Întâlnirea
Jocuri de linii, de
umbre, de lumini, clare,
fără egal, plutesc
pe-obraz,
se întrevăd prin
lazuritul din priviri.
Regină devine, pentru o
zi, în frumuseţea
colorată în nuanţe aurii,
melancolice
- culori cum n-ai mai
văzut -,
împrăştiate, ca un abur,
pe pânza care-ţi captează
inima!
Cuvintele urcă, în
acelaşi timp cu ea, spre cer.
Mii de vise, cu ochii
deschişi
pentru poveşti de
fericire!
Mii de vise, frumoasă
reverie, două fugi spre-acelaşi punct!
Farmec şi fermecător! Ai
nevoie de timp
pentru-a asculta, a
observa,
a contempla
şi a iubi o lume mai
bună,
pribegi trecători prin
viaţă, ca nişte inimi!
La intervale regulate,
totu-i simbol,
traversează spaţiul
încântător.
În spate, pădurea de
copaci mângâie peisajul paradisiac.
O paletă de culori
întrepătrunse subliniază
o clipă nostalgică
de adaptare la un alt
ritm!
O mână s-a relaxat, în
timp ce cealaltă
a susţinut
un cap cu bucle
de-abanos.
În intenţie, o minune, o
bucurie divină!
Cu vârful degetelor abia-i
atingi braţele,
acoperite de voaluri
diafane de un mov vrăjitor.
Ochii ei sinceri,
visători, cu privirea-ntr-o parte,
de o delicată candoare!
Iubirea care rămâne!
O prinţesă de ieri şi de
azi!
Ah, soarta mea!
Tu cine eşti? De ce aşa un dor? întrebi.
Credinţă şi mister!
Ardentă apropiere!
În imagine, un întreg
univers - picături în mişcare,
potirul cu mir, un
portret,
o pictură discretă,
realistă-n splendoare!
Privind-o în adâncuri - o
tainică durere,
istovitoare sete,
nelinişti înfloresc.
Povestea călătoare
emană parfum suav de
floare.
Sub perna ta, aievea, un
zâmbet ai ascuns.
Rătăcit, confuz, nu poţi
să-nţelegi,
dar, crezi sau nu,
primăvara
este fără frică, mereu
inocentă!
IRINA LUCIA MIHALCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu