Cenaclul ,,Mihai eminescu” din
Montreal, Canada,
Imagini surprinse de-a lungul
anilor
Fiecare cuvânt din magnifica și nemuritoarea operă a
poetului Mihai Eminescu a trecut prin sufletul și rostirea membrilor Cenaclului
,,Mihai Eminescu”, Montreal, Canada.
Îmi amintesc sensul a o mulțime de cuvinte și
semnificația lor, dar de data aceasta voi lega aceste două raportări, suflet și
rostire, la strădania și răsunetul pe care ele l-au adus în mijlocul nostru.
Libertatea, a găsit răsunetul său democrat. Fiecare și-a
deschis sufletul și a exprimat opinia sa, fără teama da a fi interpretat
negativ. Dar sufletul de român a exprimat întotdeauna dorința ca tot ce este
românesc să fie liber ca expresie, faptă bună și gând.
Cuvântul iubire a fost învățat de fiecare dintre noi
întâi de la sânul Maicii România și deabia apoi de la sânul mamei sale. La
nivel de cenaclu acest sublim sentiment era voalul diafan care plutea deasupra
fiecărei poezii, fiecărei manifestări, fiecărui accent al respirației, al
rostirii. Iubirea de țară cântată de Mihai Eminescu, iubirea de neam, iubirea
de adevăr, de dreptate, de familie și chiar juvenila iubire mistuitoare a
Luceafărului.
Lacul. Acest cuvânt aducea elargirea cerului. Misterul
undelor blânde, freamătul plantelor
oglindite în el. Motive multe de inspirație pentru membrii care visau pe urmele
marelui poet, în creațiile lor.
Expresia ,, pădurea de argint” era ransformată spre a creea
o imagine iubită a copilăriei care se visa sub răcoarea dorită a unei zile de
vacanță. Pădurea seculară, pădurea
fremătătoare, pădurea cu frunze multicolore, adăopst de felurite
viețuitoare minunate care încântă prin sfiala
și neașteptata zvâcnire, ca să dispară privirii noastre.
Florile. Floarea albastră care i-a fost oferită și
statuii sale, când membrii Cenaclului s-au deplasat spre ai cânta osanalele
meritate poetului, nemai gândindu-se la
gerul, neaua și cerul sumbru al iernii canadiene.
Limba, graiul nostru de acasă, ba chiar și ,,limba vechilor
cazanii” își făcea din când în când loc în scrierile și versurile
cenacliștilor. Erau luate în seamă remarcile referitoare la bogăția lingvistică
a poetului Mihai Emiescu, dar se amintea mereu faptul ca lăstarele românilor
născute aici să vorbească limba română cât mai bine și să își însușescă un
lexic bogat.
Cât de colorată și de frumoasă este limba
românească, limba creațiilor
eminesciene. Cenacliștii s-au întrecut în
tradcerea poeziilor sale în franceză. Dar limba noastră fiind mai bogată
în cuvinte, nuanțe și expresii, decât
limba franceză, efortul traducătorului era deficitar. Noi, membrii cenaclului
am încurajat această muncă dificilă a
traducătorilor ocazionali, din spiritul nostru de echipă.
Dulceața limbii literare eminescine este fără egal și
ne-am convins de câte ori unul dintre noi a încercat poezii dedicate marelui
poet. Cu tot elanul, cu toată strădania, a fost imposibil de a atinge măcar o
singură , măcar odată, o nuanță atât de
sublimă ca a lui Mihai Eminescu. Toți am ajutat, am intervenit, am corectat, am
oferit exemple, dar niciuna nu a avut efectul dorit.
Metaforica lui Mihai Eminescu este încântarea auzului, a
sentimentului, a inefabilului, a surprizei captării momentului în cuvântul
aureolant fericit. Nici pe departe nu voiesc
de a face nici cea mai puțin
îndrăzneață caracterizare nici a uneia
din marile calități ale Operei lui Mihai Eminescu, evocate și descrise de marii critici, ci m-am
referit doar la dragostea noastră în calitate de cenacliști pentru această
latură care saltă poezia. Noi am încercat într-o măsură mai mică, deși plină de
ardoare, să prindem- dar cu puțin succes, în creațiile noastre, din suflul
încărcăturii poetice a marelui poet Mihai Eminescu. Deci, în creațiile noastre
speram să creem imagini reușite folosind metafore, epitete, sperând, fiecare
dintre noi de a crea frumos având exemplele inegalabile eminesciene, dar harul
nostru era doar al nostru...
Scopul Cenaclului literar ,,Mihai Eminescu”, Montreal,
Canada, este de a crea în mijlocul comunității o manifestare la nivel de
Diaspora și de a trimite din creațiile
noastre și în țară, spre a fi publicate
în ziare și reviste. Bineînțeles, în
paralel, ne-am adresat și publicațiilor
din diaspora. Am schimbat cu frații noștri din țară creații, impresii, transmițându-le
pe diferite lungimi de undă modul în care noi gândim și inspirația noastră de
sub același cer, dar nu întotdeauna atât de senin pecum cel de deasupra
plaiului nostru de acasă. Voiam să le demonstrăm că nu diferim de ei. Nutrim
aceleași sentimente, răspunzând la aceleași curente literare care îi preocupă
pe ei în țară și acordând o maximă atenție la ceeace scriu ei ca adevărați scriitori care se inspiră din trăirile de
acasă, sau alte surse de inspirație filtrate prin spiritul românesc mioritic
Toți marii creatori din Diaspora, cei trecuți în
neființă, sau cei în viață, fiecare dintre ei au luat și au dezvoltat aici
linia, scânteia, crezul literar învățat în țară, sau transmis lor prin adevăata
putere cosmică, cum credem uneori. ,,Sângele apă nu se face !” și acea picătură
se transmite din generație în generație, precum zic specialiștii în ADN.
Întotdeauna Cenaclul ,,Mihai Eminescu” -- înființat din inițiativa Președintelui
Asociației Canadiene a Scriitorilor Români, Alexandru Cetățeanu, in Montreal-- a funcționat pe linia propagării culturii,
promovarea noilor talente, aniversarea marilor evenimente cântate de poeți și
evocate de scriitori, într-un cuvânt a evocării culturii române.
Între cenaclul nostru și massmedia a funcționat,
în același ritm susținut ani de zile,
atenționarea publicului despre programul sedințelor noastre.
Aș folosi un termen mai puțin uzitat, expresia de
,,mutații psihice” în noi, prin cultul, influența puternică a lui Mihai Emiescu
asupra universului nostru poetic interior. Am ajuns chiar și la adevărul
că tinzând spre a ne perfecționa
calitatea creațiilor literare s-au petrecut adevărate accentuări de atenție,
acuratețe în redare de frumos asupra
creațiilor noastre. Rezultatul era
exprimat în cărți bine scrise, noi începând să intuim gustul cititorului,
gustul omenirii după natura creației, la nivelul nostru, spre rostirea
eminesciană.
Cum am ajuns la această formulare a laturii poetice a
creaței noastre ? S-a ajuns prin multe
discuții, luări de cuvânt, critică literară la nivel de cenaclu, analize,
frământări, uneori mici neînțelegeri, contraziceri, duse toate cu bine la
sfârșit.
Rolul Cenaclului ,,Mihai Eminescu” poate fi exprimat în
nenumărate aspecte, care, toate urmăresc
creșterea sufletistă și a sentimentelor,
a dragostei de cunoaștere și stimulare a spiritului românesc atît
de poetic, concret și filozofic exprimat
de acel Bard universal, redactorul,
poetul , ziaristul, filozoful și multgenialul, eternul, Mihai Eminescu.
Mihai Eminescu a făcut o radiografie a sufletului, a
neamului, a identității, a infinitului,
a eternității penelând epic sau liric, în măiesrtite versuri și
proză, fiecare latură a existenței neamului nostru. Iar cenaclul ,,Mihai
Eminescu” din Montreal, pe parcursul celor cinci ani de existenșă ai lu până în
prezent, a cultivat acest spirit de frumos, de
a merge mereu în pasul posibilitâților
noastre spre a crea, în gând
mereu cu
marea operă a lui Mihai Eminescu.
Melania Rusu Caragioiu
Scriitor și poetă
Asociația Canadiană a Scriitorilor Români, Canada
și Asociația Scriitorilor Liga Cluj-Napoca, Filiala Timișoara, România
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu