Anul când ne mor
bătrânii
Există un
film japonez pe care ar trebui să-l vedem sau să-l revedem în această perioadă
de epidemie. Titlul, în engleză, este The Ballad of Narayama. Filmul, realizat
de Shohei Imamura, după o nuvelă de Shichiro Fukazawa, a impresionat profund,
în 1983, juriul Festivalului de la Cannes şi a obţinut recompensa supremă,
Palme d’Or.
Povestea din
film este inspirată, s-ar părea, din fapte reale: în secolul al XIX-lea, în
unele regiuni foarte sărace ale Japoniei, cînd bătrînii împlineau 70 de ani şi
nu mai puteau munci, erau invitaţi să plece benevol de acasă, de exemplu pe
cîte un vîrf de munte, şi să aştepte moartea acolo. The Ballad of Narayama
narează o astfel de situaţie, plecarea unei mame, acompaniată de fiul ei cel
mare, pe „ultimul drum“. Cutumele acelui sat sărac erau stricte şi foarte
pragmatice: la ce bun să mai ţii în casă un bătrîn din moment ce nu mai poate
munci, ba mai trebuie să-l îngrijeşti, şi care înseamnă o gură în plus, un
castron de orez luat de la gura copiilor?
Or, iată-ne
acum într-o logică similară, doar că de transferarea bătrînilor în lumea
cealaltă se ocupă un coronavirus. Statisticile sînt unanime, majoritatea celor
morţi în urma contaminării cu COVID-19 sînt oameni avînd peste 60 de ani. De la
începutul epidemiei, în Franţa, jurnalele televizate încep aproape sistematic
cu dramele intervenite în diverse case de bătrîni unde virusul a intrat nu se
ştie cum, iar pensionarii mor pe capete. Este ca şi cum COVID-19 ne-ar fi auzit
în ultimii ani că ne tot plîngem de fenomenul îmbătrînirii populaţiei şi ar fi
decis, în felul său, „să ne dea o mînă de ajutor“. În Italia, de exemplu, 70%
din victime sînt bărbaţi, avînd media de vîrstă de 79 de ani…
Iată, poate,
un subiect pentru un alt film sau poate pentru un roman macabru: un spirit malefic
simte că locuitorii unui oraş nu-şi mai iubesc bătrînii şi îşi „oferă
serviciile“. Este vorba de un oraş (sau de o ţară, sau de o lume) unde oamenii
încă activi, ba chiar hiperactivi, se simt tot mai deranjaţi de bătrîni, chiar
îngrijoraţi că îi vor costa prea mult întreţinerea părinţilor şi a bunicilor.
Longevitatea altora este văzută treptat ca o pacoste. Generaţiei ajunse la
vîrsta senectuţii i se reproşează chiar, tacit, că a dus-o prea bine în viaţă,
că a profitat de o lungă perioadă de pace, că s-a hrănit bine, că a gustat din
plin din plăcerile societăţii de consum şi că nu vrea să mai iasă din scenă, că
trage de viaţă excesiv, că împinge limitele ei pînă la nouăzeci de ani şi pînă
la o sută. În lumea (imaginară) din acest film macabru, longevitatea
persoanelor vîrstnice începe chiar să provoace o panică generală, oamenii încă
tineri sau cei aflaţi în plină activitate descoperă că întreţinerea bătrînilor
va fi o lungă povară financiară. Statul este şi el îngrijorat, întrucît
bătrînii au nevoie de medici, de personal specializat, de bucătari, de
activităţi adecvate stării lor mentale şi psihice. În plus, mulţi au Alzheimer,
ceea ce înseamnă şi mai multe griji, şi mai mulţi bani, şi mai multe asistente
la dispoziţia lor… Cam aşa ar urma să înceapă filmul sau nuvela noastră
macabră, cu o acumulare de îngrijorări, de dezbateri, de oftaturi, de grimase,
de gesturi iritate, de calcule băneşti, de tentative de reformare a sistemului
de pensii…
În oraşul
sau în lumea pline de bătrîni se instalează un fel de alergie generală faţă de
ei, deşi oamenii rămîn totuşi civilizaţi, nimeni nu spune exact ce gîndeşte,
dar gîndurile sînt aceleaşi, trec dintr‑o minte în alta… „Cît or să mai trăiască părinţii noştri? Vor să ne îngroape ei pe noi? Deja unii au ieşit la pensie la vîrsta de 55 de ani
sau la vîrsta de 60 de ani cel tîrziu… Iar noi va trebui să muncim cel puţin
pînă la 65, sau chiar pînă la 67, sau chiar pînă la 70…“ Şi atunci, spiritul
malefic, auzind toate aceste gînduri, simţind toată această revoltă mută a oamenilor
maturi şi activi faţă de părinţii lor inactivi şi octogenari, intră în scenă şi
spune: „Mă ocup eu“. Şi ia forma lui COVID-19. Şi aşa dispare treptat o
întreagă categorie de populaţie.
Sigur,
COVID-19 mai greşeşte, pentru că este un virus fără creier. Mai mor şi oameni
de 50 de ani, ba chiar unii şi mai tineri, de 16, de 17, de 21 de ani. Pentru
spiritul malefic însă, acestea sînt pierderi colaterale. Obiectivul său rămîne
exterminarea bătrînilor, pentru ca oraşul (sau lumea respectivă) să poată răsufla
la un moment dat în linişte. Casele de bătrîni se golesc. Familiile rămîn fără
bunici. Tot ce trece de 70 de ani se mută în urne funerare sau în cavouri la
cimitir. Masacrul durează cam trei luni. Dar imediat după aceea… miracol!
Economia redemarează, banii sînt investiţi mai judicios, în invenţii şi
inovaţii, în crearea de întreprinderi… Statul răsuflă uşurat întrucît nu mai
are de plătit atîtea pensii. Oraşul se redresează ca şi cum ar fi avut o
cocoaşă pe spinare şi o mînă divină i-ar fi luat-o brusc. Fiecare locuitor
afişează, de alfel, o faţă mai radioasă, mai optimistă. Din spatele fiecăruia a
dispărut cocoaşa… Iată-ne, cu toţii, debarasaţi de cocoaşe!
După ce şi-a
făcut treaba, spiritul malefic dispare o vreme, se topeşte în natură. Uf! Oraşul
nostru imaginar parcă a întinerit… Sigur, mai rămîne angoasa faptului că şi cei
avînd astăzi 30 sau 40 sau 50 de ani vor îmbătrîni la un moment dat. Dar pînă
atunci mai este. Mai vedem ce va fi peste 20 sau 30 de ani… Numai că timpul
trece, şi încă repede. Generaţia hiperactivă, eliberată de grija bătrînilor,
ajunge şi ea la vîrsta de 65, de 70, de 80 de ani. Şi iată că, într-o bună zi,
spiritul malefic îşi face din noua apariţia, pătrunde în luxoasele case şi
cămine pe care şi le-au pregătit pentru pensie hiperactivii de altădată şi le
spune: Hello, am sosit. „Cum? Ce? Păi, nu aşa ne-a fost vorba“, spun
pensionarii surprinşi în plină partidă de whist. Ba da, răspunde spiritul
malefic, cine semnează un contract cu mine o face pentru eternitate.
Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și
jurnalist.
Adevarul.ro
Iar acum vreți să vă credem ???
26/7/2020
„Nu vă
credem! Nu vă credem când spuneți că vreți să ne luați Libertatea pentru
„binele” nostru! Izolați-vă voi, plecați, acesta e cel mai mare bine pe care ni
l-ați putea face! Plecați cu toții, cu tot cu măștile voastre de bufoni și
lasați-ne să respirăm liberi în țara noastră. Voi sunteți virușii, voi,
politrucii de ieri si de azi, ne-ați îmbolnăvit, de nu ne mai putem ridica ca
popor! (…) Ați înstrăinat munți si păduri, aur și grâne, pământ și petrol.
Ne vindeți
Limba română în Ardeal la talciocul vostru politic, ne interziceți Sfinții din
Închisori, ne închideți în temnițele corectitudinii politice Martirii și
Luptătorii acestui Tărâm, scoateți din manuale copiilor Voievozii și Eroii,
ștergând cu buretele o întreagă Istorie, punând în loc sminteală, minciună si
portrete de carton.
Iar acum vreți să vă credem!
Credem în Hristos Mântuitorul, în sângele curs
în râuri care-a făcut o Țară, în Horea si Cloșca și Crișan care s-au frânt pe
Roata Suferinței ca pe Cruce, pentru a ne elibera. Credem în Steagul de
Biserică al lui Iancu Avram si-n patul de fier si de Jertfă al lui Radu Gyr de
pe care s-a ridicat când temnicerii-l credeau mort"
Manipularea statisticilor oficiale
Tot legat de
statisticile oficiale se aude prin târg că acestea ar fi fost manipulate în
sprijinul patronilor din industria turistică și al unor mari importatori. „O
poveste de seară. Niște băieți deștepți din turism și mari importatori (ghiciți
voi de ce) și mari sponsori ai tuturor (ghiciți voi ai cui) nu puteau practica
puțină speculă că deh e an electoral și punguțele plâng. De ce nu puteau? Simplu,
din cauza Mării Egee, Ionice, Adriatice, Tireniene, Vienei, Parisului etc. La
ceas de seară, la un șpriț se intrebară dacă Arafat numără teste, atunci poate
și COVID-19 devine patriot și crește. Și crescu și pa Egee și punguțe se
umplură și-ale noastre la Mamaia se goliră. Morala? Noi acasă, ei afară! Alții
„e” de vină!", a mai scris medicul.
„Marea
sarabandă la manipularea testelor și raportărilor! Nu vom sucomba de COVID-19,
dau scris! Trebuie să revitalizăm economia, să repornim sistemul sanitar la capacitate
maximă, să reconstruim sistemul educațional. Un virus, oricât de „abil” ar
părea, nu poate aboli drepturile și libertățile fundamentale, nu poate rescrie
istoria, nu ne poate fura viața și viitorul. Aveți încredere în normalitate și
firesc!”.
Sinteză!
,,Avem un
virus ce a produs controverse serioase în lumea științifică, societate și chiar
parlament. Ce soluții avem pentru a conserva sănătatea fizică și mentală a
românilor în aceeași măsură cu drepturile și libertățile fundamentale?
În primul rând adevărul științific și
neutralitatea politică mai presus de orice.
Guvernanții
foarte atenți, un ochi la ce se întâmplă afară, unul în țară pentru protejarea
sănătății populației și repornirea economiei cu respectarea „ad literam” a
constituției, drepturilor și libertăților fundamentale ce constituie baza
democrației noastre.
Medicii profesionalism, adevăr,
empatie și verticalitate!
Cetățenii
responsabilitate, echilibru, respectarea legii și a măsurilor firești de
prevenție:mască în spații închise, aglomerate, evitare aglomerații, distanțare
epidemiologică și mai ales protejarea grupelor de risc.
Românii au
nevoie de profesionalism, empatie și transparență din partea guvernanților, nu
de amenințări și va fi bine! Și încă ceva, tocmai bâlbele, lipsa de
transparență, amenințările, testările, raportările neprofesioniste și
comunicarea catastrofală a măsurilor luate de autorități alimentează teoriile
conspirației.
Toți medicii
cred și știu că există un virus, mai multe tulpini cred , dar nu au voie să se
joace cu el și cu soarta noastră în niciun fel! Toți trebuie să fim maturi și
echilibrați.
,,Sănătatea,
Constituția,Drepturile și Libertățile nu sunt dușmani ci împreună, fundamentul
vieții noastre! Să îl conservăm nealterat!”
SURSA : Din Postari… Chirurgul Alin Gabriel Dragomir
de la Spitalul Universitar București
"De la lume adunate şi iarăşi la
lume date" (Anton
Pann)
"Libertatea este dreptul de a le
spune, oamenilor, ceea ce nu vor să audă !" - George Orwell
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu