,,DE MIC COPIL PĂDURI CUTREiERAM”

Mult Onorată Redacție,

    In preajma  zilei de naștere a Poetului nostru Național și cunoscut în întreaga lume. Mihai Eminescu, vă înaintez  o poezie și o poză realizată de către mine la Statuia poetului din Montreal, Canada.

     Cu deosebită stimă,

Melania Rusu Caragioiu

,,DE  MIC  COPIL  PĂDURI  CUTREiERAM”

De Melania Rusu Caragioiu

Trăit-a pe acest pământ

Un lujer mic de floare

Fugea cu buclele în vânt

Și surâdea în soare,

Vorbea cu toate, întrales

Pe limba lor ciudată

Ele- șopteau c-au înțeles

De fiecare dată

Și gâzele și moși  bondari

Și culbecii cu  coarne

Și flori albastre, nuferi mari

Râdeau ,  să se răstoarne…

Dar cel băiet crescu  ușor

Zeifir de primăvară

Lângă ,,conacul” cu pridvor

În cel capăt de țară.

Și-acma-l chemau depărtări.

Nu mai era  de-o schioapă

Și ochii lui cătau spre zări

Spre visele ce-adapă.

Vacanțele erau un semn,

Codrul era aproape,

Dorul de ducă un îndemn

Spre irizări de ape.

Codrul cel falnic îl chema

Sub poala lui cea verde,

Iarba covor îi impletea

În umbra ce se pierde

Mergea gândind la ce-i frumos

Urcând către izvor

Iar vântul fluiera voios;

Păsări  oprind din  zbor.

Și pasul când îl înturna

Mai plămădind un vers

Iar lângă lac se așeza

Gândind la-al vremii mers.

Odată visul  împletit

Cu dorul către lume .

Acel Făt, cel  Frumos ursit

Plcă spre soare-apune.

Multe-a văzut în calea lui

Și saltimbanci și stele

Dar dorul cald al codrului,

Potecile cu iele ,

L-au tot chemat la ele iar

Și sufletu-i era de jar

L-ademeneau codrii  străbuni

Un lait motiv, spre ei, spre lumi.

St. Constant, ianuarie 2017