SONETOTERAPIE 141
-text și interpretarea autorului-
BRAȘOV - cimitirul din Noua
~*~
Cum se frământă sângele în vene!
Suiş de scări, nemăsurate trepte,
Tânjesc tăria râvnei s-o îndrepte
Spre zbor de fluturi cu un nimb
pe-antene.
Sub lut sunt puşi ai mei ca să
aştepte,
Cu întristarea tihnei prinsă-n gene.
Şi clipele se tânguiesc alene,
Când nu vrea trupul vlăguit
s-accepte.
Blajinul zâmbet al soţiei mele
Şi vorba tatei s-au oprit aici,
Sub brazi tăcuţi, sub adumbrite
stele.
Coboară-n raclă îngerii complici
Şi amintirea, fulg cernit pe piele,
Brăzdează răni în carne ca un bici.
~*~
("Ferestre în
cetate, Sonete 4", Arania, 2009)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 142
-text și interpretarea autorului-
CEASUL CĂINŢEI
~*~
Ceasul căinţei prea tăcut se lasă
Pe genele ce şi-au închis frământul.
Polen de taină rupe legământul
Uitărilor ce pe grumaz apasă.
Sihastre râvne şi-au pornit descântul
Să mă întoarcă-ntr-un târziu acasă,
Dar nu îmi vând aripa-n glod rămasă,
Ca să-mi pornesc spre neştiut
avântul.
Adun cenuşa poftelor în pungă
Să le presar, cât încă mai sunt vii,
Pe-aprins tăiş ce-i gata să străpungă
Veşmânt depus pe roua din vecii,
Când
umbră fac ţărânelor, prelungă,
Zidind în trupul meu zădărnicii.
~*~
("Tăcerea clipei,
Sonete 1", Arania, 2005)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 143
-text și interpretarea autorului-
DE TRUNCHIUL TIHNEI
~*~
De trunchiul tihnei îmi lipesc
obrazul
Şi-nchid sub pleoapă strigătul de
ciută.
Ciupeşte nimfa corzi de alăută
Şi ierburi moi şi-au domolit talazul.
Tăcerea-n scorburi doarme nevăzută
Sub iedera ce-i va păzi răgazul.
Neliniștea şi-a potolit extazul
Și-aripa serii fruntea mi-o sărută.
Pe buza clipei s-a oprit amiaza.
Doar rostul şoaptei tandre îl mai
ştiu.
S-a despletit în gândul tainic oaza,
Ogarul umbrei încă mai e viu.
O stea în ram îşi alungeşte raza
Într-un adânc şi-ndurerat târziu.
~*~
("Tăcerea clipei, Sonete
1", Arania, 2005)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 144
-text și interpretarea autorului-
CÂNTEC DE DUH
~*~
Cântec de duh, voi versuri care sună
În cadenţarea rimei ce mângấie,
Silabe ce mi-aţi pus pe gânduri frâie
Spunând tăcut ce n-au putut să spună,
Vegheaţi făclii la triste căpătâie,
În zdrenţe rătăcind prin nopţi cu
lună,
Însufleţiţi o trândavă lagună,
Vă-nconjuraţi cu măiestrite brâie,
Furaţi din Creta pasul şi felina
Ce-n labirint întortocheri decid
Şi din clepsidră picuraţi blajina
Licoare-a orelor săpând un rid!
Cuvinte, voi, să vă găsiţi lumina
În asprele tăceri ce ne divid!
~*~
("Tăcerea clipei,
Sonete 1", Arania, 2005)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 145
- text și interpretarea autorului-
ÎN CASA MEA NU-S SINGUR
~*~
În casa mea nu-s singur niciodată.
Am slujitori. Stăpâni se cred pe
toate.
Îmi fură des din lucruri şi bucate
Şi cuviinţa e de mult uitată.
Unul coboară scări neterminate
Cu paşi feriţi. M-ar vrea supus pe
roată.
Altul aşează strat compact de vată
La geamul meu cu storuri afumate.
Mănâncă, dorm, ordonă fiecare.
Căznit de toţi, târziu mă răzvrătesc.
Privesc în jur. Ca să găsesc scăpare
Spre uşă fug şi-abia de o zăresc.
Apăs pe clanţă. Ies din casa-n care
E frig şi trist şi nu mă mai găsesc.
~*~
("Casa fără
ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
ADRIAN
MUNTEANU
SONETOTERAPIE 146
- text și interpretarea autorului-
BRAȘOV - cimitirul din Noua
~*~
Cum se frământă sângele în vene!
Suiş de scări, nemăsurate trepte,
Tânjesc tăria râvnei s-o îndrepte
Spre zbor de fluturi cu un nimb
pe-antene.
Sub lut sunt puşi ai mei ca să
aştepte,
Cu întristarea tihnei prinsă-n gene.
Şi clipele se tânguiesc alene,
Când nu vrea trupul vlăguit s-accepte.
Blajinul zâmbet al soţiei mele
Şi vorba tatei s-au oprit aici,
Sub brazi tăcuţi, sub adumbrite
stele.
Coboară-n raclă îngerii complici
Şi amintirea, fulg cernit pe piele,
Brăzdează răni în carne ca un bici.
~*~
("Ferestre în
cetate, Sonete 4", Arania, 2009)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 147
- text și interpretarea autorului -
SEMN SPRE MUGURI
la Psalmul 10
~*~
De ce stai, Doamne-n spaţii
nepătrunse?
Vicleanul crede că stăpân nu este
Şi va dori să sufle aprig peste
Cucernicia boabelor ascunse.
Gura-i revarsă silnice proteste,
Mărinimii în coaste sunt împunse.
La vaiet lung nepregetat răspunse,
Ca să supună şoimul de pe creste.
Dar tu îl vezi din slava-mpărătească
Pe-acel ce-ar vrea să ierţi
nemărginit.
Tu faci spre muguri semn să
înflorească
Şi-l slobozeşti pe cel înlănţuit.
Fă-l mai puternic, ca să nu-l
lovească
Urgia celui din pământ ivit.
~*~
("Casa fără
ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTERANU
SONETOTERAPIE 148
- text și
interpretarea autorului -
AGONIZEZ
~*~
Agonizez, dar nu-i decât o sfoară
Pe care trec speranţe-nşelătoare.
S-au prăbuşit în smârcuri şi duhoare,
Iar izul lor netrebnic mă doboară.
Frânturi de voci, mereu neiertătoare,
Sădesc aprins un geamăt de vioară.
În vaier lung şi sumbru se-nfăşoară,
Tăcerile de duh izbăvitoare.
Dar serile s-au dezbrăcat de frică,
Iar gândul mut în taină îl înjug
La carul clipei ce un val despică
Spre închinări arzând mocnit pe rug.
Pe zidul tihnei îngeri se ridică.
Tăcut şi drept de moarte nu mai fug.
~*~
("Casa fără ziduri, Sonete
2", Arania, 2006)
Adrian Munteanu
SONETOTERAPIE 149
- text și interpretarea autorului -
F E M E I A
Femeia goală, aprigă râvnire,
Îmi lasă-n carne patimi şi ispită.
Supus al poftei, vreau într-o clipită
Să torn sămânţa-n trudnică unire.
Dar de se lasă de-un copil privită
Aşa cum e, cucernică zidire,
Rămâne chip de bronz şi de porfire,
Divina mamă, necurmat iubită.
Mă zbat să scap de stratul de rugină
Din trupul sterp şi veşnic rătăcit,
Ca să primesc o tainică lumină
Şi să mă simt de pofte primenit.
Doar inocenţa, când va fi să vină,
Mă va purta-n regatul aurit.
~*~
(2004- sonet nepublicat
în volum)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 150
- text și interpretarea autorului -
CLIPA ÎN ABIS
~*~
Îneacă-mă-n sărutul ce ucide,
Acoperindu-mi ochii cu fiinţa.
Deschide porţi să bântuie dorinţa
Pe-nvolburate pajişti cu silfide.
În pat să-ţi lepezi caldă cuviinţa
Şi sânii dornici de-ncleştări avide
Să îi frământ cu palma ce decide
Cât de fierbinte-i carnea şi putinţa.
Desfă cuibarul tainic să pătrundă
Un aprig lup ţinut prea des închis,
Până va da-n adâncuri de o undă
Ce ne azvârle clipa în abis.
O istovire dulce ne inundă
Şi aţipim la umbra unui vis.
~*~
(„Tăcerea clipei,
Sonete 1”, Arania, 2005)
ADRIAN MUNTEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu