Ioan Miclău-Gepianu: Poetului GRIGORE VIERU, (n. 1935 – d. 2009)

 

POETULUI GRIGORE VIERU

Fănuș Neagu:

 

”...Ori de câte ori mă gândesc la tine, mi se face-n suflet dor de un drum la Humulești, la obcinile Bucovinei, la Ipotești, la Cernăuți și Chisinău”.

                    

 

  Ioan Alexandru:                                              

”...Un poet care și-a asumat greul unui grai, trecându-l prin inima sa, și, încărcat de răbdare, înțelepciune și nouă frumusețe, îl întoarce semenilor săi care-și deschid de bună voie inima să-l primească, pentru a-și duce mai demn pe mai departe viața în spiritul dreptății, al iubirii ce covârșește și poate birui totul”.

                                                 

 

 

 

Ioan Miclău-Gepianu: Poetului  GRIGORE VIERU,

(n. 1935 – d. 2009)

    Devenit poet național prin talentul său strălucit și simplu totodată, asemenea marilor creatori și gânditori  Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie, 1935, în satul Pererita, pe acel mal stâng al Prutului, râu ce curge voinicește dar și înlăcrimat de istoricele nedreptăți veșnic aduse basarabenilor.

Părinții lui erau plugari, Pavel și Evdochia, muncind din greu ogorul și la vii, fapt pentru care Poetul  le-a și dedicat multe versuri de o lirică deosebit de frumoasă și afectuoasă, de adevărați creștini.

      In acest an, 2021 ar fi împlinit Poetul de pe Prut vârsta de 86 ani, dar n-a fost

 să fie, a decedat la 18 ianuarie, 2009, într-un nefast accident de automobil, ducând cu el multe flori literare ce se așteptau a fi culese din ”câmpiile” basarabene, din viața concetățenilor săi, pe care i-a iubit și pentru care s-a sacrificat plin de nădejde și speranțe într-un viitor de unire cu țara-Mamă. Era un familist desăvârșit!

    Ne-a lăsat opera sa valoroasă și patriotică, precum și suferințele sale puse precum diamantele înt-un inel, în versurile sale! Ce vor rămâne desigur nepieritoare!

  La un moment dat Grigore Vieru chiar se întreba: E-o liniște iubirea?

 

E-o liniste iubirea?

 

Mi-s pletele albite,

Și tulbure mi-e somnul.

Ca între două pite.

Nu știu: răsare iarba,

Mai curg pe văi izvoare?

Departe ești de mine,

Cum Luna e de Soare.

Pier stele neatinse.

Noi stele se vor naște.

Am cunoscut durertea,

Nu am ce mai cunoaște.

    

   Opera lui Grigore Vieru  e vastă și deosebit de variată, Poetul a știut și a avut talentul să surprindă tot ce viața ne oferă!

A trăit într-o lume comunistă, cum de altfel toți scriitorii și poeții nostrii născuți de după 1935, până la căderea comunismului, 1989.

Trăia ca orice tânăr al vremii sale cu speranța într-un adevăr și mai ales al unui viitor fericit atât pentru  el cât și pentru întreaga lui moldovime. Dar din aceste frământări și scrieri de dragoste pentru familia lui românească, pentru părinții lui plugari, pentru cultura și limba sa românească a avut de suferit. Rusificarea Basarabiei era o acțiune ce se dovedea a fi de o bătaie lungă!

   Vieru il avea ca înaintaș acolo la Chișinău pe Alexei Mateevici(n.1888- d. 1917), cel care ascris monumentala poezie, Limba Noastră. În generația sa, Grigore Vieru îl avea și pe Vasile Tărâțianu, un alt înflăcărat român, care își duce viața într-o continuă luptă pentru drepturile românilor intr-o Basarabie românească rusificată.

    Revenind la scrierile lui Grigore Vieru, poet deosbit de talentat, cum spuneam mai sus, se constituu întro enormă operă, cuprinzând multe sute de poezii cunoscute și publicate, cine mai știe câte pierdute sau cenzurate de sistemul rigid comunist. Una dintre cele mai apreciate cărți scrise de autor  a fost  Albinița, dedicată pentru Școli și deci copiilor români basarabeni. Este recunoscut de întreaga intelectualitate românească, apreciat el și imortalizat prin opera sa specifică dar unitară în literatura română.

   Poetul moare intr-un accident de automobil, la data de 18 ianuarie, 2009, și înmormântat în Cimitirul Central din Chișinău.

”Să-i fie țărâna ușoară”, căci a iubit-o în viață cu tot sufletul lui românesc de  basarabian autentic!

 

Februarie, 2021