DEZINFORMAREA PUBLICISTICA
Iulie 30, 2020
Mass-media,
în special cea de stânga, ne acuză, pe noi cei care transmitem informații ori
interpretări alternative și diferite de cele aflate în presa tradițională, de
răspândirea de fake news. Din când în când e nevoie ca mass-media tradițională
să se privească în oglindă și să vadă cât de mare i-a crescut nasul. Astăzi
discutam cazul New York Times / NYT.
Fake News - lui New York Times ii
creste nasul
Mass-media
tradițională nu se simte în apele ei în era internetului. Oamenii citesc mai
puțin ziarele tradiționale, ziarele fac mai puțini bani din reclame, și sunt
forțate să-și găsească surse alternative pentru a evita falimentul. Furia lor e
în special direcționată către oamenii de rând care subscriu la surse
alternative pentru a fi informați.
La fel Mark
Zukenberg și Facebook. În tandem cu declinul veniturilor ziarelor, veniturile
lui Mark Zuckenberg au crescut enorm. Mass-media a devenit invidioasă și,
pentru a-și menține poziția dominantă, face ceea ce mass-media se pricepe să
facă mai bine: își acuză opoziția de transmiterea de fake news, ori știri
false, inclusiv pe Mark Zuckenberg.
Dacă
mass-media s-ar privi în oglindă, însă, ar putea vedea că și ea are o sumedenie
de lacune. Recent am dat peste un articol care ni-a amintit de câteva
comentarii pe care deja le-am scris în ultimii ani despre NYT ca focar de fake
news. [https://www.firstthings.com/web-exclusiv…/…/liars-go-to-hell] În
principal, am scris despre minciunile publicate de cel mai influent ziar din
lume despre foametea voită creată de Stalin în anii 30 pentru eliminarea
chiaburimii din Uniunea Sovietică. A început-o în Ucraina și a extins-o în
Caucaz și Asia Centrală. În 2 ani au murit 10 milioane de oameni.
Unul din
puținele ziare de atunci care avea corespondenți în Uniunea Sovietică era NYT,
Walter Duranty fiind corespondentul ziarului în Moscova. NYT și Duranty
informau occidentalii că viața în Uniunea Sovietică sub Stalin "nu era
chiar așa de grea cum se credea în Occident" și că nimeni în Uniunea
Sovietică nu murea de foame pe vremea genocidului chiaburilor.
Însoțit de
KGB-ul sovietic, Duranty vizita diferite sate și regiuni din Uniunea Sovietică,
pe trasee dinainte stabilite de bolșevici. Deși auzea de la alți corespondenți
occidentali că foametea ucidea milioane de oameni, Duranty refuza să transmită
astfel de știri șefului lui de la NYT pentru a informa publicul.
Povestea lui
Duranty e lungă, interesantă, dar mai ales tragică. Merită să fie citită și
cunoscută. Minciunile scrise de el despre Uniunea Sovietică le-a spus și despre
atrocitățile comuniștilor chinezi din anii 30 și 40.
Ipocrizia
celui mai mare ziar din lume a fost dovedită, tot pe vremea foametei, când un
tânăr britanic, creștin, a avut șansa să locuiască în Uniunea Sovietică aproape
un an. Povestea lui e la fel de interesantă, el având norocul, prin intermediul
unui diplomat occidental, să călătorească cu trenul în Ucraina, unde a reușit
să se debaraseze de KBG și să viziteze mai multe sate ucrainene unde oamenii
leșinau de foame, mureau, și, din lipsă de puteri, unii oameni zăceau morți în
case cu zilele, cei inca in viata neavind puterea sa-I ingroape.
Tânărul
britanic a ajuns la Berlin unde a ținut o conferință de presă dezvăluind
lucrurile pe care le-a văzut. Presa occidentală l-a ignorat, continuând să
preia propaganda pro-stalinistă a lui Duranty și NYT.
Duranty a
primit Pulitzer Price pentru jurnalism pentru articolele scrise pe vremea când
era în Uniunea Sovietică. Un coleg de breaslă, tot jurnalist, care l-a cunoscut
îndeaproape pe Duranty, l-a numit "the greatest liar of any journalist I
have met in 50 years of journalism / cel mai mare mincinos dintre jurnaliștii
pe care i-am cunoscut în 50 de ani de jurnalism".
Dezinformarea publicistică
Citind
câteva comentarii și depeșe publicate recent de Parlamentul European ne-am dat
seama că elita jurnalistică pare să trăiască într-o lume diferită de a noastră,
izolată și separată de realitățile care ne preocupă zilnic. Uneori esti tentat
să crezi că, dacă presa obișnuia să fie un pilon al democrației și al statului
de drept, astăzi nu mai este.
Un virus
bântuie prin lumea jurnalistică anglo-saxonă și erodează integritatea
profesiei. Acest virus se numește cancel culture, un termen care nu poate fi
tradus cuvânt cu cuvânt în română, dar care denotă practica de a ceda presiunii
și doleanțelor anarhiei, de a "pedepsi" și demoniza pe cei care se
împotrivesc curentelor zilei și gândirii de moment.
"Cancel"
înseamnă a "anula", dând de înțeles că persoanele care în trecut au
zis ori făcut ceva (ori în aceste zile afirmă ceva) care contravine
frivolităților la modă în vara lui 2020, sunt "anulate", șterse din
memoria colectivă și condamnați la o irelevanță permanentă.
Cine sunt
acești oameni destinați irelevanței permanente? Mai fiecare dintre noi:
persoanele tradiționale, creștinii, intelectualii conservatori, politicienii
conservatori, sportivii care refuză să îngenuncheze înainte de începerea
evenimentelor sportive pentru a comemora memoria "victimelor" de
toate felurile, politicienii care refuză să îngenuncheze în memoria
"martirilor" anarhiei anului 2020, jurnaliștii care refuză să
subscrie la rescrierea istoriei, profesori universitari care refuză să dea note
de trecere studenților care nu vin la cursuri și ies în stradă la proteste
ș.a.m.d.
Săptămâna
trecuta, cele mai influente două ziare din Occident au luat poziții total opuse
privind subiectul. În cercurile editoriale ale lui New York Times / NYT se
practică cancel culture, dar în cele ale ziarului Wall Street Journal / WSJ,
nu.
Chiar mai
mult, unele publicații influente, The Atlantic fiind unele dintre ele, publică
articole scrise de jurnaliști de culoare care sunt ulterior dovedite a conține
falsități. E la modă publicarea de articole în care jurnaliști ori intelectuali
de culoare pretind să fi fost discriminați ori să fi avut membri de familie,
prieteni arestați ori abuzați de "polițiști albi", iar în timp aceste
afirmații să fie dovedite ca fiind false.
NYT deja a
concediat mai mulți jurnaliști care s-au opus politicii de dezinformare și
politizare a știrilor de către ziar și editorii lui. Chiar săptămâna trecută,
jurnalista NYT Bari Weiss și-a dat demisia acuzând ziarul de politizarea
subiectelor, cenzură internă, frică și intimidarea pe care o simt jurnaliștii
de la NYT și teama de a fi concediați dacă scriu ori postează puncte de vedere
contradictorii pozițiilor oficiale ale bordului editorial. [Link:
https://www.bariweiss.com/resignation-letter]
De exemplu,
e tabu pentru NYT să publice anumite subiecte (de exemplu persecuția
creștinilor în China ori articole negative la adresa Scandinaviei), în timp ce
aproape fiecare articol ori opinie a editorilor e negativă la adresa lui Trump.
Vă oferim și vă recomandam să lecturați scrisoarea deschisă a lui Bari Wise:
https://www.bariweiss.com/resignation-letter]
În contrast,
WSJ refuză să cedeze. Săptămâna trecuta, un grup de 280 de jurnaliști și
intelectuali care lucrează pentru ziar și-au criticat propriul ziar pentru că a
publicat un articol al dlui Mike Pence privind coronavirusul. WSJ nu a cedat.
Dimpotrivă, a răspuns public, reafirmând atașamentul ziarului față de
jurnalismul independent și imparțial, și declarând, răspicat că ziarul
"won't wilt under cancel culture presure/ ziarul nu va ceda presiunii de
tipul cancel culture". [Link:
https://www.wsj.com/articles/a-note-to-readers-11595547898]
ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA
UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16
din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la
implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce
priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a
intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al
societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a
statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam,
le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai
pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4,
Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu