duminică, 12 iulie 2020

Ben Todică - CUM L-AM CUNOSCUT




CUM L-AM CUNOSCUT

George Anca împreună cu soția, Rodica au locuit și au murit câte puțin undeva într-unul din apartamentele moștenite din comunism; trăiau cumva izolați, ducând o viață de o modestie rară, ca apoi din câte am înțeles, mergând pe trotuar la câteva zile după moartea soției sale preaiubite,  să i se oprească inima și să cadă mort, spun prietenii. El și-a iubit foarte mult țara, limba și tradițiile românești pe care le-a cântat și slăvit în scrierile sale. Și-a exprimat deschis dragostea pentru poporul român, pentru frații săi, cărora le spunea faptul că dacă acum trăim greu, asta nu înseamnă că nu avem voie să visăm la o lumea de basm, o lume a părinților noștri. Cu tauri și zimbri. Chiar înjugat la plug, te poți naște cu coarne perfecte.

În scrierile lui, el ne ia de mână și în viteza trenului glonț în care apar doar frânturi de imagini, construcțiile sale ne poartă prin lumea amintirilor de altădată, prin frumusețea copilăriei rămasă printre ruinele și cioburile timpului. Haideți să adunăm toate aceste perle într-o salbă de margaritare pentru sărbătoarea satului, așa  cum o fac țărăncuțele noastre toamna la culesul recoltei pentru împodobirea chipului și a dansului cu strigături și țipuituri, cu zicători și ghicitori, cu proverbe și chiuituri vindecătoare din bătrâni la horele țărănești.

Scrierile lui George Anca și ale soției sale, Rodica sunt povești de dragoste forjate în sânul meleagurilor Râmnicului și ale Indiei unde au studiat și predat în universitățile popoarelor Maharajilor, unde au avut contact direct cu fierberea neamurilor țării lui Gandi, a Elefanților și a înțelepciunii Budiste, unde sărăcia crâncenă și bogăția absurdă ating cele mai îndepărtate puncte ale extremului supraviețuirii pe pământ. Un scriitor speră să atingă profunzimea înțelegerii lucrurilor prin sporirea înțelepciunii. G. Anca ne-a invitat în spațiile sale secrete unde nu poți împărtăși decât cu cei deschiși lumii, cu frații de încredere. Cât de frântă trebuie să fie inima românilor ca să se vândă pe o farfurie de fasole și un cârnat?

Kashmirul e o mare tragedie a lumii, de asemenea și Palestina, însă George a învățat trăind printre ele pentru că India e o societate care există într-o ierarhie crâncenă a claselor sociale numită CAST. De mii de ani și în ciuda acestor diferențe de clasă, se crede în fericire. În Australia, noi nu cunoaștem acest fenomen de clasă, doctorul și hamalul discută, împărțind prietenește berea și friptura în parc, fără sentimentul discriminării religioase, de clasă sau rasă, fapt care etichetează Australia ca țară ideală, de vis, un adevărat paradis.

Neîntrerupta luptă dintre creștini, hinduși și musulmani care macină societatea Indiei l-a afectat sufletește pe Anca. Narendra Modi în lupta sa de supremație îl face pe Benjamin Netanyahu în Gaza să pară floare la ureche în comparație cu el. Iar în mass-media, noi nu vedem aceste lucruri pentru că India e o țară propice pentru mâna ieftină de lucru a bancherilor democrației planetare. E o destinație bună de investit în mâna de lucru ieftină a Indiei, lucru de care nu s-a putut beneficia în România lui Ceaușescu. De asta a trebuit împușcat. Adevărații teroriști sunt propagandiștii de azi care ne duc la pierzare.

Ortodoxia se deosebește de Budism ca filozofie divină, în care situație George Anca devine marea explozie a creației literare care prin combinația celor două filozofii (Budismul care nu are început și sfârșit ci doar starea fericirii, Nirvana și Ortodoxia cu facerea lumii) pe care le combină și obține unitatea literară universală, un ocean în care toate religiile lumii circulă precum vapoarele în aceeași spumă de valuri fericite. Citiți în publicațiile și blogul său, un loc în care se termină cu discriminarea, dezbinarea, antisemitismul și ura rasială. Cu îngăduință și gingășie, ei, George și Rodica ne-au învățat și împărtășit prin text cum să ne apropiem de ele, perlele din gunoaie, cum să le iubim și să le culegem. Că omul este împărțit în două; unul care umblă după faimă și profit și un altul căruia îi pasă de cel de lângă el, un suflet cu caracter nobil. Omul superior sau persoana exemplară. Pe când mintea omului inferior este conștientă doar de avantaje și câștig precum boierii noștri de azi.

George Anca a pășit printr-o lume spinoasă fără să reproșeze nimănui nimic, ci doar CONSTRUIND și DĂRUIND frumuseți ascunse din vacarmul politic, din mocirla și poticnirile vremurilor țării, pe care a iubit-o și a cinstit-o ca un părinte adevărat pe fiul violent, epileptic și nefericit de experiențele sale. George și Rodica s-au stins cu câteva săptămâni înainte de apariția virusului Covit 19, care ne-a închis pe toți la domiciliu, o închidere de care ei, oricum nu duceau lipsă.




Ben Todică


Prof. Dr. George Anca, Pastor Rev. John Izvernariu si Ben Todica in Studioul 3ZZZ Melbourne


COMENTARII:

- O moarte care n-a vrut să înregistreze și convulsiile noastre colective. AM

- Bravo, Ben!
 Sunteti fericit ca l-ati(i-ati) cunoscut! Sa mai scrieti: sincer, profund, cu drag, din inima. Merita, la cat de sincer, deschis sufletelor sincere, erudit, blajin, resemnat, intelept era.
Multumiri!
NM.

Doamne, câtă sensibilitate porți în sufletul tău cât o țară!!!
Cred că omul/poetul George Anca, citind din ceruri ce ai scris aici, nici nu și-ar dori o evocare mai frumoasă, mai vibrantă, mai adevărată! Încă o dată mă bucur că ești autodidact, că nu ți-a încătușat nimeni sensibilitatea în „așa se face”! ALDO



Viata este atat de frumoasa, atunci cand intalnim oameni minunati! DM








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu