Am și eu o întrebare: R L M ?!
(Romanian Lives Matter
?!)
RADU GYR - poetul pus
la zid de comuniști de ieri, dar și de leprele de azi.
Preambul
Proiectul legii așa-numită antilegionară
a fost depus la Senat pe 8 octombrie 2013, când Crin Antonescu era anunțat ca
viitor președinte al țării din partea USL și se urmărea câștigarea simpatiei și
susținerii din partea comunității evreiești, mai exact, a institutului ”Elie
Wiesel”, condus de trista figură a lui Alexandru Florian.
Deși Crin
Antonescu este profesor de istorie, el a ignorat cu bună știință tocmai
argumentele științifice, știindu-se că Tribunalul de la Nurnberg a decis
imediat după terminarea războiului, în timpul celebrului proces, că Mișcarea
Legionară nu trebuie să fie inclusă între organizațiile de tip fascist.
Când acest
proiect a devenit Legea 217/2015, USL nu mai exista, iar candidatura lui Crin
Antonescu era deja istorie.
Se permitea astfel introducerea între
criminalii de război și autorii holocaustului, unii dintre cei mai mari
scriitori, filosofi sau oameni de cultură români, doar pentru simpatiile lor
politice din acea vreme, sau că au deținut unele funcții administrative în
timpul guvernului legionar.
Consecința?
Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Radu Gyr,
Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu deveneau proscriși, numele lor urmând să
fie șterse din nomenclatura unor străzi, iar statuile acestora urmând să fie
demolate, așa cum cere institutul ”Elie Wiesel”. În același timp, ar trebui
scoase din manualele școlare referirile la opera lor, deși unii dintre ei sunt
studiați în străinătate, fiind prețuiți pentru contribuția lor la patrimoniul
cultural al omenirii.
La Cluj, s-a încercat
schimbarea denumirii străzii „Radu Gyr”, poet român,
cu numele „Szervátiusz
Jenő”, sculptor maghiar!
RADU GYR
La 29
aprilie 1975, la București, murea Radu Gyr (n. 2 martie 1905, Câmpulung
Muscel), poet, dramaturg, eseist și ziarist român, asistent universitar la
catedra de estetică a profesorului Mihail Dragomirescu apoi, conferențiar la
Facultatea de Litere și Filosofie din București.
Radu Gyr
s-a născut la poalele Gruiului din Câmpulung - de unde și pseudonimul literar
Gyr, prin derivație - ca fiu al actorului craiovean Coco Demetrescu. Ca membru
de seamă al Mișcării Legionare, comandant legionar și șef al regiunii Oltenia,
Radu Gyr a fost autorul textelor „Sfânta tinerețe legionară”, imnul neoficial
al Mișcării Legionare, al Imnului „Moța și Marin” (dedicat lui Ion Moța și
Vasile Marin, legionari căzuți în luptă la Majadahonda în 1937 în timpul
războiului civil din Spania împotriva forțelor republicane), al „Imnului
muncitorilor legionari” și al altor lucrări dedicate mișcării.
A debutat
la vârsta de 14 ani, cu poemul dramatic „În munți”, publicat în revista
liceului „Carol I” din Craiova, al cărui elev a fost. Devenit student al
Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, a debutat editorial
în 1924 cu volumul Liniști de schituri.
A fost de
mai multe ori laureat - în (1926, 1927, 1928 și 1939) - al Societății
Scriitorilor Români, Institutului pentru Literatură și Academiei Române. A
susținut un număr însemnat de conferințe, precum „Studențimea și Idealul
Spiritual” din 1935. A fost un colaborator statornic la revista „Universul
literar” și apoi la Gândirea; Gândul românesc; Sfarmă-Piatră; Decembrie;
Vremea; Revista mea; Revistă dobrogeană,Ramuri, Adevărul literar și artistic ,
Axa , Iconar etc. precum și la ziarele Cuvântul; Buna Vestire; Cuvântul
studențesc. Laureat al Premiului Adamachi al Academiei Române. A scris povești
pentru copii semnând cu pseudonimul Nenea Răducu .
În timpul
scurtei coguvernări legionare în cadrul regimului antonescian, septembrie
1940-ianuarie 1941, Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al
teatrelor. În aceasta perioadă, o trupă de actori evrei a înființat în
București teatrul evreiesc Barașeum. Acesta a luat ființă pentru că, în acea
perioadă, actorilor evrei le-a fost interzis să joace în idiș sau să apară pe
scenele teatrelor românești. A fost singurul teatru evreiesc din țările Europei
din acea perioadă tulbure în care puterea o dețineau regimuri autoritare și
fasciste. Teatrul Barașeum și-a început activitatea la 1 martie 1941 cu revista
Ce faci astă seară? Ulterior, foști demnitari sau susținători ai regimului au
subliniat că teatrul a putut să ființeze în toată perioada guvernării
antonesciene și că aceasta s-ar fi datorat toleranței regimului antonescian
față de cultura evreiască.Existența unui teatru evreiesc în capitala unui stat
fascizat a fost scoasă în evidență, pe plan internațional, și de terți
comentatori cu mai mulți ani înainte de 1989.
După
detenția din timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea, unde a stat închis
în lagărul de la Miercurea Ciuc alături de Mircea Eliade, Nae Ionescu, Mihail
Polihroniade și alți intelectuali de extremă dreapta din perioada interbelică,
Radu Gyr a fost închis și în timpul regimului lui Ion Antonescu. În timpul
rebeliunii legionare din ianuarie 1941 ține un discurs, îndemnând la luptă, în
piața Teatrului Național din București, pentru care a fost arestat și condamnat
la 12 ani de închisoare. După eliberarea din detenție a fost trimis, pentru
„reabilitare” pe front, în batalioanele de la Sărata, unde în anul 1942 a fost
grav rănit. Întors din război rănit și cu poemele în raniță, Radu Gyr a
publicat în 1942 (la editura Gorjan) volumul Poeme de războiu (carte
cenzurată).
În 1945,
regimul comunist l-a încadrat în „lotul ziariștilor”, iar justiția l-a
condamnat la 12 ani de detenție politică.
A revenit
acasă în 1956. După doi ani, a fost arestat din nou și condamnat la moarte,
fiind acuzat, in 1959, de „Insurecție armată”, pentru poezia-manifest
”Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”. Sentința este ulterior comutată la 25
de ani de muncă silnică. Este eliberat din închisoare la amnistia generală din
1964.
În
închisoarea din Aiud, Radu Gyr a fost supus unui regim de detenție deosebit de
aspru. Doi ani din pedeapsă i-a executat, purtând lanțuri grele la picioare.
Când s-a îmbolnăvit grav, autoritățile i-au refuzat acordarea de asistență
medicală. O mare parte din detenția de la Aiud și-a petrecut-o în celula nr.
281.
Ultimul
cuvânt al poetului în fața Tribunalului Poporului (procesul din 1945)
„Domnule
Președinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara
(31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: «Dacă există credință adevărată,
atunci să fie absolvită». Și a mai spus acuzarea: «Sunt prăbușiri de idealuri,
de credințe, dar numai pentru curați». Într-adevăr, sunt naufragii sufletești.
Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o,
dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această
credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost
pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat
fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte”.
Creația
poetului Radu Gyr avea să cunoască înălțimi nebănuite în bezna temnițelor
comuniste. Evoluția poeziei sale de după gratii poate constitui un scurt
istoric al acelor ani de viață inimaginabilă. Poetul scrie despre foamea
permanentă, frigul cumplit, moartea ca prezență zilnică, se ceartă cu Dumnezeu,
pentru ca, în final, să ajungă la liniște sufletească și la o credință adâncă,
înțelegând soarta ce i-a fost rezervată și jertfa uriașă care îi stătea în
față. Crezul său a devenit crezul unei întregi generații.
Din 1963,
după eliberarea din închisoare a colaborat - împreună cu alți legionari
spășiți, ca Nichifor Crainic sau, ca preotul legionar Ion Dumitrescu Borșa - la
„Glasul Patriei” (mai târziu „Tribuna României”), ziar supravegheat și bine
subvenționat de Securitate și destinat românilor din diasporă. Gyr a publicat
reportaje, articole politice și poezii „pe linie” sau cu pseudonimele, Ioachim
Pușcașul și Radu Miroslav.
Înainte de
1989 Radu Gyr a fost complet ignorat, cu excepția criticului Nicolae Manolescu,
care l-a menționat în volumul al doilea din Poezia românească modernă (1968}.
La înmormântarea sa din cimitirul Bellu Catolic, în 1975, poetul Romulus
Vulpescu, potrivit unui martor ocular, i-a citat din versuri.
Să-l ascultăm pe Tudor
GHEORGHE cu ”Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”, înainte de a fi condamnat
și el pentru interpretare!
Sursa: MARIAN ILIE
perioadă care a fost și cea
mai grea din cei 17 ani de detenție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu