PE VALURILE VIEȚII
~*~
În miez de zi de vară, de maluri se desparte
Cu pânzele umflate de-un vânt mai întețit,
Corabia ce încă de-acuma va străbate
În lung și-n lat oceanul acel nemărginit.
Va fi sub vânt și ploaie, sub ceață și furtună,
Va înfrunta talazuri ce-or vrea să mi-o înece
Și-n scurtele răgazuri, plutind sub vreme bună
Clipite liniștite pe-acol va petrece.
S-a învățat cu teama, dar pusu-și-a speranța
În mâna Ta, Tu Doamne, s-o ocrotești mereu,
I-a stat în cumpănire de multe ori viața,
Dar a trecut cu bine clipita cea de greu.
*
Așa-i și viața noastră, corabie ușoară
Pe valurile vieții plutind printre nevoi,
De sfânta cea speranță în dânsa n-o să moară,
Va trece mări și-oceane și-ntoarce-s-o ‘napoi.
Iar încă de ne punem sub umbră de credință
Și-om fi sub ascultarea poruncilor cerești,
Atunci, Mărite Doamne, ni-i da îngăduință
Să trecem orice valuri, cât Tu ne ocrotești.
~*~
10.07.2020
Mircea Dorin Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu