APROPOS
PROVITA DUMNEZEU
~*~
Apropos
am un ego eu Provita sus pe Golgota și la răscruce, pe deal la cruce, pro
Dumnezeu, că unde iubire e și Dumnezeu, ișten, e men ben, că e și unde e, cum
să zice și să ne prefacem, Doina Drăguț, că nu e năzdrăvan nobil și sublim, durabil
impecabil și util, că știm doamnă a poeziei și a constelaților dimantine, cu
pasiune scrise cu răbdare și cu înțelepciune, știm, că năzdrăvan, barosan,
câine
Duliș sâmpetran / Cal-Bălan din Bălan și partizan-haiduc Kira Kiralina, în lina
lumina, cu înviere, în drept de a fi ca Panait Istrati tanti pe tanti și tet la
tet, prin cuget poet, în iubire, de a fi, că nu trăim ireversibil cu timpul, în
clepsidra cu nisip, insipid, fad,
blajin,
nu trăim, în iz de România, în afara de destin senin, cu lucru ce nu-i, Ben, puțin,
cu ciocârlia gângurind,
papagalicește,
în zori de zori cu capu-n nori și cu pucioarele pe glie, pe ardelesc românesc
sfânt pământ omenesc, pitoresc și firesc, de liniște / neliniște ca Gruia care
și critică gruiește, pe românește, că nu trăim, că nu ne ciufulește ca ciuful
care buruiana holbora ne ciufulește, cufurește, ca oaia cufurită care ca oaia
cufurită pe Paganinii, irosindu-se ne irosipește, deși, omul prin talanți se
sfințește pe românește, după cum grăiește și talanții în sfânt pe pământ și-i
îmulțește, cum ai zice și ar mânca pește, că vorba-n vorbă, își potrivește, că
talanții, nerisipundu-i, în van, nu trăiește.
ÎN
PRINCIPII DE BIBLII
În
frumos și, în sălbatic, e o chimie, cu dialectic, cu biochimie, a lumii
minunate de Românie, cu omenie și, cu copiii
și
floricele, minunății pe câmpiii,
cu
iubiri și, cu fel de fel de jucării-bucurii, în principii de biblii !
Descoperim
pas
cu pas, ce ne-a descoperit Dumnezeu,
să
descoperim.
Din
Mere pădurețe, cu noblețe și naturalețe, din orele astrale ale omenirii și, din
suflete zbuciumate de Ștefan Zwaig.
vorove,
cum vorivăsc eu, pentru Dumnezău.
De
Dumnăzău bine.
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu