catalin afrasinei - moon de amiază

moon de amiază

~*~

urmându-l pe gaugain același poem

pe drumuri de piatră seacă

îți deslușeam sensurile alintul

se curbau onomatopeele

brusc prin inima ta treceau toate șoselele

ca la o paradă a semizeilor se aliniau

creșteau ierburi adevărate pe dealuri adevărate

nu din filme nu din far west nu din noi

zborul tău înspre mine

al meu înspre liniile din palma ta

te iubesc mai mult decât vibrația

mă simți & nu mă poți aduce

te simt & sunt din ființa ta genuină

spun da & răspund da tuturor celor

pe care nu i-am cunoscut niciodată

probabil

siberia

cel mai întins poem întins poem

cel mai dulce poem

cel mai febril

din mine & din tine

inventasem începutul lumii

se murea

era anul covidului

plânsesem la cape town

printre leoparzi mai poți plânge

cu viteza luminii în desfășurarea ei

leopardă

spune-mi de ce mor

dacă mă iubești

încotro este această linie

dintre dealuri dintre sânii tăi probând rochii vesele

mereu verzi precum soldații americani

aterizând într-un război nemercenar

înfingând drapelul

știi tu

se face o zi nesfârșită de iulie

nu știam că există calendar

în orice caz nu pentru mine

în orice răspuns la posibila întrebare

dacă a început sfârșitul lumii

dacă vom supraviețui

dacă vom isprăvi

dacă nu vom accepta cip-ul

dacă voi avea atâta putere să cucerim

înaintez cu o singură dorință

ai o singură dorință

care-ți va fi îndeplinită & mă crezi

~*~

catalin afrasinei