MARIAN ILIE - Cu dictatorii primăverii

 

Cu dictatorii primăverii

 

 

~*~

 

Mă uit uimit spre Europa

Şi-aud  cântând prohoduri  popa

La porţile-i prea larg deschise

După scripturi anume scrise

Să poată face Cei cu Banii

Ce nu făcură otomanii -

Să fecundeze indecent

Măretul nostru continent

C-un ADN mai primitiv...

 

Aveau nevoie de-un motiv

Să-l populeze-n câţiva ani

Cu ginte-ntregi de musulmani

Să-l bage în reanimare

Şi sa-l repună pe picioare

Dar nu oricum, cum credeţi voi

Ci pe picioare lungi şi moi

Să n-aibă zvâc  să n-aibă spor

Lânga măreţul lor Picior

 

Au căutat o cale oablă

Să dreagă continentul-rablă

Au inventat o Cart-anume

Pe care-au răspândit-o-n Lume

Cu drepturi, fără obligaţii

Doar pentru inşi, nu pentru naţii

De-au răsturnat majorităţi

C-un labirint de libertăţi

Iar ca sa fie-OK sofismul

Au dat de-a dura comunismul

De se trezi Europa goală

În zbenguiala lor globală...

 

Dar cum să faci şi cum să dregi

S-aduci aici nişte pribegi

Val uriaş - Gigantic Drop

Asemeni Marelui Potop -

Aşa că se simţi nevoie

A-l re-nvia pe Taica Noe

Şi-au înscenat o primăvară

C-o ploaie lungă  funera

Cu dragii de americani

Storcându-şi fabrica de bani

Şi-nfăptuind grozavă treabă

Cu primăvara lor arabă…

 

O primăvară fistichie

Ce se-abătu ca o stihie

Şi mătură c-un crunt ciclon

Întâi vestitul Babilon

Apoi stihia s-a înfipt

În coasta vechiului Egipt

Şi-a enigmticei Cartagini

Lăsând în urmă jaf, paragini

Dându-şi suflarea-ntr-un târziu

Într-al berberilor pustiu

Unde trona Vel Pdişah

Muammar, trimisul lui Allah

Care  în stilul său spanchiu

Mutase  Raiul în pustiu...

 

Dar asta nefiind de-ajuns

Cum cerea planul lor ascuns

Se-ntoarseră cu hurricana

Spre est peste Mediterana

Şi-nvăluiră-n primăvară

Damascul, urbe milenară

Unde trona în stilu-i fad

Feciorul lui Hafz-Al-Assad

Trimiseră la ăla-n ţară

Un uragan de primăvară

Doar că "The Hurricane of spring"

Produse valuri la Beijing

La Moscova şi Teheran

Ba şi-n palat la Erdogan

De se treziră ăia toţi

Ameninţaţi de vizi-hoţi

Cu legiuni de islamişti

- Cum dracu să nu le rezişti

Îşi ziseră cu toţii-n barbă

Şi mi se puseră pe treabă...

 

A fost şi-acolo jaf şi scrum

Iar odiseea nici acum

Nu s-a fost dusă la final

Că ţelul este prea global

Iar păpuşarii prea bogaţi

Localnicii prea speriaţi

Şi-n Siria, ca şi-n Irak

Şi-n nordul Africii sărac

Aşa că să te ţii, frăţie

Porniră bieţii-n bejenie

Spre tărmuri nord-mediterane

Nu sute  mii  ci milioane

Cu bărci  vapoare  lotci  şalupe

Spre coastele Bunei Avrupe

Primiţi să fie triumfal

Cu ADN-ul lor vital -

Că făr-aşa infuzărie

Europa rămânea pustie

De oase bune de trudit

Pe-un continent îmbătrânit

De trai-nineacă-n far-niente

Şi obiceiuri decadente...

 

Mă uit la ei şi mă crucesc:

Europenii nu gândesc?!

Cum să se înmulţească, bre

Dacă trăiesc LGBT

Ce sa vă zic  sunt siderat -

Problema s-ar fi rezolvat

Mai elegant, europeneşte

Cât să zici fish, adică peşte

În mediu pur european

Cu trei divizii de ciobani

Trimişi din spaţiul carpatin

La Paris  Londra şi Berlin

Şi cu-ntăriri colterale

În celelalte capitale

- Ce cor imens s-ar fi făcut

În Europa  după rut!

 

N-a fost să fie însă, frate;

Noi le-am trimis zeci de armate

Milioane de concetăţeni

Cu-adevarat europeni

I-au pus la trudă  la resteu

Nu la infuzii cu-ADN-u

Că cică-s oameni de onoare

Ţin ADN-u-n conservare

Şi-l cred deshis spre veşnicii

Numai cu o alte seminţii

Şi-n aste vremi de pandemie

Văzându-se  la  ananghie

I-au pus pe românaşi anume

Să le trudeascăa la legume

Şparanghel  ceapă  usturoi

Să aibă ei – că pe la noi

Proptiră stare de urgenţă

Şi-ar fi fost act de delicvenţă

Să iasă omul pe tarla

Spre a-şi vedea de treaba sa…

Cum la noi spiritele-s blege

Făcură gaură în lege

Şi activând pe-ascuns resorturi

Deschiseră aeroporturi

Cu avioanele  să care

Ca-n exerciţii militare

Întregi divizii de pălmaşi

Că, deh!, românii-s nevoiaşi

Merg să câştige-un ban cinstit

În ciuda monstrului COVID

Iar dac-ar fi şi-o fi să moară

Să fie-n ţara ca afară!!!

 

Măi fraţilor, eu ştiu aşa:

Nu poţi trăi în ţara ta

Ca nemţii sau americanii

Visând să te îmbogăţeşti din danii

Ce ăia mari le-ar putea face

De mila ţărilor sărace

Mă uit şi-acuma  bunăoară

La blestemata primăvară

Cazută-n stare de război

Aici  alăturea de noi

Esenţa e - ca-n alte dăţi -

Legată de minorităţi

Şi monstruoasa legendare

Cu noua lumii resetare

În faţa căreia, zevzec

Eu unul nu vreau să mă plec

Cine doreşte  să se plece

Dar eu prefer Războiul Rece

În care nu ieşeam afară

Dar hoinăream la mine-n ţară

Şi mă umpleam de frumuseţi

Ce dădeau sens întregii vieţi

Iubeam curat şi cu măsură

Fără invidie sau ură

Într-un consens misterios

Cu Dumnezeu şi cu Cristos…

 

Ah, Doamne, cum de nu te sperii

Când dictatorii primăverii

Te vor din conştiinţe şters

Şi alungat din Univers!

 

~*~

MARIAN ILIE