CUM L-AM CUNOSCUT
George Anca
împreună cu soția, Rodica au locuit și au murit câte puțin undeva într-unul din
apartamentele moștenite din comunism; trăiau cumva izolați, ducând o viață de o
modestie rară, ca apoi din câte am înțeles, mergând pe trotuar la câteva zile
după moartea soției sale preaiubite, să
i se oprească inima și să cadă mort, spun prietenii. El și-a iubit foarte mult
țara, limba și tradițiile românești pe care le-a cântat și slăvit în scrierile
sale. Și-a exprimat deschis dragostea pentru poporul român, pentru frații săi,
cărora le spunea faptul că dacă acum trăim greu, asta nu înseamnă că nu avem
voie să visăm la o lumea de basm, o lume a părinților noștri. Cu tauri și
zimbri. Chiar înjugat la plug, te poți naște cu coarne perfecte.
În scrierile
lui, el ne ia de mână și în viteza trenului glonț în care apar doar frânturi de
imagini, construcțiile sale ne poartă prin lumea amintirilor de altădată, prin
frumusețea copilăriei rămasă printre ruinele și cioburile timpului. Haideți să
adunăm toate aceste perle într-o salbă de margaritare pentru sărbătoarea
satului, așa cum o fac țărăncuțele
noastre toamna la culesul recoltei pentru împodobirea chipului și a dansului cu
strigături și țipuituri, cu zicători și ghicitori, cu proverbe și chiuituri
vindecătoare din bătrâni la horele țărănești.
Scrierile
lui George Anca și ale soției sale, Rodica sunt povești de dragoste forjate în
sânul meleagurilor Râmnicului și ale Indiei unde au studiat și predat în
universitățile popoarelor Maharajilor, unde au avut contact direct cu fierberea
neamurilor țării lui Gandi, a Elefanților și a înțelepciunii Budiste, unde
sărăcia crâncenă și bogăția absurdă ating cele mai îndepărtate puncte ale
extremului supraviețuirii pe pământ. Un scriitor speră să atingă profunzimea
înțelegerii lucrurilor prin sporirea înțelepciunii. G. Anca ne-a invitat în
spațiile sale secrete unde nu poți împărtăși decât cu cei deschiși lumii, cu
frații de încredere. Cât de frântă trebuie să fie inima românilor ca să se
vândă pe o farfurie de fasole și un cârnat?
Kashmirul e
o mare tragedie a lumii, de asemenea și Palestina, însă George a învățat trăind
printre ele pentru că India e o societate care există într-o ierarhie crâncenă
a claselor sociale numită CAST. De mii de ani și în ciuda acestor diferențe de
clasă, se crede în fericire. În Australia, noi nu cunoaștem acest fenomen de
clasă, doctorul și hamalul discută, împărțind prietenește berea și friptura în
parc, fără sentimentul discriminării religioase, de clasă sau rasă, fapt care
etichetează Australia ca țară ideală, de vis, un adevărat paradis.
Neîntrerupta
luptă dintre creștini, hinduși și musulmani care macină societatea Indiei l-a
afectat sufletește pe Anca. Narendra Modi în lupta sa de supremație îl face pe
Benjamin Netanyahu în Gaza să pară floare la ureche în comparație cu el. Iar în
mass-media, noi nu vedem aceste lucruri pentru că India e o țară propice pentru
mâna ieftină de lucru a bancherilor democrației planetare. E o destinație bună
de investit în mâna de lucru ieftină a Indiei, lucru de care nu s-a putut
beneficia în România lui Ceaușescu. De asta a trebuit împușcat. Adevărații
teroriști sunt propagandiștii de azi care ne duc la pierzare.
Ortodoxia se
deosebește de Budism ca filozofie divină, în care situație George Anca devine
marea explozie a creației literare care prin combinația celor două filozofii
(Budismul care nu are început și sfârșit ci doar starea fericirii, Nirvana și
Ortodoxia cu facerea lumii) pe care le combină și obține unitatea literară
universală, un ocean în care toate religiile lumii circulă precum vapoarele în
aceeași spumă de valuri fericite. Citiți în publicațiile și blogul său, un loc
în care se termină cu discriminarea, dezbinarea, antisemitismul și ura rasială.
Cu îngăduință și gingășie, ei, George și Rodica ne-au învățat și împărtășit
prin text cum să ne apropiem de ele, perlele din gunoaie, cum să le iubim și să
le culegem. Că omul este împărțit în două; unul care umblă după faimă și profit
și un altul căruia îi pasă de cel de lângă el, un suflet cu caracter nobil.
Omul superior sau persoana exemplară. Pe când mintea omului inferior este
conștientă doar de avantaje și câștig precum boierii noștri de azi.
George Anca
a pășit printr-o lume spinoasă fără să reproșeze nimănui nimic, ci doar
CONSTRUIND și DĂRUIND frumuseți ascunse din vacarmul politic, din mocirla și
poticnirile vremurilor țării, pe care a iubit-o și a cinstit-o ca un părinte
adevărat pe fiul violent, epileptic și nefericit de experiențele sale. George
și Rodica s-au stins cu câteva săptămâni înainte de apariția virusului Covit
19, care ne-a închis pe toți la domiciliu, o închidere de care ei, oricum nu
duceau lipsă.
Ben Todică
Prof. Dr. George Anca, Pastor Rev. John Izvernariu si Ben Todica in Studioul 3ZZZ Melbourne
COMENTARII:
- O moarte care n-a vrut să înregistreze și convulsiile noastre colective. AM
- Bravo, Ben!
Sunteti fericit ca l-ati(i-ati) cunoscut! Sa mai scrieti: sincer, profund, cu drag, din inima. Merita, la cat de sincer, deschis sufletelor sincere, erudit, blajin, resemnat, intelept era.
Multumiri!
NM.
Doamne, câtă sensibilitate porți în sufletul tău cât o țară!!!
Cred că omul/poetul George Anca, citind din ceruri ce ai scris aici, nici nu și-ar dori o evocare mai frumoasă, mai vibrantă, mai adevărată! Încă o dată mă bucur că ești autodidact, că nu ți-a încătușat nimeni sensibilitatea în „așa se face”! ALDO
Viata este
atat de frumoasa, atunci cand intalnim oameni minunati! DM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu