DUMITRU ICHIM - Răscruce +

 

Răscruce

 

 

~*~

 

RĂSCRUCE

Nu te mira că mi-am închis porțile

și am sculptat lângă zăvoare

șarpe și crin.

Până aici vor veni drumurile tale

strigându-mă cu iarba fiarelor,

dar brațele

însetate de lujerul trupului tău

îmi vor fi legate până la sânge

cu funie și sălcii.

N-am să pot să-ți mai dărui

jumătatea de cheie

să vii la izvoarele mele

să-ți logodești urmele

cu steaua copitei de cerb.

Din stejarul porții

numai ploile

vor culege crinii,

iar șerpii vor coborî de pe lemn

cu trup de măcieș.

…și vom căuta drumurile

și pietrele

ne vor ieși în cale.

Ne-om căuta stăruitor

și străini

vom ridica din umeri.

 

~*~

Dumitru Ichim

Kitchener, Ontario

http://www.dumitruichim.com

 

 

Psalmul pescuirii minunate

 

Cărării strâmte – umbrele și greșul;

Deasupra ei răcoarea și ispita,

Iar și mai sus, amar de pur! , cireșul

De parcă dincolo de lumi grăit-a:

 

”Izvorul alb cu negru-n șahul unde’-i,

Întoarce timpul, să-și cunoască drumul!

Nu-i veșnicia geamăna secundei,

Iar ce e floarea-n sine, nu-i parfumul?

 

Cămara nunți’-i tot mereu chemare…

Mai este mult până la-nchis de poartă?

Vocale lungi cresc tânăra cicoare,

Precum un corn tristețea vrând s-o-mpartă.”

 

– Din tot ce-am prins e-o lacrimă-n privire…

– Ia-ți lotca-n larg spre-adâncul din iubire!

 

 

Desen in carbune

 

În loc de cleștele heruvimului,

cu buzele jarul aprins voi lua.

Vei fi adumbrita luminii,

chiar dacă-n locul

prea scumpelor uleiuri de pe pânză

desenul

va fi doar în cărbune.

 

 

Psalm la Zidul Plangerii

 

Luai plecând de-acasă doar scârțâitul porții

 

Bălăngănind țâțâna-n damf de tabac și vodkă;

 

Sub geamul spart din sălcii rămase-aceeași lotcă

 

Prin ceață…Precum toamna când marea-și mută morții.

 

‘Nainte de-a fi iarbă, voiam Ierusalimul

 

Să-l văd piatră pe piatră… Sunați din corn de taur!

 

Te bucură Sioane, Iubire-n strai de aur,

 

Spre slava Ta sub daltă oprit e heruvimul!

 

A Dragostei mireasă! Aplece-se smochinul,

 

Psaltirion ce plânse prin mine tot a jale!

 

Cântați dintru cimpoaie, din trâmbiți, din chimvale

 

Și faceți loc să treacă prin inimă asinul!

 

…Pun degetul pe hartă și-ntreb cu ochii ghidul:

 

”Pe-aici mi-a fost Iubirea? Ce-a mai rămas e Zidul?!”

 

 

PSALMUL NAȘTERII

 

Acolo, înlăuntru – când ciocănit, când trapul…

Sub pericard de ceruri, în sânul lui – odăi!

Cum m-ai pârât la lume că n-ai un’ să pleci capul,

Pot să-nțeleg cu lemnu-mi jucândele-Ți văpăi?

 

Văzându-Te, ca Tată, nu Te-a certat când lutul

Îl modelai în palmă, dar ar fi trebuit!

Cum să închei zidirea de n-ai prin chei sărutul?

Și-atunci, fără să știe, pe-ascuns L-ai jefuit,

 

Trei nopți cărând cu lemnul, ce nu gândea seraful,

Că-n jocul Tău cu huma Te ascundeai deplin,

Și-n peșteră Fecioara o să-nvelească jaful,

Ce apele Iubirii le va nunti în vin.

 

Parcă chemări de toacă, odăi’-i-aud, ce-ades’ le

Credeam că-mi bat la ușă, dar Tu-mi zâmbești din iesle.

 

 

Psalmul ce m- a vrut Petrin

 

Slăvită fie-Ți apa-n descântec fără seară,

 

Neprihănirea pietrei de daltă să nu știe,

 

C-așa altarul cere pe umăr de fecioară

 

Să se aducă focul. Cum? Om vrei temelie?

 

De ce nu-ngădui lutul, vecin având nimicul,

 

Să fie pentru cuiburi, ca sâni spre sacrul nunții?

 

Sau poate-n loc de roată, scoțându-Ți heruvicul,

 

Să-l fi oprit pe unde întreb, spre Tine, munții?

 

Ești sigur? Mă chemi Piatră, și nu stihiei rană?

 

Trimite-mi cioplitorul să-mi ia la sfadă-amnarul.

 

Nu-mi da-‘ muierii coasă, ci dălți mușcându-mi stana;

 

De piatră – casa nunții, apună-n stea hotarul!

 

Moleșitoarea-mi ceară, nici lut, nici stei, ci somnul…

 

”Sculați-vă, să mergem…” Cine mă strigă, Domnul?

 

 

Lupta cu ingerul

 

 

 

Pe înger nu în ceruri îl caut, ci în lemnul

 

Ce recunoașe-n osu-i tăcerea Ta spre floare;

 

Oțelul îl lumină, că dalta știe semnul

 

Răscrucii către sânge prin foc de-asemănare.

 

Tu ești atotputernic nu-n trăznet, ci-n mireasma,

 

Când inima se sparge Te caută cu nardul.

 

Eu Ți-aș ciopli Sinaiul, întreg catapeteasmă

 

Să n-ai preajmă slovă, de-a cugetul, cu gardul.

 

Clepsidrei torni nisipul, țărm aspru-n mărginire,

 

Dar între noi oceanul pe amândoi ne doare.

 

Nu-Ți cer ulei în lampă, vreau noaptea Ta de Mire,

 

Apusul nu contează chiar dacă-i moare-un soare.

 

Trei zile-s ale mele, fii-mi lut și fi-mi răsadul,

 

Gelos Te țin în brațe, până-mi răscumperi iadul!

 

Psalmul pardosit cu pietre

 

Se face frig în mine când fața Ta e-ntoarsă!

Merindă-mi fu greșala, nămol hrănindu-mi crinul,

De parcă-n palimpseste, în viața fostă, ștearsă,

Pe mine-ai scris povestea cum mi-ai iertat smochinul.

 

E buche răzuită, sau fu un semn aparte

Că-mi lași ca moștenire și ieslea și colindul?

Nu gard, părutul zării, de Tine mă desparte,

Ci scrisul în țărână, când duhului perindu-l.

 

Tu ai în palme sânge din răsărituri roșii,

Eu am în palmă linii ce nu au ghicitură.

Orfan cerșesc o vorbă, dar îmi răspund cocoșii

Lovindu-mă cu-aripa de trei ori peste gură.

 

Tu plângi cu fața-ntoarsă… N-auzi cum strigă verbul…

Sunt însetat iertării ca de izvoare cerbul!

 

ACUARELA

 

Plouase toată noaptea.

Spre dimineață, după ploaie,

nevăzut de nimeni,

duh, ce fusese în flori de salcâm,

s-a strecurat ducând în păstaie

vin, untdelemn

și primul răsărit al lunii.

 

Spun unii,

că din vitraliul spart

văzuseră pe caldarâm

o mână de înger

cerșindu-și dreptul de puzzle

al rostirii în semn.

 

Veacul trecea mai departe

ca o toacă păgână

cu tocuri de lemn.

 

Acolo lumina creste in sus

 

Iubirea

nu are limbă de ceas

să ne aducă aminte

că-i prea târziu în acum,

când fără devremea

dintre noi

a rămas

ca o lampă fără cuvinte.

 

Nici soarele

nu are limbă de ornic.

Pe partea-i

ce numa’ dinspre Dumnezeu

se vede

este secunda-oglindă

spre care ne cheamă,

abis

de abisul Lui dornic.

 

Acolo lumina crește în sus

ca iubirea din cântecul meu

ce mereu

e altul, nespus.

 

Numai în brațele mele ești tu,

înrămuririlor floare.

Secundei solare

cu buzele tale netimpul il beu.

Inchide ochii și-ascultă:

Auzi cum lumina prin noi,

pe treptele noastre

Luminii se-nalță?

 

~*~

DUMITRU ICHIM