RADU GABRIELA - Cate ceva despre LUCIAN BLAGA

 

LUCIAN BLAGA

 

 

~*~

 

„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

şi nu ucid

cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc

în calea mea

în flori, în ochi, pe buze ori morminte.

Lumina altora

sugrumă vraja nepătrunsului ascuns

în adâncimi de întuneric,

dar eu,

eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -”

*

 ... a fost crezul poetic, motto-ul vieţii lui LUCIAN BLAGA (n. 9 mai 1895 - d. 6 mai 1961) - poet, prozator, filosof, dramaturg, diplomat.

 

Marea iubire a poetului care “nu a strivit corola de minuni a lumii'', a fost Cornelia Brediceanu, colega lui de clasa la Liceul “Andrei Șaguna” din Brașov.

Câteva fragmente din scrisorile pe care poetul Lucian Blaga le trimitea Corneliei Brediceanu sunt revelatoare în ceea ce priveşte puterea dragostei ce i-a unit:

 

”... în întâlnirea noastră, fără îndoială, instinctul îşi serbează cea mai mare sărbătoare!”

 

”Faţă de Tine nu am numai gânduri bune şi frumoase - ci şi un sentiment pe care nici porţile iadului nu-l vor clăti(na).”

 

”Iubita mea, s-apropie tot mai mult timpul, pentru ca să ni se înceapă iarăşi timpul, timpul nostru de tinereţe, de lumină, de friguri, de fiori, de gesturi cu semnul veşniciei pe ele.”

 

”Dacă tu eşti a mea, dacă tu îţi dăruieşti eul tău-mie, atunci şi eu o să-ţi dăruiesc ţie şi tuturor celorlalţi lucruri frumoase, unice în felul lor…Altfel, crede-mă, aş închide buzele şi aş tăcea viaţa întreagă, căci nu ar putea vorbi cineva, dacă te-a piedut. Aş tăcea retras în mine, şi nimeni n-ar şti după moartea mea, că am trăit. Un singur izvor am pentru tot ceea ce fac: Tu!”.

 

Lucian Blaga, în viaţa sa, a mai întâlnit femei excepţionale, dar iubirea vieţii sale a fost Cornelia Blaga.

La capătul vieţii sale, Cornelia Blaga spunea despre poet, pe care ea îl alinta ”Sfinxul meu”, următoarele cuvinte:

 

”L-au mângâiat multe femei, dar în braţele mele a murit”.

 

Sursa FB

Si RADU GABRIELA