UN PIC DE
RAI DIN DELTĂ
Fragment
de jurnal din Delta Dunării
de Melania Rusu
Caragioiu
-
-
Când un turist spune Maliuc, spune
întinsuri de ape, de trestii, de sălcii, zbor de păsări de apă venite de pe
țărmurile însorite al altor continente, pești uriași cu o carne dulce, rumoarea
deltei, pacea, armonia viețuitoarelor, foșnetul vegetației luxuriante și…
ineditul fermecător al peisajului…
-
Dar, când acest turist este și apicultor,
atunci bucuria popasului său în deltă
este miracolul mierii de mentă, a mierii
strânsă din nectarul florilor de deltă. Este uimitor zborul încărcat de polen
al albinelor și graba prin care ele cer, imperios și rapid, un alt fagure
artificial, spre a-l reclădi și a-l umple grabnic cu mierea parfumată.
-
Din zori și până-n noapte un du-te, vin-o, neîntrerupt animează
culegătoarele din stupini, într-un zbor iute, plutind ca puful ușor de salcie
la dus și planând greoaie, abia aducăndu-și gușele pline și coșulțele încărcate
cu povara de polen galben-portocaliu.
-
Florle se deschid ademenitoare de parfum
greu și nectar, cerul înmiresmat ascunde în el voioșia vieții, iar întinsurile
își oferă opulența fecundă și plină de bogăție.
-
-
*
-
…Când cobori din tren în stația terminus
Tulcea, te întâmpină aerul dulce al Deltei cu climatul lui blând, primii
pesăruși care se rotesc deasupra orașului bogat în fabrici și clădiri, un
limbaj pestriț, ce aduce coloritul cosmopolit al turiștilor, graiul ospitalier și melodios al localnicilor și … sirenele
portului…
-
Într-o ordine marinărească așteaptă vase
uriașe de mărfuri, vase mari de pasageri, șalupe, vase pescărești, vedete
ușoare și rapide, docuri, vapoare, iahturi și ambarcațiuni care te uimesc prin
forma, coloritul și utilitatea lor diversă.
-
Îți întorci fascinat privirea de la
arhitectura din calcar de Măcin și prefabricatele moderne, care dau o linie
aparte orașului industrial, totodată centru de cultură și poartă prin care
uscatul comunică cu marea , prin cele trei brațe de apă, ale Dunării, ce
străbat imensa deltă.
-
Neastâmpărul turiștilor animă gara
fluvială, cheiul, orașul, gara c.f.r., întrerupându-se doar atunci când
sirenele vapoarelor anunță sosirea unui nou val de pasageri și îmbarcarea
altora.
-
Duci cu tine în deltă albastrul
vitraliilor din modernele săli de așteptare,
aroma tonetelor cu fructe dobrogene și greutatea ruksacului în care
mereu ți se pare că n-ai pus destule cârlige pentru undițe, destul mălai, și că
te-ai încărcat cu o mulțime de article, pe care încă de aci le găsețti inutile.
-
Totul este atât de plin , de frumos, de
bucuria noului, de efervescența vieții specifice deltei unde totul și toate
găsesc ocrotire și belșug în universul îmbinat al uscatului și al apelor, încât
ai senzația că poți să lași în urmă, departe, cutia grijilor, să te abandonezi
armoniei firii, amabilității localncilor și poeziei locurilor.
-
Nerăbdarea de a ajunge mai repede la
detinație, te face să cauți mai repede un loc în cursa rapidă, pe apă), unde se urcă localnicii, care nu sunt ca tine
în vacanță și care au venit cu treburi importante, după cum arată delegația
lor…
-
Dacă ai avut puterea să renunți la
această cursă în favorul vaporului de pasager cu 500-600 de locuri, ești
răsplătit din plin de ineditul situației.Toți vor să urce deodată. Li se pare
că un alt loc este mai bun decît cel la care i-a dus iureșul pasagerilor
grăbiți, iar când febra îmbarcării s-a potolit, când ranițele obosite de drum s-au așezat în sfârșit de pe umerii care le-au zdruncinat, totul pare altfel.
-
Atunci
vezi că poți ocupa un loc pe puntea largă sub umbrar, sau pe băncile
care fac cerc deschis în spațiul binerâvnit de la prora. Sau poți
să te expuni în bătaa curentului stând sprijinit de balustrada punții de la
etaj, pe care scrie un fel de ,,nu vă aplecați în afară”, sau să privești prin
ferestrele de la clasa I-a, pârtia largă și strălucitoare de apă, satele de
pescari, cângurile de sălcii, întinsurile îndepărtate de porumbiști, sau
păsările care nu mai contenesc în azurul nemărginit.
-
Îți dai seama că te asemeni zborului
păsărilor, adică gândurile tale, miile de impresii fug nestăpânite întocmai ca
păsările în zborul lor, făcut după
meridiane și paralele, după niște reguli numai de ele cunoscute, despre care
Darwin, Fabre și alții ne explicau ca
find raționale.
- Privești cu nesaț, ai vrea să vezi, să
sorbi bucuria acestui drum într-o clipă, dar natura, dar realitatea care
întovărășește pretutindni pașii omului, sau mai bine zis, care rămâne în urmă
după pașii primului pionier, te copleșește.
-
Te simți învăluit de o umbră de oboseală, revii mai apropare de
tine, savurezi cu poftă sandvișul nemaipomenit de bun făcut de bucătarul
vaporean, sau biscuitul gustos, înmuiat copoios în ciocolată, pe care nu l-ai mai
gustat nicăieri, decât aici.
-
Ai vrea să vezi și să stii totul dintr-o
dată să te cufunzi în valurile înspumate din urma vaporului, să te legeni cu
valul larg care se desface într-un V de mătase, izbind malurile pârtiei de apă
rămasă în spatele vasului, sau să te simți sărutat de pictura întinsurilor care ascunde case pitorești de
un alb orbitor sau de un colorit învâstat de mult, mult ultramarin de culoarea
viorelelor primăvăratice.
- Basmul despre lotcile care circulă pe
ulițele acestor așezări miniaturale ți se dezvăluie aevea. Te lasă uimit când cei din partea locului, deosebit de comunicativi, îți explică
miracolul vâslitului și al echilibrului, perfect, fără oscilări datorită apei,
în picioare, în barcă. Această deprindere, acest echilibru în barcă, stând în
picioare este întâlnit și la oamenii pe care vârsta nu-i mai ajută să umble
deloc bine pe uscat.
-
Sălcii bătrâne rămase dezgolite se
populează cu păsări de deltă și foamea ta de necunoscut este arât de vie, încît
aproape că nu mai recuoști corbul lucios, cioara și coțofana … Sunt prea comune
pentru tine și fascinația în care tu
îmbraci coloritul acestor locuri te face să uiți că pe aici mai trăiesc și
păsări endemice și nu numai superbele păsări migratoare.
-
Întrebi
mereu, deschizi ghidul pe care ți l-ai cumpărat pe drum pentru a cunoaște
bogăția ornitologică a acesfor locuri și nu-ți vine să crezi că acel ciot, aparent
de lemn care imită o pasăre impietrită cu gâtul strâmb, nu este decât un stârc
la pândă, care s-a oprit împietrit și înțelept, să te privească, să nu te dea
de gol și să-și pândească prada. Este un stârc
venit de pe meleagurile calde.
-
Ne-am obișnuit curâd cu această imagine
statuară a deltei pe care am întâlnit-o pretutindeni, mare cât un cocor,
dreaptă ca o pasăre sculptată în lemn și cu gâtul torsionat spânzurând ca un
odgon intrat la apă și răsucit de
soarele tprid.
-
Obosit
de atâtea imagini te retragi în tine și iar lași gândurile să alunece odată cu
privirea în jurul tău, în interiorul vaporului. Te învăluie o stare de căldură
plăcută la vederea decorului cu intarsie de lemn așternută pe pereții vaporului
într-o gamă măiestrită de esențe de lemn de cele mai variate culori care au servit la realizarea scenelor de luptă,
glorie și frumusețe eroică din istoria și folklorul nostru românesc. Liniile
unduioase te fac să te întrebi cum de aceste exponate se găsesc aci și nu în
marile muzee și iarăși te întorci în sinea ta cu un răspuns vorbnd despre poporul nostru – artist
desăvârșit - care simte frumosul și
echilibrul în tot ce face. Generos, el
le presară cu multă risipă de talent și putere de creație de-a lungul vieții
lui, de-a lungul drumului lui printre oameni, prin lume, primind la rândul lui
alte ofrande de frumos, de perfecțiune...
-
-
Te
scoate din visare Gara Maliuc ( destinația aleasă de tine), albastrul clădirilor
din port și cauți pe chei pe cei de aici, care te așteaptă pentru un alt drum
cu șalupa.
-
Cobori pe uscat și te miri că întâlnești
un oraș, asfaltat și drumuri de apă. De abia acum simți că începi să devini un
om al apelor, desprins de obiceiurile și
preocupările tale și că trebuie să îți amintești tot ce ai învățat în scopul
unui popas în deltă.
-
Și. te-ai urcat în șalupă.
-
Și iată-te aplecîndu-te peste bord și
plimbându-ți degetele resfirate peste fața caldă a apelor și respirând boarea
apelor mâloase, numărând pâlcurile nesfârșite de nuferi și fluturând batista,
în semn de salut, celor care și-au
întins corturile pe țărmuri de-a lungul apelor, înaintea ta, sau celor care se
leagănă după priceperea vâslitului, în bărcile ușoare și mânuind cu brațe
bronzate vâsla și undița.
-
-
Moș Miron, care te duce cu șalupa, este
un adevărat lup de mare al locurilor și datorită lui drumul ți se pare plin de
siguranță și confort. Te îndeamnă să ocupi un loc de unde să ai un unghi larg
de vedere, îți arată ciudățeniile cuiburilor de păsări, îți dă o pătură ca să
nu te umpli de stropii mărunți pe care-i vântură elicea, îți ia bagajele grele,
pe care încă n-ai mai găsit loc să le puni, deși ești aproape de capătul
drumului pe apă, și-ți povestește
promițător de expedițiile pe care ai să
le faci cu el, începînd cu pepenăria și terminînd cu Mila 2000 și Lacul Fortuna
-
-„Ehe,
dar mata ai vrea să mergi până la capătul pământului, dar vezi, azi la noi
pământul e împărțit între barcagii și vaporeni și nu poți umbla chiar hai-hui,
dacă n-ai vas pentru anumiți curenți și n-ai permis că ești destul de priceput
pentru a umbla și pe brațele Dunării nu numai pe canale și firișoare de apă.
Așa că mergi mata înapoi la Maliuc dacă vrei atâtea feluri de excursii și mai
ales vrei să-l jignești, dorind alte raiuri de văzut când acestea sunt atât de
nemaipomenite, chiar după spusele matale de adineaori !
-
Atunci
trebuie să-i explici și dacă vrei poți să continui explicația și la un pahar de
Murfatlar, cel mai bun vin din lume !,
după ce ai sosit, că ești
mulțumit de tot ce vezi, de tot ce cerci
sub ochii tăi, dar ai auzit și tu că mai ai mari atracții și pe alte brațe ale
Dunării și te-ai gândit că venind într-un dconcediu â
-
în
Deltă , le-ai putea rezolva și pe acelea.
-
A
înțeles, dar te privește acum sceptic, fiindcă știe el de ce,,. Și așa este. Că
odată debarcat la stupină pe Insula Maliuc te lipești cu toată ființa ta aci și
greu mai pleci, deși Moș Miron te invită să te scoată la ,,oraș” în fiecare zi
cînd merge spre Tulcea sau spre Maliuc, dar tu te-ai acomodat mult prea bine…
-
-
Ziua
ta începe odată cu ivirea zorilor ș îmbrăcându-ți cizmele umede îți
..„tuflești” o șapcă de pescar pe cap, îți iei sacul cu ustensilele de pescuit,
găletușa, lopata și dus ești, s-o iei înaintea soarelui, ca acesta să nu-ți
sperie peștii.
-
Barca
te așteaptă la debarcader, râmele negre sunt vioaie, râmele roșii sunt rare, si…
dus ești, printre sălcii legănătoare și
împarfumate…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu