Biografia uitata a lui Radu Beligan:
,,Nu pot sa-l injur pe Ceausescu, el mi-a dat
bani sa fac Teatrul National"
Mihai Voinea,
In ultimii
ani de viata, Radu Beligan s-a bucurat de un succes urias. O tara intreaga a
fost cuprinsa de admiratie in fata unui actor care se apropia de 100 de ani si
continua sa urce pe scena, transformandu-se in legenda.
Aproape
nimeni n-a mai avut curajul sa spuna ca lunga viata a lui Radu Beligan a mai
insemnat si altceva in afara de roluri memorabile si aplauze la scena deschisa.
In perioada
comunista, cariera artistica a lui Radu Beligan a mers umar la umar cu cariera
politica. In 1959, Beligan devenea membru al Partidului Muncitoresc Roman
(transformat ulterior in Partidul Comunist), fata de care isi declara
atasamentul printr-o autocaracterizare plina de zel: ,,23 august 1944 a
insemnat o cotitura decisiva nu numai in viata mea, ci si a teatrului romanesc.
Perspectivele nebanuite care s-au deschis in fata artistilor si a tuturor
intelectualilor din tara noastra odata cu preluarea puterii de catre
proletariat m-au facut sa descopar adevaratul sens al artei noastre, rolul
social deosebit de insemnat al artistului in noua oranduire".
In aceeasi
autocaracterizare (prezenta in dosarul de cadre pe care ,,Militia Spirituala"
l-a facut public in 2008), Beligan mai vorbea si despre ,,maretele infaptuiri
ale popoarelor care au construit socialismul sub steagul partidului creat de
marele Lenin".
,,(Tata) se
folosea de pozitia asta ca sa ajute teatrul si oamenii"
In 1961,
Radu Beligan ajungea deputat al Marii Adunari Nationale (organul suprem al
puterii de stat in Republica Populara Romania). In acelasi an, era instalat in
functia de director al Teatrului de Comedie din Bucuresti.
In 1969,
marele actor facea inca un salt in cariera: pe plan politic devenea membru al
Comitetului Central (organul executiv al Partidului Comunist Roman), iar pe
plan artistic prelua functia de director al Teatrului National din Bucuresti.
Avea sa pastreze ambele functii pana in 1989, cand comunsimul s-a prabusit.
Au fost doua
decenii in care Radu Beligan nu s-a sfiit sa scrie texte elogioase la adresa
lui Ceausescu (,,cel care asculta respiratia tarii") si nici sa vorbeasca
despre ,,teatrul epocii noastre socialiste". ,,Nu putem face un teatru politic
eficient in socialism, cu structurile teatrului burghez. (...) Toate cautarile
rodnice astazi in drama si regie sunt obsedate de chemarea marilor mase, carora
le trebuie o arta simpla, directa, vizuala. Catre un asemenea teatru
superior-agitatoric trebuie sa se indrepte, cred eu, teatrul national al unei
epoci socialiste", spunea Radu Beligan in 1972, intr-un interviu acordat
lui Adrian Paunescu.
Marele actor
nu s-a dezis niciodata de trecutul comunist. In 2008, declara in ,,Evenimentul
zilei":
,,Nu-mi
reneg discursurile de atunci. Ceausescu mi-a dat bani sa fac Teatrul (n.r. -
cladirea Teatrului National din Bucuresti, inaugurata in 1973) si nu pot sa-l
injur. Trebuie sa-mi cer scuze ca am adus bucurie in sufletele romanilor Pe
atunci teatrul era bun, nu ca acum". Fiica sa, Lamia Beligan, sustine ca
functiile politice pe care tatal ei le-a ocupat inainte de 1989 nu aduceau
niste avantaje deosebite. "Tatal meu a acceptat sa faca parte din
Comitetul Central, dar el nu facea parte activ din viata politica. Mergea cand
si cand la sedinte si se folosea de pozitia asta ca sa ajute teatrul si
oamenii. Stiu foarte multi oameni pe care i-a ajutat. Nu stiu sa fi facut rau
cuiva. El nu era un om politic, era un artist care, facand parte din Comitetul
Central, avea niste avantaje.
Puteam, de pilda, sa facem comanda la nu -stiu-ce
nes.
Lucruri
minore. Pe de alta parte, tata avea autoritatea de a permite sa fie jucate
niste piese care in mod normal nu s-ar fi jucat. Si erau piese deloc comode
pentru regimul de-atunci", a explicat Lamia Beligan, in urma cu doi ani,
intr-un interviu din "Weekend Adevarul".
Sustinerea
lui Ponta: ,,Avem nevoie de un presedinte energic"
Cu tot
binele pe care l-a facut in perioada comunista, Radu Beligan n-a fost iubit de
toti cei din lumea teatrului.
In 1990, la
scurt timp dupa Revolutie, un grup de actori ai Teatrului National, in frunte
cu Gheorghe Dinica, au mers la Ministerul Culturii si i-au cerut demisia.
Andrei Plesu, ministrul Culturii de la vremea aceea, l-a destituit pe Beligan:
"Era, intr-adevar, greu de acceptat ca cineva care in ianuarie 1989 inca
se risipea in linguseli partinice sa ramana in continuare sef".
Beligan n-a
ramas complet indiferent fata de scena politica nici in democratie. In 2014,
cunoscutul actor s-a implicat in campania pentru alegerile prezidentiale,
manifestandu-si sustinerea fata de candidatul PSD, Victor Ponta. ,,Il sustin pe
Victor Ponta pentru ca aceasta tara are nevoie de un presedinte tanar si
energic", transmitea Beligan intr-o inregistrare video.
Pozitia sa
i-a indignat pe o parte a oamenilor de cultura din Romania, iar Andrei Plesu
i-a adresat lui Radu Beligan o scrisoare deschisa: ,,Ati simtit nevoia la
varsta dumneavoastra, la statura dumneavoastra, sa va legati numele de un
caraghios. Evident, aveti dreptul sa sustineti si sa alegeti pe cine vreti,
dar, pe de alta parte, dumneavoastra nu va exercitati pur si simplu dreptul la
opinie, ci va investiti imaginea intr-o jalnica operatiune de propaganda,
intr-un exercitiu manipulatoriu de un gust indoielnic".
Adevarul.ro
Pr. Alexandru Stanciulescu Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu