Marea de iluzii
lui Ben din
Ciudanoviţa
- Ce-i viaţa fără regrete,
băiete?...
Nu aveau prea multe să-şi
spună
atunci când s-au întâlnit pe
muntele vrăjit,
cu mure răscoapte şi vrejuri
încolăcite pe-o harpă
născocită dintr-o daltă şi-o
navă naufragiată
în marea de iluzii nespuse.
- Unde-s florile de rapiţă de
culoarea murgului
ce venea să bea apă în
răstoacă, din pumnul tăicuţului
ce se odihnea pe o lespede şi
privea florile
de corcoduşi răsăriţi printre
blocurile părăsite,
lipsite de larma băieţilor ce
benchetuiau la lăsarea serii,
când minerii ce scoteau
uraniul din craniul bătrânului
ce stătea pe o cremene,
încercau s-adoarmă
cu mâna pe-o lampă şi cu
crisparea celui care ştie că mâine
o să răstoarne vagoane de
piatră într-o apă tulburată şi plumburie,
dar mai ştiu şi că va veni
omul negru, cu cască,
să ceară talanţi de pomană,
de vor să mai vadă
lumina stelelor înşirate pe
salbă şi apele dintre vârtoape.
Dorina Măgărin, Timişoara, 01 aprilie
2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu