P O E Z I A
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Poezia
exprima cel mai curat si mai înalt sentiment, tot ceea ce are omul luminat în
el. O strofa de poezie face mai mult, adesea, decât un tratat întreg de
filosofie. Asa cum Îngerii se exprima sau mai bine spus, limba lor e muzica,
tot astfel pentru oameni limba lor adevarata este poezia. Mai devreme sau mai
târziu Lumea se va întoarce la poezie, la izvoarele ei. E prea multa lume
insensibila fata de marile minuni ce le întâlnim în fiecare zi… Avem nevoie de
cât mai multi oameni cu suflet de poet.
Arhiepiscopul Iustinian Chira,
Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca,
2009, p. 100, 116
PAMANTUL PRIMAVERII
Sfantul Inochentie al Odessei
Spalat si
umezit de apele primaverii, pamântul începe a se acoperi cu verdeata si cu
flori; toate locurile de pe el capata o vedere frumoasa si sunt în stare a da
adapost si a pricinui placere, ba adesea si hrana, calatorului. Acelasi lucru
se petrece si cu sufletul spalat de lacrimile pocaintei; cugete si simtiri
curate îl îmbraca din cap pâna în picioare; din acestea, asemenea unor flori
mirositoare, se ivesc felurite fagaduinte si fapte frumoase.
Sfantul Inochentie al Odessei,
Intelepciunea dumnezeiasca si rosturile naturii, traducere de patriarhul
Nicodim Munteanu, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 43-44
COPII ȘI MUZICA
- Sf. Serafim Rose -
Copilul
care, înca din primii sai ani de viata, a ascultat muzica clasica de buna
calitate si si-a vazut sufletul sporit de ea, nu va mai fi atât de ispitit de
ritmurile crude si de mesajul muzicii rock sau al altor forme contemporane de
pseudo-muzica, pe cât sunt copiii crescuti fara o educatie muzicala. O astfel
de educatie muzicala, asa cum au spus unii dintre Staretii de la Optina,
subtiaza sufletul si îl pregateste pentru primirea întiparirilor duhovnicesti.
Parintele Serafim Rose, Cantul inimii
– puterea cuvantului si a muzicii (PSR), traducere de Laura Marcean & Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 9.
ROADELE PAMANTULUI
Sfantul Ioan din Kronstadt
În orice
roada a pamântului sunt câteva însusiri: culoare, forma, gust, putere
hranitoare, frumusete, buna mireasma. Slava Tie, Treime, Ce toate le-ai gândit
si le-ai zidit spre mâncare si desfatare fapturilor Tale, mai ales oamenilor,
fapturile rationale!
Sfantul Ioan din Kronstadt, Spicul
viu – ganduri despre calea mantuitoare, traducere de Adrian si Xenia
Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2002, p. 20
IMBRACAMINTEA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Asa cum unui
prunc nu-i pasa cum este îmbracat, întocmai si crestinul – prunc întru Hristos
– trebuie sa nu ia în seama diversitatea, bogatia si eleganta îmbracamintii
pamântesti, considerând drept cea mai aleasa si mai nepieritoare îmbracaminte
îmbracarea sa întru Hristos, fiindca patima pentru haine frumoase si scumpe
este proprie oamenilor veacului acestuia sau pagânilor, precum cuvânteaza
Domnul: „Dupa toate acestea – adica dupa mâncare si haine alese – se straduiesc
neamurile” (Matei 6, 32), fiindca îmbracamintea este unul dintre idolii
veacului acestuia. O, cât de superficiali suntem cei chemati sa „comunicam” cu
Dumnezeu, carora ne este fagaduita mostenirea bunatatilor nestricacioase si
netrecatoare! Cât de confuze sunt notiunile noastre despre lucrurile
stricacioase si despre cele nestricacioase! Cât de nechibzuiti suntem dând pret
unor lucruri de nimic si nepretuind cum se cuvine lucrurile nestricacioase –
sufletul nostru nemuritor, pacea, lumina, îndraznirea în fata lui Dumnezeu,
lucrurile sfinte, ascultarea, rabdarea, în general toate însusirile unui
crestin adevarat. „Câti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati îmbracat”
(Galateni 3, 27). Trebuie sa pretuim bunurile spirituale obtinute prin lupta,
iar pe cele materiale, pieritoare, fara folos sa le dispretuim.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 145.
RECUNOSTINTA
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Omul smerit,
privind pâinea de pe masa, haina de pe el si tot ce are, vede miile de mâini,
valurile de sudoare, veghea si truda nenumaratilor oameni…
Arhiepiscopul Iustinian Chira,
Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca,
2009, p. 109
PERSONALITATEA UMANA
Parintele Arsenie Boca
Personalitatea
este o înzestrare sufleteasca neobisnuita. Într-o personalitate chipul lui
Dumnezeu este mult mai puternic si mult mai limpede. Toti crestinii au sigur
câte un talant, dar unii au si câte doi, iar altii si câte cinci. Talantii sunt
talente, energii de lucru, ca de pilda o minte mai stravazatoare, o inima mai
larga, o mare capacitate de dragoste, o vointa mai puternica, o memorie mai
buna, o ingeniozitate înnascuta. Aceste energii ale chipului prind mai bine, ca
niste antene mai bune, energiile Harului care le sfinteste. Personalitatea are,
de asemenea, de facut calea de la chip la asemanare. Dar, datorita înzestrarii
sufletesti mai puternice, personalitatea ar putea strabate calea într-un timp
mai scurt sau ar putea realiza o neasemanata asemanare.
Parintele Arsenie Boca, Parintele
Arsenie Boca – mare indrumator de suflete din secolul XX, Ed. Teognost,
Cluj-Napoca, 2002, p. 128
SARBATOAREA AMURGULUI
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Amurgul este
ca o sarbatoare permanenta. Atunci barbatul îsi termina munca lui, indiferent
în ce domeniu lucreaza si obosit se întoarce catre camin. Trebuie sa se
întâlneasca cu sotia, ca de o zi întreaga n-a vazut-o, dar o zi întreaga s-a
gândit la sotia lui. Acum se grabeste sa-si întâlneasca copii, sa se bucure de
ei; acum se întâlneste omul cu familia. Acum vine acasa, la caminul lui, sa se
bucure de linistea înserarilor, de linistea amurgului. Este acelasi lucru, ne-a
ramas aceasta ca o reminiscenta a întâlnirii lui Dumnezeu cu Adam. Adica
bucuria pe care o simtea Adam – gânditi-va ce bucurie simtea Adam când venea si
se întâlnea cu Tatal sau, cu Dumnezeu. Va rog, imaginati-va, faceti putin uz de
imaginatie si de gândire, întâlnirile acestea ale lui Dumnezeu cu omul. Cât d e
fericit a fost omul ca venea sa se întâlneasca cu Cel ce l-a creat! Dar cât de
fericit era Dumnezeu ca se întâlnea cu omul! Se întâlnea fericire cu fericire
si bucurie cu bucurie, se întâlnea omul cu Creatorul si Creatorul cu omul. E
extraordinar de miraculos! Si de atunci a ramas acest Dar.
Arhiepiscopul Iustinian Chira,
Convorbiri in amurg, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 25
ACUL CU GAMALIE
Parintele Ilie Cleopa
Iarasi, de
mirare ne este faptul ca numarul atomilor cuprinsi într-o gamalie de ac se
ridica la cifra, ce nu se poate concepe, de 8 sextilioane (8 urmat de 21 de
zerouri) si daca cineva ar voi sa numere acesti atomi, de ar numara câte un
miliard pe secunda, i-ar trebui 250 de ani pentru a face aceasta socoteala.
Fratii mei, nimeni din oameni sau din Îngeri nu poate cârmui aceste
preaminunate si nemarginite zidiri, decât numai Preavesnicul si Preaputernicul
Dumnezeu, Care pe toate din nimic le-a facut, dupa cum este scris: „El a zis si
s-au facut, El a poruncit si s-au zidit” (Psalm 148, 5). El pe toate din nimic
le-a facut si tuturor legi le-a pus, precum si tuturor le poarta de grija, dupa
cuvântul: „Cel ce da hrana la tot trupul, ca în veac este mila Lui” (Psalm 135,
25).
Parintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte
despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor,
Roman, 1996, cap. 5: Minunile lui Dumnezeu din lumea vietuitoarelor , p. 49-53
ATAT DE APROAPE
Fericitul Trifon Turkestanov
Strabatând
încatusarea de gheata a veacurilor, simt caldura suflarii Tale Dumnezeiesti,
aud sângele Tau cum curge siroind. Tu, de acum, esti atât de aproape; în parte,
sorocul vremurilor a trecut. Vad Crucea Ta – ea pentru mine a fost înaltata.
Duhul meu scrum înaintea Crucii se-arata: aici a dragostei si-a mântuirii
praznuire de biruinta se temeluieste, aici în veci nu mai înceteaza a laudei
glasuire: Aliluia!
Fericitul Trifon Turkestanov,
Cunoasterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute, traducere de Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, cap. Acatist de Multumire „Slava lui
Dumnezeu pentru toate†, p. 135.
N I S I P U L
Sfantul Ioan din Kronstadt
Vicleanul
diavol cauta sa ne împrastie rugaciunea cum ai împrastia o mâna de nisip, dupa
cum si cuvântul ei l-ar dori sa fie tot ca nisipul, neînchegat, fara vlaga,
adica lipsit de vapaia inimii. De asemenea, rugaciunea poate fi ca o casa
construita pe nisip sau ca o casa construita pe stânca. Construiesc pe nisip
cei ce se roaga fara credinta, împrastiat, cu raceala. O asemenea rugaciune se
risipeste de la sine si nu-i aduce nici un folos rugatorului. Construiesc pe
stânca cei care, atât timp cât dureaza rugaciunea, tin ochii atintiti spre
Dumnezeu, rugându-I-se asa cum s-ar ruga unei persoane vii, vorbindu-I fata
catre fata.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 14
PRIMUL CANTEC
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Cel mai
frumos si sfânt prinos pe care un om îl aduce lui Dumnezeu este cântarea. Toata
faptura cânta. Cânta Îngerii din Cer, cânta vântul si apele cânta. Cânta
pasarile codrului, cânta greierii pamântului, dar mai presus de toate cânta
omul. Omul cânta si la bucurie si la suparare, el cânta, cânta…
Cântarea
este un dar pe care Dumnezeu i l-a dat omului ca pe o mângâiere. Primul cântec
l-a cântat omul când a fost alungat din Rai. Atunci sufletul omului a început
sa cânte de dorul lui Dumnezeu, de dorul Raiului si al Îngerilor, de dorul
fratilor lui si al tuturor Sfintilor, si asa a început sa întocmeasca slujbele,
ca sa le cânte în fata altarelor si a icoanelor. Acestea sunt formate din cele
mai frumoase cuvinte de la uda, de multumire si de cerere. Cântarile acestea
sunt cele mai iubite daruri pe care Dumnezeu si toti Sfintii le primesc de la
fiii oamenilor.
Dar si în
familie, în casa lui, omul cânta, cânta, cânta. Cânta mama cea buna când îsi
leagana copilul. Cânta barbatul când se afla departe de casa lui, de satul lui,
de familia lui. Cânta tânarul îndragostit si omul când se simte singur.
Omul cânta
când este vesel sau trist. Cânta omul si la durere, la despartirea de cei
dragi, care pleaca pe calea de unde nu se mai întorc niciodata, dar cânta de
bucurie si la nunta sau când se întâlneste cu prietenii care nu-l uita.
Arhiepiscopul Iustinian Chira,
Colo’n sus in vremea aceea, Ed. Manastirii Rohia, Rohia, 2010, p.
NESTATORNICIA BOGATIEI
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca o
floare grabnic se ofileste la arsita sau la ger sau ca fumul si spuma valurilor
în scurt rastimp se fac nevazute. Asemenea si avutia, cinstea si slava lumii
acesteia n-apuca bine sa se iveasca si sa se arate, ca printr-o navalire a
mortii sau a unei furtuni de necazuri, toate dispar de parca nici n-ar fi fost.
Cauta spre morminte si vei vedea ca dupa moarte cei bogati si preamariti cu
nimic nu se osebesc de cei saraci si simpli. Toti, ca si pulberea pamântului,
în tarâna s-au întors si tarâna s-au facut. De vreme ce au lepadat lumea, slava
i-a parasit si avutia a plecat de la ei si s-au facut bogatii asemenea cu
cersetorii si cei slaviti – asemenea cu oamenii de rând, ajungând stapânii sa
fie deopotriva cu slugile lor, iar cei înstariti – deopotriva cu milogii,
astfel încât nu se mai poate sti unde zace stapânul si unde – sluga lui, ori
unde se gaseste cel bogat si unde – cel sarac. Aceasta întâmplare si cugetarea
asupra ei ne învata sa cautam adevarata bogatie si slava a sufletului, care nu
se vor îndeparta de la noi dupa ce le vom dobândi si sa nu alergam dupa
placerile lumii acesteia, caci ele se pierd asemenea fumului si spumei
valurilor si, în loc de parelnica lor veselie, lasa în urma lor o adevarata
suferinta.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 112.
CANDELA LAUNTRICA
Sfantul Teofan Zavoratul
Pentru
ospatul Tau de nunta, Stapâne, îmbraca-ma cu strai vrednic, pe care sa-l
gateasca în mine, înca de aici, harul Tau. Învredniceste-ma sa aprind atunci si
candela, pe care sa mi-o daruiasca îndurarile Tale.
Si asa, cu
bucurie voi iesi ca sa Te întâmpin, preaslavindu-Te si binecuvântându-Te cu
nadejdea de a fi partas Dreptilor si Sfintilor care din veac bine au placut
înaintea Ta.
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire
sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 56
KITSCH-UL LAUNTRIC AL
SATULULUI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Nu te bucura
atunci când, îndestulându-te cu mâncaruri si bauturi alese si placute, fata îti
radiaza satisfactie, fiindca chipul launtric al sufletului îti este în clipa
aceea hidos, ca de mort. Ti se potrivesc cuvintele Mântuitorului, Care zice:
„Semanati cu mormintele cele varuite, care pe dinafara se arata frumoase,
înauntru însa sunt pline de oase de mort si de toata necuratia” (Matei 23, 27),
adica de fatarnicie si de faradelege.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 183-184
MASURA VIETII
Sfantul Ioan din Kronstadt
Ce este
viata noastra? O lumânare care se consuma. Cel care a aprins-o nu trebuie decât
sa sufle, si ea nu mai este.
Ce este
viata noastra? Drumul unui calator! Odata ce a atins un anume termen, portile
se deschid pentru el, îsi lasa haina de drum (trupul sau) si bastonul lui de
pelerin si intra în casa.
Ce este
viata noastra? O lunga lupta sângeroasa pentru cucerirea adevaratei patrii si a
adevaratei libertati. Odata lupta terminata, vom fi învingatori sau învinsi,
vom fi trecuti de la locul luptei la locul rasplatirii si vom primi de la
Arbitru fie o rasplata vesnica – o slava vesnica, fie o pedeapsa vesnica – o
rusine vesnica.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
1995, p. 184-185.
MIEREA ALBINELOR
Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Fumul alunga
albinele, si atunci oamenii iau rodul cel dulce al muncii lor: odihna trupeasca
de prisos alunga frica de Dumnezeu de la suflet si pierde toata lucrarea lui
buna.
Cuviosul Bonifatie de la Teofania,
Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 121.
PETELE INTUNECATE
Arhimandritul Sofronie Saharov
Adeseori ne
mângâiem cu gândul ca nimeni nu a vazut ceea ce am facut sau nu cunoaste ceea
ce gândim. Dar, daca privim la viata aceasta ca la o pregatire pentru vesnicie,
daca nazuim sa scapam de petele întunecate dinauntru nostru, atunci imaginea se
schimba.
Arhimandritul Sofronie Saharov,
Rugaciunea – experienta Vietii Vesnice, traducere de diac. Ioan I. Ica jr., Ed.
Deisis, Sibiu, 2007, p. 93
SLUJIREA FIRII
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca întreaga zidire tuturor
în aceeasi masura le slujeste. Soarele, luna si stelele pe toti în acelasi chip
îi lumineaza; vazduhul tuturor deopotriva le pastreaza viata, pamântul pe toti
la fel îi tine si îi hraneste; apa tuturor la fel le astâmpara setea – tuturor,
zic, în aceeasi masura, adica bogatului si saracului, celui vestit si celui
nestiut, stapânului si robului. Din aceasta învatam ca toate bunurile noastre,
pe care Dumnezeu ni le-a dat, de asemenea trebuie sa ne fie spre folosinta noua
si aproapelui nostru deopotriva. Pâinea noastra, haina noastra, mintea noastra
si casele noastre trebuie sa ne fie îndeobste, sa ne slujeasca atât noua, cât
si aproapelui nostru.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 60
MIREASMA TRANDAFIRULUI
Sfantul Teofan Zavoratul
Mirositi un
trandafir ori o alta floare si va bucurati de mirosul placut, iar când simtiti
un miros urât va îndepartati si va acoperiti nasul. Talmaciti astfel: fiecare
suflet emana propriul sau miros: sufletul bun, un miros bun; cel rau, un miros
rau. Apostolul spune: „Suntem… buna mireasma a lui Hristos” (2 Corinteni 2,
15). Îngerii din Cer si Sfintii, iar adeseori si dreptii de pe pamânt simt
acest miros si se bucura daca el este bun, dar se întristeaza daca este rau.
Sfantul Teofan Zavoratul, Ce este
viata duhovniceasca si cum sa te apropii de ea?, traducere de Elena Dulgheru,
Ed. Anastasia, Bucuresti, 1997, p. 206.
UMBRA SI SLAVA
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca,
atunci când mergem înspre soare, umbra noastra vine dupa noi si, cu cât mai
grabit fugim de ea, apropiindu-ne de luminatorul zilei, cu atât mai repede
alearga si umbra în urma noastra, facându-se tot mai mare. Asemenea sunt si
oamenii evlaviosi. Acestia se apropie de Dumnezeu, iar slava lor vine dupa ei;
si pe masura ce ajung tot mai aproape de El, cinstirea le calca pe urme tot mai
mult. Si cu toate ca ei fug de proslavire, aceasta alearga în urma lor si nu au
cum sa scape de ea. Ori, dimpotriva, atunci când venim dinspre soare, umbra
parca ar fugi de noi; si cu cât ne departam mai mult de el, cu atât mai cu
grabire se retrage umbra noastra. Astfel, desi alergam dupa ea, nu ne este cu
putinta a o ajunge din urma: ea pururea le scapa celor ce încearca sa o prinda,
oricât de mult ar fugi pe urmele ei. Întocmai sunt si oamenii care au îndragit
cele lumesti: pe masura ce se departeaza acestia de Dumnezeu, se retrage si
slava de la ei si cu cât mai mult alearga dupa proslavire, cu atât mai mult
fuge ea de ei. Prin acestea te înveti sa cauti a te apropia de Domnul prin
smerenie, prin rugaciune, prin deprinderea virtutilor crestinesti si sa
dispretuiesti slava lumii acesteia. Si atunci vei avea cinstire, desi nu o vei
mai dori. Caci nu este preamarit acela pe care lumea îl mareste, ci acela pe
care îl cinsteste Dumnezeu. Iar Domnul îl cinsteste pe cel care Îl proslaveste,
dupa cum Însusi zice: „Eu îi voi cinsti numai pe cei ce Ma cinstesc, iar cel ce
Ma defaima va fi dispretuit” (1 Regi 2, 30).
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 141
CARTITELE
Sfantul Ioan din Kronstadt
Poarta-ti de
grija, fii atent la patimile tale, îndeosebi atunci când esti la tine acasa,
unde ele ies nestânjenite la vedere, precum cârtitele când se simt
neamenintate. Când nu suntem în mediul nostru de acasa, patimile cauta de
obicei sa se ascunda sub o masca mai respectabila, iar acolo nu mai avem
posibilitatea sa punem pe fuga aceste cârtite negre care sapa la temelia
integritatii noastre sufletesti.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 33
DRAGOSTEA DUMNEZEIASCA
Sfantul Teofan Zavoratul
Cine sa
îndure neplacerile îngrijirii pruncului, daca nu maica ce l-a nascut? Cine sa
îndure nedretatile lumii, daca nu Domnul ei?
Pentru
Facator este usor sa îndure toate greutatile din partea fapturilor Sale, caci
daca n-ar fi vrut sa le îndure, nici nu le-ar fi zidit.
Oare va uita
femeia pe pruncul ei, ca sa nu miluiasca odrasla pântecelui ei? Dar si de va
uita femeia pe pruncul ei, Dumnezeu nu va uita lumea pe care a facut-o.
Miscatu-s-au
îndurarile Lui cele firesti, si El a zamislit si a nascut faptura; lumea a
aparut din voia Lui ca un prunc din pântecele maicii sale.
Si iata, El
a ridicat si poarta lumea cum maica ce alapteaza poarta cu dragoste rodul
nascut din pântecele ei.
Tatal Cel
Milostiv ne-a nascut si ne hraneste cu Sângele Fiului Sau, asa cum maica da
sânii sai odraslei sale ca s-o hraneasca.
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire
sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 191-192.
PUHOIUL SI FUMUL
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca
primavara apa curge navalnic si cu zgomot mare, însa curând ajunge sa scada;
sau fumul si focul se ridica spre înaltimi, însa grabnic pier. Întocmai este si
starea oamenilor celor mândri si necucernici: adânciti în mândria lor, ei
turbeaza si fac zarva, dar se vor prapadi ca apa cea curgatoare; se ridica în
slavi ca focul si ca fumul, însa asemenea acestora vor pieri, astfel încât nici
urma nu li se va mai vedea. Despre aceasta ne marturiseste Prorocul lui
Dumnezeu, neîndoielnicul si credinciosul martor al Adevarului: „Vazut-am pe cel
necredincios preaînaltându-se si ridicându-se ca cedrii Libanului si am trecut
pe acolo si iata, nu era; si l-am cautat pe el si nu s-a aflat locul lui”
(Psalmul 36, 35-36). Iar despre cel temator de Dumnezeu, dimpotriva, astfel ne
graieste: „Omul cel bun în veac nu se va clinti. Întru pomenire vesnica va fi
dreptul: de vorbire de rau nu se va teme. Gata este inima lui a nadajdui în
Domnul: întaritu-s-a inima lui, nu se va teme, pâna ce va privi asupra
vrajmasilor sai” (Psalmul 111, 5-7), lucru care ni se marturiseste si în
Psalmul 36. Aceasta întâmplare si cugetare te învata, crestine, sa nu urmezi
pilda celor netematori si mândri de bogatia, slava si cinstirea lumii, ca nu
cumva sa pieri dimpreuna cu dânsii, ci „sa te smeresti sub mâna cea tare a lui
Dumnezeu” si sa te temi de numele Lui, „pentru ca El sa te înalte” cu cei
smeriti si tematori de Dumnezeu (1 Petru 5, 6), „fiindca oricine se înalta pe
sine va fi smerit, iar cel ce se smereste pe sine se va înalta”, dupa cum ne
învata Adevarul cel Vesnic – Hristos (Luca 18, 14).
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 163
INFRUMUSETAREA
MORMINTELOR
Sfantul Nicolae Velimirovici
Varuirea si
înfrumusetarea mormintelor sunt un simbol al oamenilor celor fatarnici. În
zadar le este munca înfrumusetarii mormintelor pe dinafara, daca acestea
„înauntru sunt pline de oase de morti si de toata necuratia” (Matei 23, 27).
„Oasele celor morti” sunt un simbol al inimii împietrite si al mintii omenesti
pline de ratacire, care nu lasa ca Duhul Sfânt sa patrunda înauntru.
„Necuratia” întruchipeaza multe alte vicii si patimi. Toate viciile si le
ascund oamenii fatarnici cu prefacuta evlavie si virtute, precum mormântul cel
frumos ascunde întru sine un mort.
Sfantul Nicolae Velimirovici,
Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti,
2009, p. 59
MULTIME DE CARTI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Am o multime
de carti, pe tot felul de subiecte, le citesc si le recitesc, dar nu ma satur
cu ele. Mai jinduiesc cu duhul dupa cunoastere, inima mea nu-si afla înca
multumire, nu înceteaza sa flamânzeasca, toate cunostintele agonisite cu mintea
nu i-au adus înca deplina, fericita, multumire de sine. Satura-se-va, oare,
vreodata? Satura-se-va, „când se va arata slava Ta” (Psalmul 16, 15); pâna
atunci însa, nu ma voi satura. Cuvântat-a Mântuitorul: „Oricine bea din apa
aceasta (cea a cunoasterii lumesti) va înseta iarasi. Dar cel ce va bea din apa
pe care i-o voi da Eu nu va înseta în veac, caci apa pe care i-o voi da eu se
va face în el izvor de apa curgatoare spre viata vesnica” (Ioan 4, 13-14).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 5
ZBOR DEASUPRA MARII
Patriarhul Pavle al Serbiei
Patriarhul
Pavle mergea cu avionul sa faca o vizita. În timp ce zbura pe deasupra marii,
avionul a intrat într-o zona de turbulente si a început sa se zgâltâie. Un
episcop tânar care statea lânga Patriarh l-a întrebat ce-ar gândi daca s-ar
prabusi avionul. Preafericitul Pavle a raspuns linistit: „În ce ma priveste, as
socoti ca e un act de dreptate – la urma urmei, am mâncat atâtia pesti în viata
mea, ca nu m-as mira daca ar fi ca ei sa ma manânce acum”.
Patriarhul Pavle al Serbiei, The
Orthodox Word, nr. 269, traducere de Laura Marcean, Ed. St. Herman, Platina,
SUA, 2010, p. 303
LICOAREA DATATOARE DE
VIATA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Taina
Sfântului Maslu este miere duhovniceasca, licoare datatoare de viata. Câta
bogatie datatoare de nadejde! Ce rugaciuni minunate! Un extras din întreaga
Evanghelie!
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 475
OMUL ÎNRĂIT
- Sf. Ioan de Kronstadt -
Omul înrait,
care se înversuneaza împotriva cuiva, este un om bolnav. Are nevoie sa i se
oblojeasca inima si nu cu altceva decât cu iubire; trebuie tratat cu grija, cu
vorbe de mângâiere si dragoste. Daca ura lui nu este adânc înradacinata, fiind
numai o izbucnire de moment, veti vedea cum gingasia si dragostea noastra îi
vor înmuia inima, îi vor topi gheata rautatii, binele va învinge raul. Pentru
ca binele sa învinga raul, crestinul trebuie sa fie întotdeauna bun si
întelept.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p.
LACASURILE CERESTI
Fericitul Trifon Turkestanov
Când pe
pamânt se lasa înserarea, când îl cuprinde pacea somnului de noapte si la
încheierea zilei tihna se asterne, vad norii asfintitului în zare ce
preînchipuie prin aratarea lor a Ta camara ca pe un palat stralucitor. Focul,
purpura, aurul si azurul ne glasuiesc atunci cu prorocire despre-a lacasurilor
Tale frumusete negraita si ne îndeamna cu glas de praznuire: sa mergem, dar, la
Tatal!
Slava Tie
aducem în ceasul tihnit al înserarii;
Slava Tie,
Celui Ce reversi pace adânca peste lume.
Slava Tie
pentru raza de ramas bun a soarelui care apune;
Slava Tie
pentru odihna somnului celui binecuvântat.
Slava Tie
pentru milostivirea Ta vadita în întuneric, când lumea întreaga pare a fi
departe;
Slava Tie
pentru rugaciunile pline de umilinta ale sufletului celui înduiosat.
Slava Tie
pentru fagaduita desteptare întru bucuria zilei celei vesnice si neînserate;
Slava Tie,
Dumnezeule, întru vecie!
Fericitul Trifon Turkestanov,
Cunoasterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute, traducere de Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, cap. Acatist de Multumire „Slava lui
Dumnezeu pentru toate”, p. 127-128
ZDRENTAROSUL
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi un om
îmbracat în zdrente, pe jumatate gol si murdar cu tina din cap pâna-n picioare.
De la acesta întoarce mintea ta spre sufletul cel pacatos, care s-a dezbracat
de harul lui Dumnezeu ca de o haina preafrumoasa si în locul ei a pus pe sine,
ca niste zdrente, toata întinaciunea patimilor pacatoase. Un om pe de-a-ntregul
murdarit de tina e dezgustator în ochii oamenilor, însa în ochii Domnului este
mai scârbavnic un suflet întinat de spurcaciunile pacatoseniei. Aceasta
întâmplare te îndeamna sa te departezi de tot pacatul prin care sufletul se
prihaneste si se face nevrednic de a fi privit de Dumnezeu.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 77
MĂTASEA
- Sf. Nicolae Velimirovici -
În Rasarit,
folosim uneori pentru vesmintele preotesti matase chinezeasca facuta în China
de mâini pagâne, sau potire si lingurite si clopotele si lanturi facute de
musulmani, sau pietre pretioase adunate si miresme preparate de închinatorii la
foc sau la pietre din Africa, si nici unul dintre noi n-ar trebui sa se teama
sa le foloseasca atunci când I se închina lui Hristos, asa precum Hristos
Însusi nu S-a temut sa atinga cele mai decazute trupuri sau suflete omenesti cu
preacuratele Sale mâini. Crestinismul nu poate fi spurcat daca foloseste pentru
închinare lucruri ale mâinilor pagâne, însa popoarele pagâne se fac prin
aceasta partase la închinarea crestina, în chip trupesc si întru necunostinta,
asteptând clipa în care vor fi partase la ea si în chip duhovnicesc si întru
cunostinta. Fiecare bucata de matase chinezeasca din vesmintele noastre este o
prorocie a marii Chine crestine.
Sfantul Nicolae Velimirovici,
Patimirea Bisericii, traducere de Laura Marcean, Ed. Sophia, Bucuresti, 2010,
p. 40-41
VARSTA SENECTUTII
Sfantul Nectarie al Eghinei
Caracterul
senectutii e minunat, fiindu-i conferit de multimea anilor adunati în decursul
unei vietuiri îndelungate; aceasta vârsta se bucura de alte câteva calitati
deosebite care-i sporesc podoaba: în ea straluceste întelepciunea, iar sfatul,
priceperea si cugetul senin si cuprinzator îi încununeaza gândurile.
Înfatisarea impune si cere din partea tuturor respect si cuviinta deosebite.
Senectutea este ultima etapa a vietii pamântesti a omului; de aceea poarta cu
sine toata deplinatatea si un întreg ansamblu de valori, dorite si puse nu în
slujba fiintei care se stinge în moarte si se pierde în mormânt, ci a celei
care are un suflet fara moarte, care-si afla sfârsitul pe pamânt si se
pregateste pentru Cer, pentru viata cealalta, fara de sfârsit si nemarginita.
Sfantul Nectarie al Eghinei, Un
portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia
/ Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 22
NECUVIINTA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Cine este
necuviincios cu oamenii va fi necuviincios si cu Dumnezeu. Respecta în om
chipul lui Dumnezeu, maretia si splendoarea sa nepretuita, rabda cât poti de
mult greselile si ratacirile omului cazut, pentru ca si Domnul sa ti le rabde
pe ale tale. Vrajmasul neamului omenesc si al lui Dumnezeu, nefiind în stare
sa-si verse rautatea asupra lui Dumnezeu, cauta cu orice chip sa si-o verse
asupra omului – chipul lui Dumnezeu – si, o data cu aceasta, toate gunoaiele
sale: întunericul, trufia, invidia, pe care le-ar dori intrate în om. Respecta
omul, mântuieste-l, pazeste-te si pe tine însuti, nu te enerva, nu fi rau,
pizmas, nu ofensa, nu minti, nu curvi, nu fura...
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 250.
INALTIMEA COPACILOR
Parintele Ilie Cleopa
Câta minune
si deosebire se poate vedea întru cresterea si vietuirea arborilor si a pomilor
celor roditori, cine le va spune? Caci noi vedem pe unii din ei la mare
înaltime ridicându-se cu cresterea, precum sunt eucaliptii, brazii, chiparosii
si altii de acest fel. Si, daca vreun folos duhovnicesc din privirea lor voim a
lua, de la înaltimea lor la înaltimea dregatoriilor omenesti sa ne mutam cu
mintea, si pe cei ce au sporit cu cresterea întru cele duhovnicesti sa-i
închipuim, care s-au ridicat cu mintea si cu petrecerea lor din cele de jos si
în Ceruri se afla, dupa marturia marelui Apostol Pavel. Iar daca multi arbori
cu statura mica lânga cei înalti vedem, pe cei ce aproape de pamânt îsi au
petrecerea si, care cu mintea de cele de jos s-au legat, sa-i închipuim. Iar
daca si un spin prin codri ne împiedica calea, sa nu uitam ca Mântuitorul
nostru a fost încununat cu spini (Ioan 19, 25).
Parintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte
despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor,
Roman, 1996, cap. cap. 4: Minunile lui Dumnezeu din lumea arborilor , p. 38-48
PORUMBELUL
Sfantul Nicolae Velimirovici
Porumbelul
este simbol al Duhului Sfânt. Duhul Sfânt S-a aratat în chip de porumbel.
Astfel când Domnul S-a botezat la Iordan, Ioan a „vazut Duhul lui Dumnezeu
pogorându-Se ca un porumbel si venind peste El” (Matei 3, 16). Porumbelul,
pasare blânda, fara nici un fel de rautate, simbolizeaza Duhul Sfânt, caci
porumbelul este una dintre rarele pasari iubitoare de pace. Si, multumita
acestor calitati ale sale, el simbolizeaza pe Dumnezeu-Duhul, în care nu aflam
nici o rautate.
Sfantul Nicolae Velimirovici,
Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti,
2009, p. 45
MIREASMA BINEPLACUTA
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca,
atunci când focul se atinge de tamâie sau de o alta pulbere bine mirositoare,
apare dintr-o data fumul si se ridica o mireasma bineplacuta. Întocmai se
întâmpla si atunci când harul Duhului Sfânt se atinge de o inima omeneasca: în
clipa aceea, într-o asemenea inima se desteapta suspinul si rugaciunea cea
adevarata, la fel ca si buna mireasma ce-a fost stârnita de foc, si se înalta
la Tatal Ceresc, dobândind la Dânsul har si mila. Aceasta întâmplare ne învata
sa cerem Duhul Sfânt de la Dumnezeu, pentru ca El sa trezeasca adevarata
rugaciune în inimile noastre – „Duhul înfierii, prin care strigam: Avva!
Parinte!” (Romani 8, 15).
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 160
TERMOMETRUL
Sfantul Ioan din Kronstadt
Domnul
Dumnezeu poate fi în raport cu sufletul nostru precum aerul fata de mercurul
termometrului, cu singura deosebire ca dilatarea sau contractia, urcarea sau
coborârea mercurului se produc în urma schimbarilor din atmosfera, iar în cazul
nostru Dumnezeu ramâne neschimbat, etern, mereu bun si drept. Dar sufletul se
schimba în raporturile cu Dumnezeu, suporta mutatii în sine însusi, în sensul
ca atunci când se apropie de Dumnezeu cu credinta si cu fapte bune capata
îndata amploare, dobândeste pacea inimii, dupa cum atunci când se îndeparteaza
de Dumnezeu, prin putina credinta, neîncredere în adevarul dumnezeiesc si prin
faradelege, se chirceste îndata, sufera de neliniste si apasare.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 13.
WEEKEND-UL TUTUROR
LUCRURILOR
Sfantul Ioan din Kronstadt
Prezentul nu
este decât umbra viitorului. Lumina este umbra viitoarei negraitei lumini;
dulcetile pamântului – umbra palida a celor din veacul viitor, de o dulceata
fara de sfârsit. Focul – umbra parelnica a focului gheenei, cel ce îi va
pârjoli pe pacatosi în vecii vecilor; bucuriile curate de pe pamânt, umbre ale
nespuselor bucurii viitoare; preafrumoasele palate împaratesti, umbre derizorii
ale prealuminoaselor locasuri ale raiului, pregatite celor ce Îl iubesc pe
Dumnezeu si Îi îndeplinesc poruncile; faloasele straie ale fiilor si fiicelor
oamenilor nu îngaduie asemanare cu vesmântul de slava în care se vor îmbraca
cei alesi, fiindca îmbraca-se-vor în Hristos si „vor straluci ca soarele în
Împaratia Tatalui lor” (Matei 13, 43), dupa cum a fagaduit cu tarie
Mântuitorul.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 144-145
CARAMIDA
Sfantul Teofan Zavoratul
Trebuie sa
tinem piept vapaii patimilor cu vapaia focului dumnezeiesc. Pâna când nu este
arsa, caramida este farâmicioasa si moale, iar dupa ce petrece în foc si se
coace acolo, se face stavila în calea focului si a apei.
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire
sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 127.
OGLINDA CURATA
Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Avem oglinda
în care oricine îsi poate vedea foarte lesne si limpede toata pacatosenia sa,
numai sa doreasca. Aceasta oglinda curata, ce ne arata deslusit tot ce e
înlauntrul nostru, aproape ca a iesit din întrebuintare cu totul, si ne
multumim cu oglinda care ne arata doar cele din afara. Oglinda curata de care
vorbesc este legea lui Dumnezeu, aratata prin cele zece porunci dumnezeiesti;
cine se priveste fara încetare în aceasta oglinda îsi poate vedea în chip cu
totul de crezare propria pacatosenie.
Cuviosul Bonifatie de la Teofania,
Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 51
Sursa: Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU BARDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu