vineri, 24 iulie 2020

Ben Todică - IUBIREA PENTRU APROAPELE E?




IUBIREA PENTRU APROAPELE E?



BENULE,

E o adevărată carte, unde găsești tu atâta spațiu tipografic...? Ceva, ceva, o să fie.........................DVM.

Dacă nu iubim nimic, care e scopul vieții pe pământ?

Viața răspunde la întrebări gigantice, cu trăiri simple. Dacă nu mai iubim, atunci pentru ce mai luptăm? Ați tăiat fondurile instituțiilor de apărare, de sănătate care sunt vitale viitorului cetățenilor; așa ați socotit „voi”, pentru că nu sunt profitabile pentru voi. Iar noi, robim anesteziați psihologic ca să-i ținem pe psihopații care iau deciziile, să-și facă mendrele.  Ce fel de conducători sunteți voi, cei care țineți țara în sărăcie și întuneric? Se merită să trăiți așa? Vreți să fiți conduși în continuare de niște apărători îmbătați cu violența, sete de putere și război? Mă refer la forțele din afară care trag sforile, nu ale noastre care nu sunt.

Dumitru V. Marin ne spune în  colecțiile scrierilor sale că printr-o reflecție scripturală trebuie să fim prezenți și atenți când iubim, să nu trăim în fantezii deșarte. Iubiți fără teamă! Iubirea neînfricată este și mesajul lui Iisus când ne cheamă: „vino lângă mine sus pe cruce și vei reuși”! Adică, dacă te împaci cu gândul sacrificiului, atunci frica dispare și reușești. Când iubești, fii prezent, fii aici, acum în această lume, nu visa. Această realizare, acest prezent, în fapt este iubire. Care tot mai mult ne este furată în ultimii ani ai acestei realități dintre lumi - trecerea spre fuziunea minții omului cu inteligența artificială a cărei înfăptuire se prezice în următorii 5-10 ani. Copiii noștri nu vor simți nimic. Ei vor crede că așa e lumea. Noi însă vom suferi îngrozitor.

Trăim într-o lume condusă de hitleriști/fasciști de la al doilea război încoace. Așa se vede din afara planetei. Nu știu ce crede Iisus. Cum vom reține această iubire în fuziunea dintre conștiința umană și inteligența artificială? Că asta ni se pregătește: o fuzionare a lor!

În primul rând trebuie să înțelegem că nimic nu e permanent, asta am învățat la fizică, în clasa a șaptea gimnazială, pe vremea mea, a generațiilor anilor ‘50-’70. Totul se transformă mereu și trebuie să învățăm să ne bucurăm de această evoluție.  Și când învățăm asta și ne împăcăm cu gândul acesta, nu ne mai putem opri din trăire. Omul a încercat de secole să oprească timpul, dar și-a demonstrat stângăcia. Pentru a ajunge până aici, să ne permitem să ne jucăm cu viața întregii omeniri, să umblăm prin peșteri după lilieci, spunea unul dintre cei mai mari învățători ai mei, Noam Chomsky, ca să culegem viruși activi de covid doar ca  arme biologice de exterminare în masă în numele profitului și al păstrării puterii, nu am crezut că va fi posibil.  Un lanț de oameni iresponsabili de sus până jos în instituțiile civilizației noastre au desacralizat fotoliile.

Să fii conștient de frumusețea faptului că știi ce te face fericit și să realizezi cât de trecătoare e starea, că nu e permanentă și că ai o familie formată din părinți și copii și că niciodată nu se va mai repeta această experiență - ar trebui să te trezească la realitate. Dacă știm să identificăm frumosul din jur, să-l deosebim din urât, din neant, din mizeria în care ne aflăm, aruncat sau împroșcat cu ea, atunci înseamnă că apreciem viața, dacă nu, trăim degeaba. Și atunci, pentru ce mai trăiești? Care mai e scopul vieții tale, omule? Războaie, boli, jafuri, durere… Creăm o lume pe care o accepți doar dacă ești nebun, un psihopat, drogat, țicnit care nu poate trăi fără violență.

În ultima vreme vedem și trăim exterminarea și ștergerea de pe suprafața pământului a multor frumuseți create de generațiile trecute, de civilizațiile anterioare. Suntem împinși într-o vale adâncă și întunecată, plină de strigoi din care nu mai putem ieși. Durerea cea mare e că ne-am molipsit și noi de la conducătorii noștri și am devenit și noi fasciști. Ei sunt egoiști, violenți, războinici și distrugători și asta facem și noi azi în stradă. Ne batem cu poliția, spargem, dăm foc, ne omorâm, furăm, ne răzvrătim etc.; în tot acest vacarm apare câte un copil sau bătrânel care mângâie și calmează un cățel, o fetiță, o bătrânică și pe cei răniți îi protejează. Sunt sclipiri de omenie și frumos, sunt perlele de care suntem cu toți capabili și de cele mai multe ori vin de la oameni simpli, săraci și chiar animale care își cară puii la adăpost, departe de furie. Să vezi un câine pe stradă, săracul cu un picior șchiopătând de durere și un altul care îl așteaptă și-l conduce spre adăpost. Acestea sunt miracole Dumnezeiești, care-ți înduioșează inima și te rușinezi la astfel de exemple, realizezi că de fapt ești după chipul și asemănarea SA.

Ca indivizi suntem unici și avem destine diferite, deci înțelegem și interpretăm într-un mod unic viața, însă în personalitățile cunoscute și celebre ce vedem? Sunt de fapt omenia noastră, dorința de a fi domesticit, de a ajunge celebru și de a face pe mulți fericiți, de a aduce bucuria în casa și în viața oamenilor așa cum a făcut-o Iisus. Tendința sufletului e de a-l emula pe fiul omului, însă este mereu corupt de satana în ignoranța sa, neînțelegând ca dracul, ca instrument e pus de Dumnezeu în operarea forjei vieții, pentru a ne trezi la realitate. Că dracul, de fapt este fierarul care ne potcovește din când în când, în drumul nostru spre înălțare. Dracul i-a folosit pe Ronald Reagan și Margaret Thatcher ca să ne potcovească desființând sindicatele muncitorești și, în final aducându-ne aici la Trump, care ne trezește la realitate, ne învață să deschidem ochii la cele, ce el inconștient declanșează. Suntem loviți pentru a ne trezi și înțelege cele ce ni se întâmplă, ce ni se pregătește. Donald Trump are șansa de a fi un erou frumos, dar nu o vede încă și, dacă nu o vede va continua opera celor doi dinainte, desființând și ultimul contact dintre oameni, sindicatele poștei americane și vorba Margaretei: „că societatea nu există, ci doar indivizi care vor să muncească”. Să ne transforme într-un sac de cartofi ca Marx.

Dragostea e cea mai puternică forță de pe pământ. E forța care conduce omenirea. Se moare pentru ea. Sunt schimbate imperii și guverne prin ea și chiar dă viață dacă nu ați uitat încă voi cei din Silicon Valley. Dragostea forjează!

S-a vorbit cu atâta pasiune de Hitler și de Holocaust de la război încoace, încât îndoctrinați s-au mutilat cu toții, s-au molipsit fără să realizeze, s-au transformat și își doresc prin comportamentul și deciziile lor, apucăturile, și în pasiunea lor toți își doresc să fie „hitleri” (ca înălțime), toți își doresc să fie cât mai fasciști în ciuda faptului ca scriitorii care au mai rămas loiali condeiului și nu au fost închiși încă, tot continuă să se conecteze și să aprindă iubirea în inimile oamenilor și să le îndrepte spre pacea și lumina lui Dumnezeu, spre înălțarea cuvântului spre ceruri, spre gândirea divină.

Ani de zile s-au adunat crengi din pădurile civilizației distruse pentru a fi curățate de suferință și stivuite într-un mănunchi mare, care să fie aprins din scânteia generată de „negrul sugrumat” în America, într-un foc de tabără al trezirii.

Într-o zi, o scânteie va lumina ofurile din seria cărților înțelepților noștri de azi din seria Meridianului Cultural Românesc în rândul tineretului nostru.

Treziți-vă!



Ben Todică











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu