IUBIREA PENTRU
APROAPELE E?
BENULE,
E o
adevărată carte, unde găsești tu atâta spațiu tipografic...? Ceva, ceva, o să
fie.........................DVM.
Dacă nu
iubim nimic, care e scopul vieții pe pământ?
Viața
răspunde la întrebări gigantice, cu trăiri simple. Dacă nu mai iubim, atunci
pentru ce mai luptăm? Ați tăiat fondurile instituțiilor de apărare, de sănătate
care sunt vitale viitorului cetățenilor; așa ați socotit „voi”, pentru că nu
sunt profitabile pentru voi. Iar noi, robim anesteziați psihologic ca să-i
ținem pe psihopații care iau deciziile, să-și facă mendrele. Ce fel de conducători sunteți voi, cei care
țineți țara în sărăcie și întuneric? Se merită să trăiți așa? Vreți să fiți
conduși în continuare de niște apărători îmbătați cu violența, sete de putere
și război? Mă refer la forțele din afară care trag sforile, nu ale noastre care
nu sunt.
Dumitru V.
Marin ne spune în colecțiile scrierilor
sale că printr-o reflecție scripturală trebuie să fim prezenți și atenți când
iubim, să nu trăim în fantezii deșarte. Iubiți fără teamă! Iubirea neînfricată
este și mesajul lui Iisus când ne cheamă: „vino lângă mine sus pe cruce și vei
reuși”! Adică, dacă te împaci cu gândul sacrificiului, atunci frica dispare și
reușești. Când iubești, fii prezent, fii aici, acum în această lume, nu visa.
Această realizare, acest prezent, în fapt este iubire. Care tot mai mult ne
este furată în ultimii ani ai acestei realități dintre lumi - trecerea spre
fuziunea minții omului cu inteligența artificială a cărei înfăptuire se prezice
în următorii 5-10 ani. Copiii noștri nu vor simți nimic. Ei vor crede că așa e
lumea. Noi însă vom suferi îngrozitor.
Trăim într-o
lume condusă de hitleriști/fasciști de la al doilea război încoace. Așa se vede
din afara planetei. Nu știu ce crede Iisus. Cum vom reține această iubire în
fuziunea dintre conștiința umană și inteligența artificială? Că asta ni se
pregătește: o fuzionare a lor!
În primul
rând trebuie să înțelegem că nimic nu e permanent, asta am învățat la fizică,
în clasa a șaptea gimnazială, pe vremea mea, a generațiilor anilor ‘50-’70.
Totul se transformă mereu și trebuie să învățăm să ne bucurăm de această
evoluție. Și când învățăm asta și ne
împăcăm cu gândul acesta, nu ne mai putem opri din trăire. Omul a încercat de
secole să oprească timpul, dar și-a demonstrat stângăcia. Pentru a ajunge până
aici, să ne permitem să ne jucăm cu viața întregii omeniri, să umblăm prin
peșteri după lilieci, spunea unul dintre cei mai mari învățători ai mei, Noam
Chomsky, ca să culegem viruși activi de covid doar ca arme biologice de exterminare în masă în
numele profitului și al păstrării puterii, nu am crezut că va fi posibil. Un lanț de oameni iresponsabili de sus până
jos în instituțiile civilizației noastre au desacralizat fotoliile.
Să fii
conștient de frumusețea faptului că știi ce te face fericit și să realizezi cât
de trecătoare e starea, că nu e permanentă și că ai o familie formată din
părinți și copii și că niciodată nu se va mai repeta această experiență - ar
trebui să te trezească la realitate. Dacă știm să identificăm frumosul din jur,
să-l deosebim din urât, din neant, din mizeria în care ne aflăm, aruncat sau
împroșcat cu ea, atunci înseamnă că apreciem viața, dacă nu, trăim degeaba. Și
atunci, pentru ce mai trăiești? Care mai e scopul vieții tale, omule? Războaie,
boli, jafuri, durere… Creăm o lume pe care o accepți doar dacă ești nebun, un
psihopat, drogat, țicnit care nu poate trăi fără violență.
În ultima
vreme vedem și trăim exterminarea și ștergerea de pe suprafața pământului a
multor frumuseți create de generațiile trecute, de civilizațiile anterioare.
Suntem împinși într-o vale adâncă și întunecată, plină de strigoi din care nu
mai putem ieși. Durerea cea mare e că ne-am molipsit și noi de la conducătorii
noștri și am devenit și noi fasciști. Ei sunt egoiști, violenți, războinici și
distrugători și asta facem și noi azi în stradă. Ne batem cu poliția, spargem,
dăm foc, ne omorâm, furăm, ne răzvrătim etc.; în tot acest vacarm apare câte un
copil sau bătrânel care mângâie și calmează un cățel, o fetiță, o bătrânică și
pe cei răniți îi protejează. Sunt sclipiri de omenie și frumos, sunt perlele de
care suntem cu toți capabili și de cele mai multe ori vin de la oameni simpli,
săraci și chiar animale care își cară puii la adăpost, departe de furie. Să
vezi un câine pe stradă, săracul cu un picior șchiopătând de durere și un altul
care îl așteaptă și-l conduce spre adăpost. Acestea sunt miracole Dumnezeiești,
care-ți înduioșează inima și te rușinezi la astfel de exemple, realizezi că de
fapt ești după chipul și asemănarea SA.
Ca indivizi
suntem unici și avem destine diferite, deci înțelegem și interpretăm într-un
mod unic viața, însă în personalitățile cunoscute și celebre ce vedem? Sunt de
fapt omenia noastră, dorința de a fi domesticit, de a ajunge celebru și de a
face pe mulți fericiți, de a aduce bucuria în casa și în viața oamenilor așa
cum a făcut-o Iisus. Tendința sufletului e de a-l emula pe fiul omului, însă
este mereu corupt de satana în ignoranța sa, neînțelegând ca dracul, ca
instrument e pus de Dumnezeu în operarea forjei vieții, pentru a ne trezi la
realitate. Că dracul, de fapt este fierarul care ne potcovește din când în
când, în drumul nostru spre înălțare. Dracul i-a folosit pe Ronald Reagan și
Margaret Thatcher ca să ne potcovească desființând sindicatele muncitorești și,
în final aducându-ne aici la Trump, care ne trezește la realitate, ne învață să
deschidem ochii la cele, ce el inconștient declanșează. Suntem loviți pentru a
ne trezi și înțelege cele ce ni se întâmplă, ce ni se pregătește. Donald Trump
are șansa de a fi un erou frumos, dar nu o vede încă și, dacă nu o vede va
continua opera celor doi dinainte, desființând și ultimul contact dintre
oameni, sindicatele poștei americane și vorba Margaretei: „că societatea nu
există, ci doar indivizi care vor să muncească”. Să ne transforme într-un sac
de cartofi ca Marx.
Dragostea e
cea mai puternică forță de pe pământ. E forța care conduce omenirea. Se moare
pentru ea. Sunt schimbate imperii și guverne prin ea și chiar dă viață dacă nu
ați uitat încă voi cei din Silicon Valley. Dragostea forjează!
S-a vorbit
cu atâta pasiune de Hitler și de Holocaust de la război încoace, încât
îndoctrinați s-au mutilat cu toții, s-au molipsit fără să realizeze, s-au transformat
și își doresc prin comportamentul și deciziile lor, apucăturile, și în pasiunea
lor toți își doresc să fie „hitleri” (ca înălțime), toți își doresc să fie cât
mai fasciști în ciuda faptului ca scriitorii care au mai rămas loiali
condeiului și nu au fost închiși încă, tot continuă să se conecteze și să
aprindă iubirea în inimile oamenilor și să le îndrepte spre pacea și lumina lui
Dumnezeu, spre înălțarea cuvântului spre ceruri, spre gândirea divină.
Ani de zile
s-au adunat crengi din pădurile civilizației distruse pentru a fi curățate de
suferință și stivuite într-un mănunchi mare, care să fie aprins din scânteia
generată de „negrul sugrumat” în America, într-un foc de tabără al trezirii.
Într-o zi, o
scânteie va lumina ofurile din seria cărților înțelepților noștri de azi din
seria Meridianului Cultural Românesc în rândul tineretului nostru.
Treziți-vă!
Ben Todică
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu