaginat un intelectual autentic care să nu fi făcut în școală o astfel de disciplină. Se studia temeinic literatura latină, se recita (scanda) în latină, se cunoșteau pe de rost poezii și bucăți de proză. Azi nu mai există aproape nimic din toate acestea, iar lumea merge înainte. Mulți consideră, cum se spune la noi, că „merge și așa”. Este mai comod, pentru mulți, să ne afundăm în ignoranță, din moment ce cultura generală nu mai înseamnă aproape nimic, din moment ce modelele promovate de mass media sunt ariviștii, inculții, orgolioșii, tupeiștii. Latina, din păcate, nu mai are „avocați” cum avea odinioară, fiindcă mergem în viață pe minima rezistență, pe succesul facil, pe acumulări de bunuri materiale. Vorba lui Shakespeare care, în Sonetul 66, spune că „prostia a ajuns doctor la deștepți”.

Cristi Șelaru: Dacă MEC va duce la capăt acest plan și Latina va fi eliminată, ce „prejudicii” în educația elevilor credeți că se vor produce?

Ioan-Aurel Pop: Vom avea tineri tot mai inculți, care se vor crede că America Latină se cheamă așa pentru că acolo limba oficială este latina! Limbajul gramatical va fi tot mai sărac, încât ideile de declinare, conjugare, flexiune, numele cazurilor și ale modurilor, gradele de comparație ale adjectivelor etc. li se vor părea „intelectualilor” de mâine noțiuni extraterestre. Un pedagog și filosof grec, întrebat acum circa două milenii și jumătate, de ce are nevoie un copil de educație, a răspuns prompt: „Pentru ca, atunci când merge la teatru, să nu stea o piatră peste altă piatră!”. Pe vremea aceea, toți grecii liberi mergeau la teatru si stăteau pe bănci de marmură, adică de piatră. Ne vom transforma și noi, încet, în pietre peste pietre, adică în roboți, în humanoizi.

Cristi Șelaru: Considerați că Latina, odată eliminată, va mai putea fi reintrodusă, vreodată?

Ioan-Aurel Pop: Aproape orice rău se poate repara, dacă există voința de a face binele. Eu consider că, dacă Latina va fi eliminată, faptul se va petrece doar pe durata educației nefirești online de pe vremea pandemiei. Latina nu ne ajută să comunicăm între noi ca indivizi, dar ne ajută să comunicăm cu lumile și cu civilizațiile, ceea ce înseamnă infinit mai mult decât dialogul cotidian și decât nevoile curente. Iar celor care cred că toate educația se va face de-acum doar online nu le răspund cu vorbele – prea grele și aspre – ale scriitorului și profesorului de-odinioară Umberto Eco, ci cu concluziile științifice ale profesorului Manfred Spitzer (Universitatea din Ulm), care spune în cartea „Demența digitală”, publicată recent în românește: „Mediile digitale ne fac să ne folosim mai puțin creierul, iar eficiența acestuia scade cu timpul. La tineri, ele împiedică și formarea creierului, eficiența mentală rămânând astfel de la început sub medie”. Prin urmare, școala exclusiv digitală – în care Latina pare să nu mai aibă loc – ar fi o catastrofă în urma căreia ni s-ar atrofia treptat mințile.”