CU GÂND
SPRE TOAMNĂ
~*~
Pe cărări
cărăruite
Ce-s prin cețuri
șerpuite,
Într-un risipit
de vară,
Ca un hoț venind
pe seară
Toamna și-a
trimis un sol,
(Vântulețul
călător,)
Ca să vadă cât
mai este
Din cea vară de
poveste,
Când și cum
pe-aici să vină
Facă-mi iarăși
drum de tină,
Când și cum
pe-aici să-mi pună
Peste șesuri
cuib de brumă,
Când și cum
pe-aici să-mi stea
Să se-mbuibe și
să-mi bea
Must de struguri
negri, dulce
Și din poală
să-mi mănânce,
Mere roșii,
mari, domnești,
Pere dulci,
mănăstirești
Cu arome ca-n
povești,
Prune grele
parfumate,
Nuci cât pumnul,
încuiate
Și la urmă,
întomnate,
De pe dealuri
adunate,
Ca să-mi steie
la ferești,
Mari gutui,
împărătești.
Pân-atunci mai e
o vreme,
Pentru toamnă-i
prea devreme
Ca să vină de
acum ,
Ia mai steie-mi
dânsa-n drum,
Până vara mă va
coace
Ea să-mi deie
încă pace,
Să mă satur de
căldură,
De-ndulcita,
neagra mură,
De cireșe și
frăguțe,
Lubenițe,
ciupercuțe,
Grâu-n lanuri să
se facă
Și fasolea-n a
ei teacă.
Miere strângă-mi
cea albină
Ziua-ntreagă, pe
lumină.
Și apoie, mai la
urmă,
Când se-ngrașă
mielu-n turmă,
Poate dânsă să
îmi vină,
Sol trimită-mi o
sulfină
Să ne-ntrebe
de-o primim,
De-o-ndrăgim, de
o mărim,
Loc de-i facem
ca să stea
Până dânsa-aici
va vrea,
Să se lăfăie sub
soare,
Noaptea
doarmă-mi pe răcoare
Și așa, mai pe
furiș,
Ca și hoțul cel
neprins,
Câte-un pic în
săptămână,
Peste noi o fi,
stăpână.
Pân-atuncea,
dragi fârtați
Voi cu toți vă
bucurați
De clipitele cu
soare,
De cel câmp ce-i
plin de floare
Cu
arome-mbătătoare.
Și lăsați, că
vine ea
Toamna, când e
vremea sa.
~*~
06.07.2020
Mircea Dorin Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu