PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - Scriu. Și ce rău e aiasta,

 

Scriu. Și ce rău e aiasta,

 

 

~*~

 

În tot e Drept Dumnezeul nostru cu mulțumirea și nemulțumirea nostră-preț a evadării noastre,

în nemurire,

laudă de zestre crustice de pace,

în noua ordine mondială,

liturghie de pace și pâine trasă ca viitor,

în mâine,

armonie, omenie și sinfonie de Românie

drept de a filozofa

despre învierea și a doua venire a lui Iisus

cu învierea,

chiar și, al morților din morminte,

cu moartea pe moarte călcând

și celor din morminte

viață,

cu profund de păstor blând și fericire întregii lumi

dând cu viață, din viață

tuturor,

din viață dându-le tuturora și tuturor

slujind tuturora,

în tot,

că unu-i pentru toți și toți e pentru unu,

în largu de bunătate, de bună cuviință a generozității

socio-uman

și,

a netrăirii vane,

a trăirii mioritice năzdrăvane,

Mircea Eliade,

în nopți de sânzâiene,

cu iele, zâne modele bune, cu vești bune și,

Mere pădurețe fără pereche,

Eminescu.

Sunt elemente necesare,

adică?

Fără de care nu putem trăii,

că așa cum a zis Mario, că sunt elemente care ne fac fericiți,

zice ca să înțeleagă și cei de acasă,

că luptă și contra ostentativ creeativ, o sursă de omega 3

care ajută creerul ca un aminoacid, dopamina care ajută la funcționarea creerului (seratoninele e ce ajută,

ne dă stare de bine ca endorfinele

și să visăm frumos ne ajută polivitaminele

care ne dau calitatea vieții, cu flora din intestin, e creerul din stomac

(e posibil, Ben, prietene?)

Energia ne-o dă consumul de fructe,

că ne dă Insuficiența,

vitregirea sănătății,

că uneori viața poate fi și o stare de prostituție ca emoția ceva precar ca o femeie vulnerabilă,

femie, cu musca pe năframă,

pitici, în materia cenușie.

(Unora le întinzi degetul și lacomi ei,

ai grijă că te frigi,

adică arde, că-ți apucă mâna

(ți se pare comic zice Firicel, din Las Fierbinți,

nu crezi, că parcă ar fi Echipa de șoc,

un pro-verde?)

Celentano care o nimerește la fix,

fix-pix,

când ai aproape pe cei dragi,

pe cei care te bucură făcându-te fericit,

mulțumit efectiv.

În surf la Vama Veche n-am fost,

ca atare

cum nu v-am văzut pe voi trio

a sfântului Duh,

Al Tatălui și

Amin,

nu l-am văzut nici pe Mircea Dinescu,

cel care a supt

cum se lăuda laptele geniului,

cu Alex. Ștefănescu crticul și scriitorul care a îmbătrânit frumos

ca Prâslea cel Voinic,

cu merele de aur/Grigore Pi tea din Mogoja asemeni colegului meu Șarto Petru,

un haiduc ca consăteanul său.

Puii,

cățeii de vulpe,

unde pe mapond, în lume?

deși e

de ce preferă,

că trebuie lăsați, în pace,

zice-se,

chiar dacă naivii

drăcușorii,

puișorii de vulpi, fac furtișaguri

prin curțile gospodarilor,

că fură mai ales;

de ce fură,

înculții?

Scriu.

Și ce rău e aiasta,

că nu fur nimic de la nimeni.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE