Revoluțiile culturale,
partea întunecată a secolului al XX-lea (3)
Prof. univ. dr. Nicolae Iuga
08 Iulie 2020
Antirasistul care naște
Anticristul
Nebunia
mișcării aparent ati-rasiste (spun „aparent”, pentru că în realitate este vorba
de o manipulare politică de mari proporții, pe mai multe planuri) nu se oprește
la manifestări împotriva unor personalități politice. Nu sunt atacate numai
personalitățile de culoare albă din istorie, despre care se spune că ar fi avut
vreo legătură cu sclavia negrilor pe teritoriul american, sau despre care se
crede că ar fi făcut cândva anumite afirmații rasiste, ci s-a făcut pasul
următor, s-a depășit o linie roșie, s-a trecut la o și mai periculoasă mișcare
rasistă în sens invers, anume la un rasism al celor de culoare neagră și a
homosexualilor împotriva oamenilor albi și normali, au început să fie atacați -
în stil curat nazist - anumiți oameni pentru ceea ce sunt, oamenii albi
creatori de valori pentru simplul fapt că sunt albi.
Una dintre
cele mai vechi și prestigioase universități americane, Yale University fondată
în 1701 a luat o măsură stupefiantă. La intervenția unui grup de presiune,
conducerea universității a desființat cursul de Istoria Artei. Motivele sunt
simple și previzibile. Sunt prea multe opere de artă, de la Renaștere încoace,
care au fost create de bărbați europeni albi, există în Istoria artei „un număr
copleșitor de artiști care sunt bărbați albi, heterosexuali și europeni și care
ar trebui să fie înlocuit cu un spectru mai larg de exemple de pe tot
globul”[1]. Termenii pe care îi
folosește Universitatea Yale par inocenți, celebra instituție anunță că se va
trece de la o artă „eurocentrică”, spre o mai mare diversitate culturală. Numai
că raționamentul este periculos și poate fi extins. Prin analogie, ar trebui
desființate și cursurile de Istorie a Filosofiei pentru că, de două mii cinci
sute de ani de când există, Filosofia a fost creată în „număr copleșitor” de
bărbați albi europeni, la fel și muzica simfonică a fost compusă exclusiv de
bărbați albi europeni ș.a.m.d. Ne putem imagina oare cum va arăta cultura
universală, dacă scoatem din aceasta Filosofia, artele plastice și muzica
simfonică? Perspectiva este de-a dreptul înspăimântătoare și ar presupune crime
culturale mai mari decât au făcut toate revoluțiile culturale precedente luate
laolaltă.
În fine, ar
urma să fie lovite în esența lor imaginile-simbol fundamentale ale
creștinismului: modalitatea de reprezentare a lui Iisus Christos și a Fecioarei
Maria. Cum arătau Iisus Christos și Maica Domnului în realitate, din ce rasă
făceau parte și ce culoare avea pielea lor? Întrebarea poate părea prostească
și problema poate părea prost pusă, dar a mai fost pusă prin anii ’60 tot în SUA
și a fost (re)pusă chiar în acești termeni la o dată relativ recentă, pe 22
iunie 2020, de către un activist Black Lives Matter numit Shaun King. După
acesta, reprezentarea lui Iisus Christos și a Fecioarei Maria ca oameni albi ar
avea conotații rasiste și ar fi o „formă de propagare a ideii de supremație a
albilor”[2]. De aici și până la instigări la distrugerea icoanelor și statuilor
fundamentale ale creștinismului nu mai este decât un pas. Până și Justin Welby,
arhiepiscopul de Canterbury şi şeful Bisericii Anglicane, a declarat că
Biserica pe care o conduce ar trebui să regândească reprezentarea exclusivă a
lui Iisus ca un om alb, că unele statui și icoane vor trebui să fie înlocuite
din biserici[3] și că Iisus cel istoric ar trebui să aibă caracteristicile
rasiale ale omului din Orientul Apropiat. Este surpinzător că acest înalt
prelat, probabil om cu multă școală și care reprezintă zeci de milioane de
creștini anglicani, nu știe că strămoșul după trup al Sf. Fecioare și al
Mântuitorului, David Ben Iesei, este descris în mod repetat în Vechiul
Testament ca fiind un tânăr blond și cu pielea deschisă la culoare (de ex. 1
Regi, XVI, 12; ibidem, XVII, 42 etc.).
Depășind
această problemă prost pusă și trecând în planul unei narațiuni teologice
propriu-zise, trebuie să admitem că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și
asemănarea Sa și că a suflat în el Spiritul vieții, proiectându-se pe Sine în
omul universal ca atare, până în ultimele capilarități, până în toate
particularitățile rasiale și antropologice ale speciei umane. Deci Iisus
Christos, ca Fiu al lui Dumnezeu, ca Dumnezeu-Fiul nu poate să fie redus de
către noi oamenii la o particularitate antropologică sau alta. Există însă și
mișcarea în sens invers, în care omul se proiectează pe sine în Divinitate -
mișcare observată timp de două milenii și jumătate, de la Xenophanes din
Colophon la Feuerbach - proiecție sau „înstrăinare” care a dus la creația unui
politeism antropomorf, istoricește depășit și care nu este ceea ce ar trebui să
fie în privința conceperii de către noi a Divinului ca Absolut.
În orașul
Nazaret din Israel există o biserică catolică modernă a Bunei Vestiri,
construită în a doua jumătate a secolului al XX-lea, sub patronajul Papei Paul
al VI-lea. În această biserică există aproximativ 400 de icoane care reprezintă
momentul Buneivestiri sau pe Maica Domnului cu pruncul, icoane dăruite din
toate țările în care există comunități catolice, din toată lumea creștină.
Există bineînțeles icoane din Europa, dar și din America de Sud, din Africa, din
China, Coreea sau Japonia. Toate aceste icoane au și particularități locale, în
sensul că fiecare țară și fiecare rasă umană au pus în ele tot ce au popoarele
respective mai frumos și sublim în conceperea frumuseții feminine pure și
caste. Se înțelege de la sine că Maica Domnului pictată în Portugalia are
trăsăturile feței maure, cea pictată în America de Sud are trăsăturile incașe,
Maica Domnului pictată în China sau în Japonia are trăsături specifice rasei
asiatice, iar Maica Domnului din Africa este, bineînțeles, neagră. Și nu este
nici o blasfemie. Aici pur și simplu se dă satisfacție componentei
antropologice a relației fundamentale care este religia, se dă satisfacție
omului de a și-l putea reprezenta pe Dumnezeu la modul concret, corelativă componentei
dumnezeiești, care l-a creat pe om. Să ne reamintim că Papa Ioan Paul al
II-lea, atunci când a vizitat România în 1999, și-a motivat într-un sens
vizita, zicând: „Am venit aici ca să văd chipul lui Christos în voi”. Dumnezeu
este reflectat în fiecare individ uman, în dimensiunea lui finită,
infinitezimală și inefabilă, cam așa cum soarele își reflectă lumina sa în
fiecare bob de rouă.
În
concluzie, așa cum noi, europenii nu mergem în Africa să le impunem negrilor să
își reprezinte pe Iisus sau pe maica Domnului în anumite culori, nici negrii
africani sau afro-americani și nici alții de alte rase nu ar trebui să ne
impună nouă europenilor să nu ne reprezentăm pe Iisus și pe Maica Domnului ca
pe oameni albi.
Aranjament grafic - I.M.
------------------------------------------
[1]
https://www.thevintagenews.com/2020/02/08/yale-art-history/?fbclid=IwAR071gKlVfMsBkKM3XVgK-oD7PwLWGC_KhoAF0b_cOQgyeVQu2ZpNK9T8JY
[2]
https://www.g4media.ro/propunere-controversata-a-unui-activist-american-de-stanga-statuile-lui-isus-trebuie-daramate-fiind-simboluri-ale-suprematiei-albe.html
[3]
https://www.theguardian.com/uk/justin-welby
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu