Tragedia cetăţeanului român: „eşti
bolnav, eşti vinovat!”
Teo Palade
26 Iulie 2020
Nicicând, în
istoria veche ori recentă a omenirii, nu a mai fost avansat un asemenea punct
de vedere homofob: „eşti bolnav, eşti vinovat!”. În România, cu capul între
urechi şi privirea plecată, noi trăim azi timpul vinovăţiei generale statuate
prin lege.
Tot românul e suspect!
În mod
oficial, fiecare dintre noi am devenit „Persoană suspectă de a fi infectată cu
Covid-19” şi, totodată, ca o rezultantă logică: „Persoană suspectă de a infecta
pe altcineva”. Deci, orice am face, suntem suspecţi! Aşa a stabilit guvernul.
Un guvern care, iubindu-ne profund şi dezinteresat, luptă din răsputeri contra
încăpăţânării noastre idioate de a ne îmbolnăvi. Aşa a hotărât şi Parlamentul
României. Un Parlament care, din dorinţa de a ne reprezenta cât mai profund
interesele, este îngrijorat şi el de ritmul cu care, în iresponsabilitatea
noastră năucă, ne dăm boala unul altuia.
Prin lege,
Legea 136/2020, orice persoană (chiar sănătoasă în conformitete cu examenul
medical clinic obiectiv!) este suspectă de a fi bolnavă. Dacă până acum nu
ştiaţi ce este o persoană bolnavă, vă luminează art.3, pct. i din lege:
„persoana bolnavă - persoana care suferă de o boală infectocontagioasă având
semne şi simptome sugestive specifice definiţiei de caz sau persoana purtătoare
a unui agent înalt patogen chiar dacă nu prezintă semne şi simptome sugestive
la examenul medical clinic obiectiv , dar prezintă un risc epidemiologic şi
biologic”.
Dar o
persoana suspectă? Citim din nou din lege (art.3, pct.l): „persoana suspectă -
persoana posibil infectată care provine din zona în care există epidemie, risc
epidemiologic sau biologic, cu un agent înalt patogen, pe perioada de
incubaţie, în baza dovezilor ştiinţifice, sau persoana care a intrat în contact
direct cu o persoană infectată sau cu bunuri contaminate cu agentul înalt
patogen, până la trecerea perioadei de incubaţie sau apariţia semnelor sau
simptomatologiei clinice sau paraclinice a bolii”.
Fiind
declarat în mod oficial suspect, înseamnă că undeva - nu se ştie unde -, există
nişte dovezi că ai comis o ilegalitate. Prin urmare: te-ai înbolnăvit, eşti
vinovat; nu te-ai îmbolnăvit, eşti vinovat! Eşti vinovat fiindcă ai ieşit din
casă. Eşti vinovat fiindcă ţi-ai sărutat copilul. Eşti vinovat deoarece ai
participat la înmormântarea fratelui. Eşti Vinovat! Vinovat pentru că nu ai
purtat masca deasupra nasului, nu ai păstrat distanţa faţă de nevastă, ai
primit musafiri, te-ai dus în concediu, ai băut o bere la o terasă, ai dansat
cu iubita, ai ieşit la un grătar cu prietenii, ţi-ai făcut nunta, ai îndrăznit
să ieşi la cumpărături, ai luat autobuzul, te-a suit în avion, ţi-ai serbat
ziua de naştere… Pe scurt: Eşti vinovat fiindcă trăieşti!
Absurditatea
sau reaua intenţie a legiuitorilor români este evidenţiată în mod explicit
avocatul Gh. Piperea: „noţiunea normativă de « suspect » are o conotaţie
procesual-penală, desemnând o persoană care poate să fie sau nu vinovată de
săvâşsirea unei fapte penale, dar care este bănuită de ceva penal de către
organele de cercetare penală. Practic, legea criticată introduce o noţiune
penală in chestiuni de sănătate publică, făcând ca suspiciunea, bănuiala, să
fie extinsă şi menţinută pe termen indefinit la orice persoană, care « provine
» dintr-o zonă cu risc sau a luat contact cu un « infectat ». In afară de faptul
că, etimologic, apelativul utilizat in lege pune un stigmat pe fruntea oricui,
acesta este şi discriminatoriu, putând determina grave segregări sociale pe
criterii de boală bănuită. Grav este că acest apelativ este lăsat la
latitudinea unor funcţionari din direcţiile de sănătate publică (de cele mai
multe ori aceşti funcţionari nefiind nici măcar medici). Suspectul din
procedura penală are mai multe garanţii (asupra acestei « calităti » se
pronuntă un magistrat) si mai multe libertăţi decât suspectul de infectare”[1].
Prin voinţa celor care ne conduc,
medicul a devenit noul reprezentant al Creatorului pe Pământ
Deja ne este
frică să mergem la un spital. Instituţia creată pentru a ne restabili sănătatea
pierdută şi pentru a ne readuce speranţa de viaţă s-a transformat în exact
opusul ei. Prin urmare, marea masă a cetăţenilor ocoleşte cu groază
spitalele. Urmarea? Ca român, preferi să
mori ucis de boala ta veche, în patul tău de acasă, eventualităţii de a fi etichetat purtător al acestei noi boli
alergătoare prin lume. Boală descoperită în fiinţa ta după o testare relativă
efectuată la repezeală în cortul improvizat din curtea unităţii sanitare.
În mintea
celor mulţi, doctorul a pierdut aura de înger păzitor, de salvator, şi a
împrumutat, dezinvolt şi cu bună
ştiinţă, postura personajului sumbru care în loc să te vindece, te
arestează, te închide într-un salon plin cu alţi bolnavi, te izolează de
familie, te ostracizează. În faţa halatului alb, înspăimântat de consecinţele
delictului de a fi bolnav, trăieşti sentimentul făptaşului prins în flagrant.
Şi cum să
nu-ţi fie teamă când, în baza Legii 136 din 2020, medicul recomandă
carantinarea ta, medicul stabileşte izolarea ta, medicul recomandă prelungirea
izolării tale, medicul este acela care informează organele care te vor pedepsi
dacă refuzi izolarea, fără aprobarea medicului nu poţi părăsi locaţia unde ai
fost izolat forţat, tot medicul este acela care are puterea de a stabili când
izolarea ta încetează
În stilul
său caracteristic, Ion Cristoiu descifrează una dintre faţetele acestei ecuaţii
cu adevărat periculoase: relaţia medic-pacient = relaţia Dumnezeu-muritorul de
rând; O situaţie exacerbată înspăimântător, acum, când viaţa ne este
subordonată în totalitate acronimului Covid-19 : „cu foarte puține excepții,
poate să pară paradoxal sau speculativ, relația medic-pacient este o relație de
putere. Dependența pacientului de medic îi dă medicului o beție a puterii, care
e greu de sesizat, dar e normală. Și o expresie a beției puterii este
exagerarea. Dacă te duci la un medic, el dramatizează.Vai de mine, nu aveți o
gastrită, mai aveți puțin și muriți. Coronavirusul este un teren ideal pentru
că așa se și explică această beție de putere. Se vede la Raed Arafat, să dea
ordine. Nu în ultimul rând este și o cultivare a propriei meserii. Și noi
jurnaliștii spunem presa e a patra putere în stat, acuma medicii poate să spună
că ei sunt a doua putere, dacă nu chiar prima în stat”[2].
Ce s-ar mai
putea adăuga? Poate că boala în sine te postează pe o poziţie de inferioritate
faţă de cei sănătoşi. Cu atât mai mult faţă de medic. Mai ales acum, când
vrerea ta, suferindule, nu mai are nicio importanţă. Medicul, învestit de lege
cu puterea de a te lipsi de libertate indiferent de ceea ce îţi doreşti tu, a
înlocuit până şi puterea judecătorească şi, de la oracolul Raed Arafat citire:
„Medicii vor ajunge să decidă cine rămâne în viaţă şi cine nu! Sună extrem de
cinic dar este realitatea!”[3]. Medicul a devenit, peste noapte, o nouă putere
în El dispune, prin posibilitatea oferită de lege, de a te priva până şi de
cele mai elementare drepturi stat Ţi se induce astfel, cetăţeanule bolnav sau
sănătos, sentimentul de vinovăţie. Fiindcă, numai unui infractor i se pot
limita drepturile cetăţeneşti!
Până şi unii medici sunt revoltaţi
Citiţi legea
136 din 2020! Veţi constata că, deşi în art.2 se specifică: „Măsurile prevăzute
de prezenta lege se dispun şi se aplică în situaţiile prevăzute la art.1,
exclusiv pentru apărarea sănătăţii publice, cu respectarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi a ordinii publice”, întreaga lege
se ocupă numai cu restricţionarea unor “drepturi şi libertăţi fundamentale ale
cetăţenilor”. În această perioadă, numită „a pandemiei”, legile au încetat să
mai fie făcute pentru oameni. Ele sunt, în marea lor majoritate, împotriva
Omului. Drepturile câştigate după secole de luptă socială dispar printr-o
trăsătură de condei a guvernantului şi prin ridicarea vinovată a mâinii
parlamentarului. Ca o ironie a sorţii, tocmai ei sunt aceia pe care îi plătim
regeşte să ne apere drepturile!
Ca să dăm un
exemplu, unul dintre multele ce ar putea fi invocate azi, iată părerea dr.
Monica Pop (exprimată într-un interviu de la un post de televiziune) privitoare
la dreptul medicului de a te interna cu forţa: „Este permisă internarea cu
forța exclusiv psihopaților, cei cu psihopatie agresivă care pun în pericol
viața celor din jur. În rest, sub nicio formă nu se poate permite internarea cu
forța. Mi se pare de nepermis”. […] Românii trebuie să poarte mască, fără nicio
discuție! Chiar să stea în carantină, dar nu internați cu forța asimptomaticii
și cred că nimeni în lumea asta nu trebuie internat cu forța niciodată”
Românul - de la suspect la el acasă,
la suspectul Europei
Desigur,
autoflagelarea aceasta prostească nu rămâne fără ecou. Nu văd cât este interes
politic dar anunţăm, sub directa îndrumare a guvernului şi stăpâniţi de o
emulaţie specifică tâmpitului, recorduri care ne îngroapă tot mai adânc în
relaţie cu partenerii noştri externi. Record de amenzi, record de îmbolnăviri
în 24 de ore, record de internări, record de focare de infecţie, record de
măsuri punitive, legi aberante care în mod inutil limitează drepturile
cetăţeneşti până la absurd… Ne lăudăm, prin toate trompetele mass-media, dar şi
prin vocile autorizate ale unor exponenţi ai sistemului sanitar, că am depăşit
Italia, Germania sau Franţa în numărul zilnic de bolnavi descoperiţi! “Avem de
10 ori mai multe cazuri, raportat la populaţie, decât Italia. Am reuşit această
performanţă în doar două luni de zile”, striga în gura mare, de curând, dr.
Alexandru Rafila.
Şi, ancoraţi
într-o altă realitate, persistăm în acest comportament sinucigaş fără a
înţelege că sunt recorduri care, trâmbiţate, ne discreditează ca naţiune. Atât
din punct de vedere social, cât şi economic. Atât pe tărâmul relaţiilor
culturale, cât şi al turismului sau al legăturilor diplomatice fireşti dintre
ţări. Nu, nu pledez pentru ascunderea adevărului, ci despre gestionarea lui cu
responsabilitate.
Deja o
mulţime de state, şi numărul lor creşte, nu mai permit intrarea românilor pe
teritoriul lor decât cu condiţia carantinării, deşi faţă de toţi ceilalţi
graniţele sunt complet deschise. Deja, noi, românii, suntem suspectaţi a fi
purtătorii predilecţi ai bolii şi agenţii europeni principali ai răspândirii
acestei gripe care a înfricoşat omenirea. Dacă până acum, tot din vina noastră,
când spuneai că eşti român străinul se căuta instinctiv de portofel, acum, în
plus, el trece repede pe trotuarul celălalt şi îşi fixează mai ferm masca pe
faţă… Am devenit suspecţii Europei! Şi va fi greu, extrem de greu să ştergem
această etichetă.
Aranjament
grafic - I.M.
-------------------------------
[1]
https://www.activenews.ro/stiri-politic/Gheorghe-Piperea-cere-Avocatului-Poporului-sa-sesizeze-CCR-pe-Legea-carantinarii-Caracterul-sau-OPRESIV-accentuat-si-de-cuvantul-LIBERARE-pentru-persoanele-suspecte-in-loc-de-termenul-corect-din-punct-de-vedere-medical-de-%E2%80%9Eexternare-162310
- 17 iulie 2020.
[2]
https://www.activenews.ro/stiri/Jurnalistul-Ion-Cristoiu-Trei-MOTIVE-pentru-care-medicii-ne-sperie-si-fac-propaganda-Guvernului-162307
- 17 iulie 2020.
[3]
https://puterea-romanilor.ro/raed-arafat-mesaj-dur-pentru-romani-medicii-vor-ajunge-sa-decida-cine-ramane-in-viata-si-cine-nu/
- 28 iunie 2020.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu