GHEORGHE A STROIA - DOR

 

IOAN MICLĂU-GEPIANU: O POEZIE DE ZILE MARI

 

DOR

Motto: ”Rouă suntem, în pumnul plin de verde iarbă

a lui Dumnezeu”  (Gh.A Stroia)

 

~*~

Un bob de rouă

pe-aripa

timpului nescris,

grăuntele

din moara clipelor

uitate în abis,

nici gând,

nici rugăciune

nu sunt,

ci doar un călător

pribeag

peste pământ.

M-am bucurat

mereu

de-al zilelor căuș,

n-am fost obraznic,

nu sunt

nici jucăuș,

nu m-am născut

uscat, dar verde

nu am fost

și de un veac

repet al

vieții rost.

Am râs cu poftă

de-am simțit

astfel,

plânsu-mi năascut,

nu l-am oprit

defel,

am ridicat ades

și glasul

tremurând,

ori am tăcut,

să pot

cânta curând.

Nu sunt nimicnicie,

nici mare

nu mă cred,

sunt fir de praf,

pe strună

de aed,

coroană aurită

nu am purtat

pe frunte,

mi-am înfrânat

cu sârg gândurile

mărunte.

Nu mă socot

din neamuri

cel ales,

am îndrăznit

sfios și

clipa am cules,

nu am lăsat-o

nicicând

să ofilească,

nici sufletului

meu lumina

să-i pălească.

Am adunat

prietenie, cu

încăpățânare,

în inima de foc

am strâns

suspinul mare,

nicicând

nu am păstrat

doar pentru mine,

am împărțit

și răul, și bunul

meu cu tine.

Mă rog

La Dumnezeu -

stăpânul tuturor,

când ceasul

va suna ca

dorul călător,

să mă trimită-n

praful din steaua

neucisă,

să-mi dăruie

un strop din

roua cea promisă.

 

~*~

GHEORGHE A  STROIA