ADRIAN MUNTEANU - SONETOTERAPIE 131 - 140 -text și interpretarea autorului-

SONETOTERAPIE 131

-text și interpretarea autorului-

DIN RAMURI VERZI

~*~

Din ramuri verzi mi-am ascuţit săgeată,

Dorind să-nfrâng mistreţul ce pândeşte.

Un arc vânjos de ură mă fereşte,

Să nu-mi rămână fruntea-n veci plecată.

Dar n-am ştiut ce duh mă-nvredniceşte

Cu zvonul luptei prin poieni purtată,

Cum să izbesc cu sabia creată

Din fierul dur ce-n trup îmi rugineşte.

M-au părăsit puterile-nainte

De-a reteza durerile-n talaş.

Un singur rol îl mai repet în minte:

De-a întări că nu am fost părtaş

La-nsângerarea clipelor. Fierbinte,

Îmi sap şi eu tăcut prin văi sălaş.

~*~

( ianuarie 2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 132

-text și interpretarea autorului-

CERȘETORUL

~*~

Pe Nanemah o întâlnesc în noapte.

Bărbaţi stârniţi înfig în ea plămada.

Soţii-nşelate caută dovada

Păcatului din seri cu-nvinse şoapte.

Pe înserate înconjoară strada

Femei poftind să treacă-n pat la fapte,

Virginităţi îndeajuns de coapte

Privind viclean, adulmecându-și prada.

Îmi uit în preajmă rosturi şi cutume,

Gust rodul copt și-am să-l doresc etern.

Sunt slove vii pe căi fără de nume

Mă simt deplin când versuri dulci aștern.

Mai bine-un cerşetor pe-această lume

Decât un rege falnic în infern.

~*~

(septembrie 2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 133

-text și interpretarea autorului-

Brașov - parcul central

~*~

Doar când mă-nvinge obosit frisonul

Chinuitor de neştiute ţinte,

Mă las pe bancă-ncet şi iau aminte

La zvon rămas din veac, să-i ţin isonul.

Se dau săruturi împrejur, fierbinte.

Un simbriaş îşi plimbă ecusonul.

Îmi potrivesc stăruitor paltonul,

Atent la semne, chipuri şi cuvinte.

Pe Iorga trec maşini. La Primărie

Zvelte perechi păşesc pe cărărui.

O caznă dulce părul lui adie,

Iar ea striveşte-un vis cu tocul cui.

Ascult cum glasul brazilor învie

Chemări târzii, când neastâmpăr nu-i.

~*~

"Ferestre în cetate, Sonete 4", Arania, 2008)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 134

-text și interpretarea autorului-

SĂMÂNŢA

~*~

Sămânţa într-o floare se preface,

Firav pârâu în vast ocean se mută,

Iar creanga vrea o suliţă s-ascută,

Spicul firav se leagănă-n hamace.

Trudesc strunind cu-avânt o alăută

Şi-nalţ un cânt când lanul greu se coace.

Un vifor surd, cu asprele-i cojoace,

Stârneşte aprig geamătul de ciută.

Presimt arípa tainei cum loveşte

În geamul tău, frânturi de vis rupând.

Pruncul ce eşti înspre înalturi creşte,

Atinge tâmpla norilor pe rând.

Înflămânzind nădejdea ce zideşte,

Aştept s-ajungi un fluture plăpând.

~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 135

-text și interpretarea autorului-

SĂ NU MĂ-NŞELI!

~*~

Să nu mă-nşeli, minune tăinuită,

Să nu-mi întorci privirea spre niciunde,

Spărgând în cioburi gândul ce ascunde

Capcana vorbei pururi îmblânzită!

Să nu-mi atârni împestriţate funde

De pleoapa orei ce-a trecut grăbită,

Ca să ascunzi ispita obosită

De tăvăliri prin văgăuni imunde!

Mai bine goală, cum ai fost creată,

Să-ţi uiţi fiinţa moale în eter,

Ca să te sorb din ceaţa ce mă-mbată

Cu-arome dulci în ceasul efemer.

Ce am şoptit cu patimă odată

Va clocoti năvalnic până-n cer.

~*~

("Femeie!..., Sonete 5", Minerva, 2009)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 136

-text și interpretarea autorului-

BIZARĂ BRUMĂ BÂNTUIE BEŢIA

experiment 2

~*~

Bizară brumă bântuie beţia.

Bicisnic braţ, blagoslovind banalul,

Botează brusc bardaca, bocind balul

Bulboanelor bombându-şi bogăţia.

Bacante brune, biciuind batalul,

Batjocoresc bezmetic bărbăţia.

Berbanţi bizari bravează bulimia

Baronului bruscându-şi bicefalul.

Birjari burleşti, bufoni blamând breteaua,

Bocesc buimac bineţile-n bazar.

Bardul bărbos, brav burduşind bocceaua,

Bombează brâul borţii-n buzunar.

Birtaşi bicisnici blestemă beleaua.

Bântuie bobul binele bizar.

~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

Adrian Munteanu

SONETOTERAPIE 137

-text și interpretarea autorului-

BRAȘOV - biserica Sfântul Nicolae

~*~

Mihai Viteazu-n prag, într-o firidă

Şi-apoi mari porţi, într-un târziu deschise,

Să intre faima unor vremi decise,

De glas pătruns adânc în cărămidă.

Păşesc sfios. Priviri de sfinţi, decise,

Îmi par că sfarmă vremea cu obidă,

Să-mi facă loc, din neguri de absidă,

În urma celui ce din veac venise.

Dar drumul spre altar e cât o turlă

De vast şi-adânc, din zori până-n amiezi.

Abia se-aude de pe deal o surlă.

Ascult şi ştiu că rostul ţi-l aşezi,

Când umbre-n cuget asmuţite urlă,

Dar tu-n înalturi, neclintit, mai crezi.

~*~

("Ferestre în cetate, Sonete 4", Arania, 2008)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 138

-text și interpretarea autorului-

CÂTE ÎMI IA IUBIREA

Câte îmi ia iubirea, nu îmi lasă,

Din câte zări s-a prăbuşit aripa,

Cum curge-n trup nestăvilit risipa

Şi-o grea sleire pleoapele-mi apasă!

Mi-a semănat neliniştea şi pripa

Şi doar tristeţea-n cuget se îndeasă,

Iar boaba tainei nu mai e aleasă

Să-mi umple aprig cu dorinţe pipa.

Din spicul poftei mai rămâne pleavă

Şi doar uscate flori din pirostrii.

Acum în cana vieţii e otravă

Turnată strop cu strop în temelii.

Voi smulge clipa din învinsa-mi lavă,

Să nu-mi înece văile pustii.

~*~

("Tăcerea clipei, Sonete 1", Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 139

-text și interpretarea autorului-

SUB OSII RUGINITE

antisonet 2

~*~

Sub osii ruginite plânge şina

Înşerpuind zădărnicită seara.

Mai lăcrimează din neoane gara

Tânjind să dea pe-nsingurare vina.

Mi s-a lipit de tălpi încinse vara.

Visez răcoarea grotelor din mina

În care-ascund înverşunat hodina

Zvârlind pe trenul obosit ocara.

Pare frumos! Imagini, poezie,

Stol de cuvinte rătăcit pe ram.

Măi Adrian, ce tristă nebunie

Într-un vagon slinos târziu mai am.

Închid un gând zăbavnic pe hârtie

Şi mi-a fugit sonetul sterp pe geam.

~*~

("Casa fără ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 140

-text și interpretarea autorului-

HAINA UMILĂ

~*~

Când mă privesc în tine, ce mirare!

Bizare gesturi curg necunoscute.

Zidesc palate-n pulberi prefăcute

Zvârlind pe trepte semne de-ntrebare.

Mă ţin dorinţe-n glod, fără virtute

Şi patima se zbate în uitare.

O îndoială urlă şi dispare

Sub cer opac, pe tăinuite plute.

Privirea-mi este gata să aprindă

Scânteia îndoielii-n drob de seu,

Săgeata spaimei şerpuind spre grindă

Şi cercul milei, adumbrit mereu.

Mă văd în tine ca într-o oglindă

Cu haina mea umilă. Sunt chiar eu.

~*~

(2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU

  ”Ștefan Mironescu, pictor de portrete, naturi moarte și mai ales peisaje. Temperamental și liric, cu o bucurie de viață afișată năvalnic, Mironescu își alege fără teamă culorile cele mai vii, aproape crude, reușind totuși să evite stridențele și prostul gust. Mironescu vede larg, în ansamblu, nu fin detalii, ceea ce îl interesează este consistența formelor – masa – nu conturul lor, pe care nu-l sugerează mai niciodată cu ajutorul liniei, ci prin contraste de colorit și ton.” (Radu Bogdan - Arta plastica nr. 2/1956)

    Ștefan Mironescu, talentatul pictor brașovean este frumos prezentat de dl. Ioan Sulu în noul pps, minunat realizat!     

    De asemenea, puteți admira lucrări deosebite realizate și de alți cunoscuți artiști, cu diverse locuri din Brașov.