INIMĂ-NTRISTATĂ
~*~
Scripcare! hai aici la
masă
să-mi cânți de jale-n
astă seară,
Din ce știi tu mai cu
durere
să pui pe struna-ți de
vioară,
Sacâz ți-oi da a mele
lacrimi
pe-arcuș le picură-n
tăcere
Și spune tu cu gura-ți
spartă
în dulci cuvinte ca de
miere,
Povestea lumii ce se
duce
de-acuma înspre-a ei
pieire,
Cu noi cu toții ce de-o
vreme,
adusu-i-am nenorocire.
Hai!, bea cu mine măi
scripcare
o cupă ultimă de vin,
Și-apoi te-nșiră după
mine,
prin mahalauă să
mă-nchin,
La cele porți unde
odată
găsit-am cuib de
înoptat,
Cu inimi calde și
miloase,
ce m-au primit cu-n
sărutat
Și cu plăceri pe care
raiul
n-o să mi-l aibă
nici-odată,
C-aici e via cea
trăire,
și-ocolo-i viață
doar.... visată.
Apoi, mă du la sfânta
cruce
și lasă-mă să mă
închin,
Să cer iertare la
Măritul,
cum face orice bun
creștin,
El hotărască-mi dară
soarta,
de m-o ierta ori voi
plăti,
Câte făcut-am în cea
viață
și câte numai El le-o
ști.
Apoi, ne-ntoacem iar la
crâșmă
să bem cu cei ce-au mai
rămas,
Acum când poate pân’ la
gata,
nu știm de-a mai rămas
vre-un ceas.
Iar dacă mâine
dimineață
din ce-a beție ne-om
trezi,
Să știi c-am fost
iertați de Domnul,
și viață ne-a mai dat o
zi.
Așa că hai să mai
petrecem,
această zi ce ne-a
rămas
Și cântă-mi până când
s-o rupe,
arcușul tău, c-apoi te
las,
Să mergi să cânți la
altă masă
a tale cânturi în
tristeți,
La alții inși care ca
mine
te-or ține până-n
dimineți
Și tot așa până
sfârși-vei
pe huma asta lumea
toată
Și vei rămâne tu cu
Domnul,
până când lumea mi se
gată.
~*~
04.02.2022
Mircea Dorin Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu