CA VÂNTUL
Sfantul Ioan din Kronstadt
Mare este
nerâvna si lenea noastra la rugaciune. Întotdeauna ne rugam, sau avem tendinta
de a ne ruga grabindu-ne, ca si cum am vrea sa ispravim mai repede, sa sarim
peste ceva, fara a cauta în adâncul inimii. De aceea rugaciunea noastra este ca
vântul: se isca, bate si se duce.
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 497
Dragii mei enoriași!
Curiozitate și
curaj. Sunt
convins că toți vă amintiți istorioara din Sfânta Evanghelie privitoare la
vameșul Zaheu. Ea se citește în Duminica a 32-a după Rusalii. Asupra ei vom
stărui în rândurile ce urmează.
Mântuitorul străbătea drumurile și potecile Palestinei,
prin sate și cetăți, învățând oamenii și vindecându-le bolile și bolnavii. Se
dusese vestea despre El în tot Imperiul Roman. Mărturiile vremii vorbesc de
corăbii arhipline, care înfruntau pericolele Mării Mediterane pentru a ajunge
la țărmul Orientului Apropiat ca să ducă pasagerii – pelerini. Până și medicul
personal al lui Cezar și-a lăsat palatul, averea, poziția socială privilegiată
și a venit în Palestina ca să-L cunoască pe Iisus și, mai ales, să vadă prin ce
metode și mijloace vindecă El bolnavii. Până la urmă a sfârșit devenindu-I
ucenic!
Cu siguranță că auzise despre El și vameșul Zaheu. Cum să
nu audă? El, care strângea birurile și tot felul de taxe puse de stăpânirea
romană asupra poporului, era în contact cu tot felul de oameni de dimineața
până seara. Față de unii folosea forța, îi bătea, îi schingiuia, le confisca
animalele, hainele și alte bunuri; față de alții era suficientă vorba și
oamenii își plăteau ceea ce le revenea. Veștile despre Iisus și faptele Lui
circulau din gură în gură. Toți ar fi vrut să-L vadă pe Iisus, să-L asculte,
să-L roage ceva. Și lui Zaheu i s-a
înfipt în inimă dorința de a-L vedea pe Iisus. Totuși, el, ca vameș, era un
funcționar al Imperiului Roman, făcea parte din oamenii de seamă ai cetății.
Despre Iisus se vorbea mult, dar El nu era un funcționar public, un ofițer, un
preot sau un arhiereu. Iisus era un oarecare în ochii lui Zaheu. Era sărac,
fără proprietate; nu avea nici o funcție publică. Cu un asemenea om Zaheu nu-și
putea permite să stea de vorbă. Zaheu era cineva, Iisus era un Nimeni! Și,
totuși, curiozitatea lui Zaheu era mare și nu-i putea rezista.
Trebuia să-L vadă. Măcar atât. Dar cum? Dacă s-ar fi
înghesuit printre ceilalți, rupându-și hainele, se înjosea. Asta nu se putea!
Trebuia să-L vadă pe Iisus, fără să fie văzut de ceilalți. Și iată că a găsit
soluția. Se va sui într-un pom de pe marginea drumului și de acolo, ascuns
printre crengile înverzite, Îl va vedea. Bine, bine, dar dacă îl va vedea pe el
lumea? Pe el ditai funcționar imperial să-l vadă oamenii cățărat în pom ca o
maimuță? Era prea de tot. Ar fi fost chiar de râsul lumii. În sufletul lui Zaheu
s-a dat o luptă puternică între curiozitate,
îndrăzneală și curaj. Îl căuta pe Dumnezeu, se temea și se rușina de
lume, dar a avut curajul să îndrăznească și să-L caute pe Dumnezeu. În ciuda
oricărui risc, s-a cățărat în sicomor și a așteptat cu inima bătându-i de
emoție și de teamă.
Iată că Dumnezeu n-a rămas indiferent la căutarea lui
Zaheu. Omul făcuse un pas; Dumnezeu face pasul următor. Se oprește sub pomul în
care se afla Zaheu, privește în sus și-i strigă: ,,Zahee, grăbește-te și te
coboară, căci astăzi se cuvine să vin în casa ta!” La asta nu se aștepta Zaheu.
Omul acela extraordinar, care vindeca bolile de tot felul, Omul acela
fenomenal, care învia și morții, care potolea furtuna pe mare, care sătura mii
de oameni din câteva pâini, voia să vină în casa lui Zaheu! Nu era Iisus un
demnitar, un ofițer, un bogătaș oarecare, dar era un Om cu o faimă
nemaiîntâlnită, un Om pe care oamenii îl socoteau Dumnezeu adevărat. Omul acela
urma să vină în casa lui Zaheu. Vameșul știa că lumea îl sfidează, îl socotește
un om păcătos, un om nedrept, un corupt, un hoț oficial, dar venirea lui Iisus
în casa lui îi schimba imediat imagina publică foarte șifonată, pe care o avea.
Zaheu face al treilea pas. Acceptă bucuros propunerea lui Iisus, coboară din
pom, fuge acasă și pregătește cele necesare pentru primirea celui mai de seamă
Om al zilei din cetatea aceea. Dumnezeu nu se lasă așteptat. Face al patrulea
pas spre Zaheu. Se ține de cuvânt și vine la casa lui Zaheu, intră în casă,
șade la masa lui Zaheu și mănâncă din bucatele acestuia. Afară lumea comenta:
,,A intrat să mănânce la un păcătos!” Zaheu face al cincilea pas și se apropie
mai mult de Dumnezeu, spunându-I: ,, - Doamne, jumătate din averea mea o dau
săracilor, iar dacă am nedreptățit pe cineva, întorc împătrit!” Averea pe care
o agonisise cu greu, muncind el însuși, chinuind și schingiuind pe alții ca să
le-o smulgă, acum o dă cu o larghețe sufletească rară. Averea aceea plină de
lacrimile și de sângele celor mulți, săraci și umiliți, le-o redă Zaheu. Se lipsește
bucuros de ea, numai să-i câștige prietenia lui Iisus, adică lui Dumnezeu. Și
iată că Dumnezeu face al șaselea pas, spunând: ,,- Fiul Omului a venit la oile
pierdute ale casei lui Israel! Adevăr vă spun vouă: Astăzi s-a făcut mântuire
casei acesteia, căci și el este fiul lui Avraam!” Din acel moment, Zaheu devine
de nerecunoscut, devine altul, adică face al șaptelea pas, pasul mântuirii.
Iată cum, curiozitatea, stăruința și curajul l-au dus pe
Zaheu la prietenia cu Dumnezeu și la mântuirea sufletului său. Mai observăm din
această istorioară un alt adevăr esențial: mântuirea omului este operă
divino-umană, adică la ea conlucrează omul cu Dumnezeu. Omul fără ajutorul lui
Dumnezeu nu se poate mântui; Dumnezeu nu obligă pe om să se mântuiască, ci doar
îl ajută.
Cele trei mijloace prin care Zaheu a ajuns până la
Dumnezeu, a devenit prietenul lui Dumnezeu și și-a mântuit sufletul, ne sunt și
nouă la îndemână. Aveți și dumneavoastră curiozitatea să veniți la biserică, să
citiți Sfânta Scriptură și alte cărți de zidire sufletească, să vă spovediți,
să vă împărtășiți; stăruiți și dumneavoastră în rugăciune, în post și fapte
bune; aveți curajul să-L contactați pe Dumnezeu cât mai des și vorbiți cu El în
fiecare zi prin rugăciunile dumneavoastră. Ce cinste mai mare poate să fie
pentru un om, ca aceea de a vorbi cu Dumnezeu? Vorbiți cât mai mult, că El nu
se supără. El ne așteaptă să-L căutăm, să-L vedem, să vorbim cu El. Dacă va
vedea că e sinceră căutarea noastră, cu
siguranță că ne va veni și El în întâmpinare și va intra în casa sufletului
nostru, va fi cu noi și vom fi cu El. Așa să ne ajute Dumnezeu!
*
Sfaturi
duhovnicești. Dintr-o
lucrare a Sfântului Tihon din Zadonsk, spicuim câteva învățături intitulate Întuneric și Lumină. Iată-le:
,,Vezi că sunt două lucruri care ți se înfățișează mereu înaintea ochilor,
unul după altul: întunericul – în timpul nopții și lumina – în timpul zilei; și
că din firea noastră cu toții ne ferim de beznă (căci nimeni nu voiește să stea
în întuneric) și căutăm lumina. Asemenea și înaintea ochilor noștri
duhovnicești trebuie pururea să se afle două lucruri: păcatul – bezna
sufletească și Dumnezeu – Lumina cea veșnică. Și precum ne îndepărtăm de
întunericul cel văzut, îndreptându-ne spre lumina simțită, așa ni se cuvine să
ne întoarcem către Luminător din negura păcătoșeniei, pe El căutându-L și
luminându-ne. Precum cei care se îndepărtează de lumina cea fireasca, de vreme
ce se află în beznă, se împiedică, nu deslușesc nimic, ci se tem de toate,
asemenea și cei ce se înstrăinează de Dumnezeu, Lumina cea pururea-fiitoare,
sunt cuprinși de întunericul cel sufletesc și, împiedicându-se, cad dintr-un
păcat în altul și așa ajung să se prăpădească, dacă nu-și vin întru simțire,
după cum zice Scriptura: „Căci, iată, cei ce se depărtează de Tine vor pieri”
(Ps. 72, 26). Din pricina întunecimii sufletești, aceștia vor fi „aruncați” în
veșnicul „întuneric cel mai dinafară, unde va fi plângerea și scrâșnirea
dinților” (Mat. 25, 30). Iar cei ce caută pe Dumnezeu și se țin de El,
făcându-se fii ai luminii și ai zilei, vor moșteni lumina cea veșnică și vor
vedea atunci „față către față” acea Lumină pe care acum o întrezăresc doar prin
credință (I Cor., 13, 12) „și ca soarele vor străluci în Împărăția Tatălui lor”
(Mat., 13, 43).
Cugetarea aceasta te învață să te
depărtezi de păcat așa precum te ferești de întuneric și cu toată inima ta să
cauți pe Dumnezeu, adevărata și duhovniceasca Lumină, până când ne mai este cu
putință să căutăm și să găsim, după cum ne povățuiește Prorocul: „Căutați pe
Domnul și vă întăriți; căutați fața Lui pururea” (Ps. 104, 4).
*
Artur Silvestri, veșnică
aducere aminte. Redăm
mai jos câteva rânduri purtând acest titlu, trimise și semnate de către Domnul
Ben Todică, directorul secției de limba română a postului de radio din
Sydney(Australia), dedicat regretatului nostru prieten comun, Artur
Silvestri. Iată-l:
,,Artur
Silvestri a venit ca un fulger și a stârnit teama în dușmanii României, iar în
români mândrie și drag pentru cultura română, pentru patrimoniul național,
comori care ne legitimează ca națiune și ca proprietari ai acestor locuri.
Direcția lui a pus pe gânduri vestul care deja înspăimântat de ideea
parteneriatului cu România, o țară care s-a dovedit atât de ușor adaptabilă,
trecând cu ușurință de la o țară cu profil țărănesc-agricol la una de industrie
avansată, aliniată cu primele țări din lume și la un pas de arma nucleară, care
i-ar fi asigurat loc la masa puterilor lumii, toate la un loc dovedind forța și
capacitatea acestui neam. Toți ar fi vrut-o subjugată, demontată și împărțită,
jefuită și înrobită. Artur Silvestri a înțeles pericolul care se prăvălea
asupra țării și viguros a investit în promovarea literaturii române și a
talentului neglijat de golul creat de după revoluție. Artur Silvestri precum
Moise a avut revelația scoaterii neamului de sub vălul negru a lui Ramses, care
amenința identitatea românului. A hotărât să ridice și să promoveze talentul și
valorile literare din toate colțurile lumii, să împletească și să împlânte
adânc rădăcinile, să apere și să conserve istoria și monumentele neamului,
lucru care i-a deranjat pe cei împotrivă. Însă, Artur s-a îmbolnăvit brusc și
tot atât de fulgerător precum a venit în viața noastră ne-a părăsit într-unul
din spitalele Vienei. Se împlinesc anul acesta doisprezece ani de când a plecat
în eternitate!
Artur Silvestri, 19 Martie 1953 – 30 Noiembrie 2008
Îi datorez momente de neuitat acestui brav român.
Odihnească-se în pace!
*
Închinare. Răsfoind
manuscrisele, am găsit printre ,,galbenele file” o ,,poezie” compusă la 25
septembrie 1983 cu acest titlu. Iat-o:
,,Obidă, Doamne, cât-am strâns…
E multă și-i amară,
Căci n-a fost secetă de plâns,
Nici flori în primăvară!
Nu am răbdarea unui Iov,
Căința lui David măcar,
Ca valul Mării de Azov
Mă-nalț, cobor și e-n zadar!
Rănitu-mi-au rărunchii-n plin
Și mi-a scrâșnit durerea,
Împovărat la Tine vin,
A Ta să fie vrerea!
*
In memoriam: Dr.
Gheorghe Neagoe. Au trecut câțiva ani buni de când a
plecat dintre noi, dar mulți mehedințeni - și nu numai -, își mai amintesc de
el. Era imposibil să-l uiți, după ce aveai prilejul și privilegiul să-l
cunoști, să discuți cu dânsul.
S-a născut la 7 iulie 1939 în Bălcești jud. Vâlcea. A terminat cu brio
fiecare clasă din școlile pe care le-a urmat, până la absolvirea Colegiului
„Fraţii Buzeşti” din Craiova. A absolvit Universitatea de Medicină din Timişoara
în anul 1962, ca şef de promoţie. În anul 1994 a absolvit o facultate de
parapsihologie. Din anul 1972, a fost doctor în ştiinţe medicale şi medic
primar chirurg. A fost director de spital timp de şapte ani, şef de secţie timp
de 34 de ani, profesor de chirurgie timp de 15 ani etc. A fost singur autor sau
autor principal a peste 368 lucrări ştiinţifice, dintre care 163 publicate in
extenso sau în rezumat, în ţară şi străinătate. A publicat cărţile: Chirurgia
traumatismelor duodenale(384 pagini), Tratamentul actual al fistulelor
digestive externe, Contribuţii la chirurgia digestivă(323 pagini), Cercetări
practice în chirurgia abdomenului (279 pagini), Studii şi cercetări
oncologice, tehnici noi de chirurgie oncologică(350 pagini), Cancerul
şi trei cărţi nemedicale: Filozofia ocultă, Amăgirile şi adevărul,
Ocultism şi adevăr şi patru cursuri universitare pentru studenţi. A fost
singur autor a patru medicamente, al unui aparat medical şi a 14 brevete de
invenţie medicale cu tehnici operatorii şi metode de tratament. Pentru
activitatea profesională şi ştiinţifică, a fost distins cu 27 de diplome,
ordine şi medalii. A desfăşurat activitate de cercetare ştiinţifică pe bază de
contracte cu două institute de cercetare ale Academiei Române: Institutul de
Endocrinologie (timp de 2 ani) şi cu Institutul de Virusologie (timp de 15
ani). A inventat şi a lăsat medicinii metode noi de tratament, unele brevetate,
altele încă neterminate, mult mai simple, mai ieftine şi mai eficiente decât
cele cunoscute în unele afecţiuni foarte grave. A fost profesor universitar de chirurgie,
membru titular al Academiei Române de Ştiinţe Medicale, al International
Society of Surgery, al L’Union Medicale Balcanique, al Societăţii Române de
Chirurgie şi membru fondator al Asociaţiei Naţionale de Cercetări Aplicative
Parapsihologice. A fost membru al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici
Anticomunişti din România.
Dar
câte n-a fost și câte n-a făcut Doctorul Gheorghe Neagoe! Era un om mărunt de
stat, o fire firavă, modest în îmbrăcăminte, popular, fără ifose, gata de a
discuta și cu cel mai simplu și cu cel mai învățat. Umbla mult pe jos, cu
taxi-ul, apela uneori la prieteni și cunoscuți să-l transporte cu mașina de
colo până colo, el neavând mașină personală. A lucrat mulți ani la Spitalul C.
F. R. din Tr. Severin, apoi la Spitalul Județean. Îl căutau mulți din județ și
din afara județului. Se dusese vestea despre el și despre metodele lui de
tratament. Poetul Adrian Păunescu publicase câteva articole în ,,Flacăra”, în
care-i elogia invențiile și mai ales pe cele privind tratarea și vindecarea
cancerului. Pleca mereu la congrese și simpozioane.
La ,,radio-șanț” am auzit la un moment dat, că Doctorul
Neagoe a fost arestat și condamnat, dar cauzele au rămas un mister. Mai târziu,
după Revoluție, am aflat din presă că i s-ar fi cerut să accepte ca una dintre
invențiile sale privind tratamentul cancerului să accepte s-o treacă pe numele
Tovarășei, pentru că tot era ʼmnaei ,,savant de renume mondial!” Iar Doctorul a
refuzat! L-au condamnat pentru ,,foloase necuvenite!”
Am avut prilejul să fiu coleg cu soția dânsului, Doamna
Neagoe, la un curs de limba engleză. Mi-a spus atunci că vrea să învețe limba
engleză, ca să-i poată traduce soțului comunicările, articolele, studiile și
cărțile. Cheltuia prea mulți bani pentru traduceri și nu întotdeauna erau
dintre cele mai bune.
L-am cunoscut personal pe Doctorul Neagoe după 1989, prin
intermediul regretatului George Burețea și postului său de televiziune
,,Datina”. Am fost pus față în față cu dânsul la mai multe emisiuni, unele
interactive, în care primeam telefoane de la telespectatori în timpul
emisiunilor. Doctorul Neagoe convingea întotdeauna că este un bun român și un
bun creștin. Nu pregeta să ia apărarea Bisericii în multe probleme cu care
aceasta se confrunta după Revoluție. Punctul slab al dumnealui era acela că
foarte adesea evada din domeniul medical pe acela al Teologiei, Filozofiei,
Metafizicii, Ezoteriei etc. Îndată îți dădeai seama că în aceste domenii a
citit enorm, dar nu sistematic. Cunoștințele sale, numeroase și variate, erau
dezordonate. Pe baza lor trecea la construirea unor sisteme teoretice
surprinzătoare, neconvingătoare, îndoielnice. Aveam serioase divergențe cu
dânsul în timpul emisiunilor, dar și după. Eu, ca preot, ca unul care am trecut
prin niște școli teologice, unde mi-am făcut o cultură teologică destul de
solidă, nu puteam accepta pentru nimic în lume teoria Doctorului Neagoe, că
Sfânta Treime este Info-Energo-Materie, adică Informație-Energie-Materie, sau
că sfinții sunt extratereștrii. Asta ca să menționez doar două teorii ale sale.
Nu făcea aceste divagații din rea credință, ci erau erori des întâlnite la cei
care abordează domenii noi ca autodidacți.
Într-o zi m-a chemat la dânsul la birou. Era șeful
Secției Chirurgie a Spitalului Județean din Tr. Severin. M-am dus. Mi-a dat o
lucrare de câteva sute de pagini dactilografiate și mi-a spus: ,,- Părinte, vă
avertizez că sunteți al doilea om în lume, care citește această carte. Primul a
fost papa de la Roma. O iei acasă și în 2-3 săptămâni o citești. Când mi-o
aduci, nu țin neapărat să-mi spui ceva despre ea. Poți să mi-o pui pe birou și
să pleci, fie că sunt eu aici, fie că este asistenta mea! Ține minte: cartea
asta, ca putere energetică, este a două după Biblie în lume!” M-a impresionat. Le-am lăsat pe toate și am
început lectura cărții. Mi s-au părut suspecte afirmațiile din prefață, că, în
timp ce era la pat, cu piciorul în ghips, Dumnezeu i-a descoperit ba una, ba
alta, asemenea profeților din Vechiul Testament. Am lecturat cu prudență
manuscrisul, iar peste câteva zile i l-am dus la birou. Noroc că era doar
asistenta, așa că n-a fost nevoie să mai zic altceva în afara saluturilor
convenționale.
Cred că în biblioteca mea am una sau două cărți ale
Doctorului Neagoe din domeniul nemedical. De fiecare dată când le răsfoiesc, nu
pot să nu exclam: cât de mult ar fi avut de câștigat Medicina, dacă timpul și
efortul dedicate acestor cărți îi erau destinate ei!
Nu știu exact când a murit, dar dintr-un articol scris cu
mult în urma acestui eveniment, am înțeles că a
murit sărac. Dacă mulți l-au uitat cu siguranță, nu l-au uitat familia,
prietenii adevărați, pacienții care au avut de profitat de cunoștințele sale
vaste din domeniul Medicinii. A fost un om care s-a dedicat până la epuizare,
până la uitarea de sine, pentru slujirea semenului, pentru cunoașterea tainelor
vieții și ale lumii.
Dumnezeu să te ierte, Doctore, și să te răsplătească
pentru munca de sclav, pe care ai prestat-o toată viața în folosul societății
și al științei medicale!
*
File de jurnal - 18
August 1982(I).
,,Duminică, 15 august, am făcut slujbă la Malovăț. Deși biserica era plină
de schele, a venit multă lume. N-au făcut parastase ca-n alți ani, ci numai
pomeniri simple. Criza se resimte și-n acest sector.
Duminică după-amiaza am fost la
Șiroca, unde am participat la nunta lui Achimescu Nicolae, doctorand teolog la
Universitatea din Tübingen(R. F. Germania). Am găsit nunta la biserică. Am fost
solicitat să le spun câteva cuvinte tinerilor căsătoriți. Am făcut-o, deși aș
fi preferat să fi fost prevenit mai dinainte, pentru a-mi sistematiza câteva
idei de fond.
Mireasa, Cornelia, este
studentă la Facultatea de Medicină din Iași. Are un frate artist de teatru și o
cumnată balerină. N-am discutat cu aceste rude. Nunta lui Nicu a fost frumoasă,
liniștită, așezată, fără îmbulzeală și bătaie. A participat puțină lume. Era
nedeie în Godeanu și mulți se duseseră acolo. Mi-a plăcut nunta tocmai datorită
modestiei sale. Părinții lui Nicu erau într-al nouălea cer. Dintre colegi au
participat: preotul Iacob de la
Pristol(MH), preotul Călin de la Poiana Mare(DJ), Guțulescu de la Salcia,
preotul Popescu Gheorghe de la Hinova(MH). Cred că s-au strâns vreo
40.000-50.000 lei. Nașul a dat 12.000 lei.
Nicu ne-a povestit puține
despre odiseea sa în străinătate. Ne-a arătat multe ilustrate și fotografii
color. Orașele occidentale sunt impunătoare prin măreția ce-o prezintă ochiului
meu. Forme arhitectonice urbanistice și imobiliare încântă și surprind
totodată. Puzderie de mașinării de tot felul ce se văd pe străzi, te fac să
sesizezi vacarmul babilonic de acolo. De același lucru se plânge și Nicu.
Despre nemți, Nicu nu a avut prea multe lucruri bune de spus. Civilizația lor,
aproape neînțeleasă pentru un român nou venit printre ei este sobră,
apăsătoare, distantă. Tocmai aceasta îl făcea pe Nicu să afirme, că abia după
ce a avut câteva contacte cu germanii, a putut să înțeleagă teoria lui
Friedrich Nietzsche în legătură ,,supraomul” german.
Nicu este bursier al Bisericii
Evanghelice. Are bursă de 800 mărci pe lună, ceea ce reprezintă o sumă foarte
mare. Acum se află la cursul pentru limbă. Facultatea de Teologie este cea
dintâi în cadrul Universității respective și se bucură de mare apreciere. Limba
germană i se pare foarte grea, deși a trecut examenele cu rezultate foarte
bune. Colegii de la cursul de limbă sunt veniți din multe țări. Într-o
fotografie cu vreo 15 de astfel de tineri nu erau doi din aceeași țară. Bursa o
are pe trei ani. Urmează acum să facă o
călătorie în Franța și Elveția. Anul viitor și Cornelia, soția sa, va avea voie
să meargă două luni în R. F. G. Nicu are și o verișoară căsătorită în Freiburg.
Aceasta l-a adus acum cu mașina până la Șiroca, după care s-a reîntors în
Germania. Salariile nemților se ridică, în medie, la 4.000 de mărci lunar și
lucrează doar cinci zile pe săptămână. O masă ,,bună” la un restaurant ,,de
mijloc” costă două mărci.
Nicu mi-a spus că l-a întâlnit
în R. F. G. și pe Ciobotea Dan-Ilie. Acesta l-a invitat în Elveția. Viezuianu,
fost doctorand la București și coleg cu Dragu Cătălin, este preot în Salzburg.
Cred că dacă bunicii și
străbunicii lui Nicu ar fi visat că acest copil va ajunge vreodată pe asemenea
drumuri, s-ar fi dus la preot să le citească pentru izgonire de demoni și de
alte bântuieli. E o performanță enormă a acestui copil. Excludem contactele
tatălui și fratelui său cu…., după cum Gheorghe Achimescu însuși mi-a spus, ci
avem în vedere doar pregătirea lui, capacitatea și munca prin care s-a ridicat.
E o cinste pentru sat, pentru Biserică și, mai ales, pentru familie. Taică-său,
în culmea fericirii, n-a uitat să stăruie către noi, colegii lui Nicu, să ne
ducem să-l înmormântăm, când vom auzi că ,,s-a dus!” Ar fi fericit și atunci,
el, Dumitru Achimescu, zis Dumitru Delafag, să ne știe în mijlocul familiei
sale”.
*
Ajutoare și donații. În
această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Rădulescu Gica(Tr. Severin),
fiică a satului Bârda: 300 lei; Doamna
Elisabeta Leferenz(Germania): 240
lei; Domnul Sfetcu Crinu(Franța), fiu al satului Bârda: 235 lei; Părintele Prot. Dr. Ioan Dură(Belgia):
200 lei; Domnul Ing. Spătariu Miron –
Filip(Reșița): 150 lei; Doamna Preda
Emilia(Tr. Severin), Doamna Filip
Cornelia(Tr. Severin) și Domnul
Bazavan Ion(Tr. Severin), fiu al satului Malovăț, Domnul Botea Constantin(Șimian), fiu al satului Bârda: câte 100 lei;
Doamna Cola
Emilia din Bârda a achitat cu 105 lei pâinea donată în 24 ian. a. c.
Domnul Bogdan
Gheorghe – Gabriel s-a oferit să suporte cheltuielile privind
construcția unor noi porți din lemn sculptat pentru biserica de la Malovăț. Am
luat legătura cu sculptorul care ne-a construit și mobilierul bisericii din
Malovăț și este de acord să le construiască, să le aducă și să le monteze.
Toate aceste lucrări se ridică la suma de 6.000
lei. Nu se știe însă dacă va putea să le termine până în Sfintele Paști,
având în vedere că are alte lucrări în derulare. Dumnezeu să răsplătească
tuturor binefăcătorilor parohiei noastre.
*
În cursul lunii ianuarie am donat pâine credincioșilor
participanți la slujbe, astfel: 1 Ian(Malovăț):
170 pâini; 7 Ian.(Bârda): 105 pâini; 10 Ian.(Bârda): 140 pâini; 17 Ian.(Malovăț): 30 pâini; 24 Ian.(Bârda): 150 pâini; 30 Ian.(Malovăț): 80 pâini; 31 Ian.(Malovăț): 160 pâini. Așadar, în luna Ianuarie
s-au donat 835 pâini. Totodată, s-a
vândut pâine credincioșilor la prețul de achiziție de 0.70 lei/buc., astfel: 1 Ian(Malovăț):
80 pâini; 10 Ian.(Bârda): 455 pâini; 17 Ian. (Malovăț): 170 pâini; 24 Ian.(Bârda): 400 pâini; 30 Ian.(Malovăț): 28 pâini; 31 Ian.(Malovăț): 32 pâini. Așadar, în luna Ianuarie s-au
vândut 1.165 pâini.
*
Plăți. În
cursul lunii ianuarie am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 6.000 lei tipografiei pentru cărți; 3.000 lei protoieriei drept subvenție; 1.982 lei protoieriei pentru calendare;
1.400 lei brutăriei pentru cele 2.000 pâini donate și vândute în
ianuarie; 1.170 lei protoieriei
pentru un rând de veșminte achitate de Doamna
Ciornei Tatiana din Suceava; 640 lei
impozit; 612 lei poștei pentru
colete; 530 lei pentru hârtie de scris; 275 lei cartușe și toner pentru imprimantă; 140 lei poștei pentru timbre; 102
lei internetul și altele mai mici.
*
Ședință de
Consiliu. În ziua de 31 Ianuarie a avut loc o ședință a
Consiliului Parohial. În cadrul acestei ședințe, preotul paroh a făcut o dare
de seamă privind gestiunea parohiei pe anul 2020, urmând ca verificările de
fond să fie făcute de către organele în drept. În afară de aceasta, s-a
stabilit o listă de priorități, privind lucrările ce vor fi realizate în
parohia noastră, în funcție de posibilitățile economice. În acest sens,
menționăm următoarele: văruirea
exterioară a celor două biserici cu vopsea lavabilă; construirea unei cișmele
în curtea bisericii din Malovăț; racordarea cimitirului din Malovăț la rețeaua
cu apă; construirea unei cișmele la cimitirul din Malovăț; construirea porților
din lemn sculptat la biserica din Malovăț(lucrare suportată de Domnul Bogdan Gheorghe Gabriel din
Malovăț); construirea unui gard din fier
forjat la fațada bisericii din Malovăț; construirea și montarea de
plăci-paravan din policarbonat la gardul bisericii din Bârda; acordarea unui
ajutor de 1.000 lei(adică una mie lei) Parohiei Valea Mare din Jud. Prahova,
care are în grijă peste 300 copii. Pe parcurs vom vedea ce vom mai putea
face.
Dumnezeu să ne ajute să le putem duce cu bine la
împlinire!
*
Publicații. În
această perioadă, preotul Dvs. a reușit
să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 437, în
,,Armonii Culturale”, Adjud, 23 ian. 2021, ediție on-line(http://armoniiculturale.ro); în ,,Logos și Agape”, Timișoara, 24
ian. 2021, ediție on-line(http://www.logossiagape.ro);
în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 27 ian. 2021, ediție și on-line(http://www.observatorul.com); în
,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 28 ian. 2021, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din
Sydney(Australia), 28 ian. 2021 (http://bentodica.blogspot.com);
Unde ești tu, Poezie? în ,,Obiectiv
Mehedințean”, Tr. Severin, an. XXIII(2021), nr. 1063(24 ian.), p. 11; Rușinea lupilor, în ,,Obiectiv Mehedințean”, Tr. Severin, an.
XXIII(2021), nr. 1064(4 febr.), p. 12.
Parohia noastră a republicat următoarele cărți: Amintiri din paradis, Evadarea din iad,
Ascultă-ți inima.
A publicat, de asemenea, cartea Doamnei Eugenia
Bordeiașu, Amintiri, omagii, nostalgii(169
pag.).
Lucrarea cuprinde câteva zeci de poeme compuse de către
Doamna Prof. Eugenia Bordeiașu din
București, în care autoarea își creionează câteva evenimente, momente, trăiri
și sentimente personale. Este o manieră de exprimare proprie, pe care autoarea
o exersează încă din tinerețe, dovadă fiind cărțile precedente, multe dintre ele
fiind publicate de către parohia noastră. Autoarea și-a cumpărat tirajul.
O altă lucrare publicată la acest început de an este a
fostului cântăreț al parohiei noastre, Cristian Stănciulescu-Bârda, Ghidul învingătorului(200 pag.).
Într-o
lume foarte bulversată din motive politice, economice, sociale, pandemice,
într-o lume contemporană, în care individul devine tot mai insignifiant, mai
mult un număr statistic, un tânăr român pleacă la mii de kilometri de casa
părintească să ,,cucerească” lumea. Se
lovește de multe greutăți și de mulți dușmani. Uneori dificultățile vin
dinafară, alteori dinăuntru său. Peste
tot sunt oameni străini, oameni cu alte
mentalități, cu alte culturi, oameni cu alte interese. Peste tot găsește
grupuri și grupulețe de rude, de prieteni, de cunoscuți, grupuri bazate pe
legături de sânge, de limbă, de interese. Se simte tot mai singur, tot mai
părăsit de oameni. Aproape nimic din
ceea ce învățase în familie, în școală, în societatea din țara lui, nu-i mai
sunt de folos. Lumea nouă în care s-a dus îl vrea altfel, pe măsura ei. Un
singur lucru îi mai este de folos din zestrea cu care a venit de acasă, din
țara lui: credința în Dumnezeu. Când crucea i-a fost mai grea și a simțit că-i
gata să se prăbușească, a știut că doar Dumnezeu îi este alături și numai El îl
poate ajuta. Și n-a pregetat să se roage, să țină legătura cu Cerul. Și asta
i-a dat putere. S-a luptat cu înverșunare cu el însuși, cu cele din jurul său
și acum se simte un învingător. Din experiența căpătată din această luptă deloc
ușoară împărtășește cu generozitate și cititorilor, sub forma unui ,,Ghid al
învingătorului”. Citind cartea, îți dai
seama că este mai actual decât oricând proverbul românesc: ,,La orice treabă pe
Stan Pățitu-l întreabă!” Iar când însuși ,,Stan Pățitul” se oferă să se
destăinuie, lectura cărții de față devine cu atât mai captivantă.
Am
descoperit recent două recenzii semnate
de către Domnul Prof. Dr. Dan Prodan: una la cartea subsemnatului Nicolae Iorga,
concepția istorică, în ,,Luceafărul”, Botoșani, an. IV(2012), 11 noiembrie
și a doua la cealaltă lucrare dedicată marelui istoric, Nicolae Iorga, așa
cum l-au cunoscut, publicată în ,,Luceafărul”, Botoșani, an.
V(2013), 5 febr. (https://luceafarul.net/
nicolae-iorga-in-amintirea-contemporanilor-sai). În mulțumim
cordial autorului pentru ele!
*
Zâmbete. ►,,– Cum îl răsfeți pe soțul tău?” ,,– Câteodată, tac!” ► ,,- Ospătar!
Mâncarea nu are gust!” ,,– Io zic să mai încercați, altfel chem izoleta!” ► Mark Twain spunea: ,,– Îl invidiez pe Adam,
pentru că atunci când spunea o vorbă de duh ştia că n-a mai spus-o nimeni
înaintea lui!” ► ,,- Cum se recunoaște un oltean dintr-un grup de
persoane?” ,,- Strigi ,,sefule”, iar el este singurul care întoarce capul...!” ► ,,- Ce au făcut prima oară oltenii, când au
văzut o groapă?” ,,- Au săpat pe lângă ea, să o scoată!...” ►,, - Cum vopsește olteanul gardul?” ,,- Repede,
repede, ca să nu se termine vopseaua!”
*
Program. În cursul lunii februarie avem următorul program de slujbe: 2 Febr.(slujbă
la Bârda; pomeniri la Malovăț, la 12.30); 6 Febr. (Bârda – Malovăț); 7
Febr.(Bârda); 13 Febr.(Bârda-Malovăț); 14 Febr.(Malovăț); 20
Febr.(Bârda – Malovăț); 21 Febr.(Bârda); 27 Febr.(Bârda –
Malovăț); 28 Febr.(Bârda-Malovăț). În restul timpului, la orice oră din
zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724.
99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda @gmail.com.
Sănătate,
pace și bucurii să vă dea Dumnezeu! La mulți ani!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu