PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE - ÎN DRAG, ÎN DRAG DE DRAG ŞI CU FĂINOŞAG

ÎN DRAG, ÎN DRAG DE DRAG ŞI CU FĂINOŞAG

~*~

Cu drag de drag, în drag de făinoşag, bunii mei pus cap, în cap/

la cap peste cap mai presus de povestea vorbei, puii mei !

mai stând puțin la poveste cu toate cele bune, bunii mei mai presus de cuvinte, poveste cu minte  stând cuminței sub înfloriții tei întrecându-ne cu sine ca să mă cunoaşteți mai bine responsabil, puii mei, în văzduh şi sfânt duh albastru al nostru verde albastru,

din al nostru cu al nostru cu iubire, în fericire,

în drept la fericire, Ioane -Ionică de la cai mulge ai,

că are, are, măta purcelaşi pe românesc plai cu grai! Am crescut născut dintr-un El ideal Fain-Făinel cu inspirație, în inspirație şi expirație de omenească respirație şi umană ecuație cu mult soare şi căldură de om, cu înflorire uimitoare de omenie de om, cu învățare permanentă ca o primenire, în lucrare şi inovație ca-n Graldiatorul, că de ce să moară Romeo cu Julieta alături, în aventuri, pe câmpii bătute pe Someşuri şi dealuri respirând aier curat şi luminat, în lumunat de pace şi pâine, de patrie al limbii române extrem de civilizat, aur cenuşiu strecurat ca binecuvântat între binecuvântați, deşi luminat Gheorghe Apetroaie, că numa mâine nu-i ca poimâne limă patrie al limbii române, că numa mâine nu-i poimâne, că nici Ionel Bota/Cristofor se îmbie, dar despre mine critic, nu scrie natural şi național, tradițional, în degradeu cu Dumnezeu românesc, nu scrie cu omenie eseu,

că eu scriu fără să glumesc, scriu impecabil la mereu la nesfârşit scriu

ca cel mai iubit scriu ca român proromâni scriu

şi pentru românii de pretutindeni

ca să nu-şi piardă printre străini:

rădăcinile, binele şi nici România profundă, de legendă,

România tainică, zilnică, unică mare, diva

Într-a Domnului doamnă demnă şi slavă asumată,

în artă a succesului pe altarul soarelui, suavă

şi discretă România divă, că ne atrage s-o cucerim, în nobil şi sublim,

impecabil şi responsabil,

în România perplexă: complexă, ortodoxă

şi pitorească de biserică, cu frescă omenească

pe al soarelui Arcă,

în drag de drag şi cu făinoşag.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE