NAIBA VOASTRĂ

George Anca

NAIBA  VOASTRĂ

compune-mă cratimă -ucis aici – tren plin – nu se poate citi cu voce tare – ai născut mântuirea sufletelor noastre – morții de-ai doilea – râdeai de mine – a domnului cerească mângâiere – naiba voastră – visul ferestrelor – atât de albă – unghi în floare – somnul de-ntuneric – cu o aripă de noapte – mi-ai spus – profesionistul – clopot – de-un an – sfărâmături de flori – iubire de mușuroi -  afară plouă – farmece cât cetățile – fumul s-a așezat în scaun – te dai la lupi – cei vechi goana după propria amprentă – pasându-vă parole – nunta ținu o sumă

*

compune-mă cratimă

elimină radicalii liberi

fortifică  pielea sensibilă

canonadă am pus mâna pe

ei şi nu mă cunoşteau

pinacotecă scuturată în clarobscur

năimindu-ne ce-nseamnă neam

cenuşa sfintelor pieirea soarelui

apă în zbor de ciori baroc sub cetini

se pierde ce mai poate fi salvat

făptura ei firavă printre poeţi

cel care vine din cer este mai presus

*

ucis aici în oraşul acesta

că de unde are addidaşii

s-a trezit premiat fără voia lui

idilă pe baricade rafală ferită

a nu fi fost împuşcat în

revoluţie destin amnistie

de ce a trebuit să se întâmple

aşa copil binecuvântător

îmbrăţişează-mi măduva oaselor

*

tren plin păi omor două vagoane

porumbei pe bordurile şinelor

cartea jos stai stau am zis că te iert

de câte ori ai greşit niciodată tura ailaltă

m-ai văzut că mă uitam într-o parte

nu mai jucaţi mă atâta ceartă pentru un leu

bine că ne-am înţeles tu asculţi la mine

când înnumăr cartea nu să ridic tonul s-audă

lumea ai văzut tu că am comentat ceva

două vagoane şapte naşi dă-i bă drumu'

ce bă s-a furat iar cablu păi miliţia unde e

peisajul baltă verzuie înfrigurării

*

nu se poate citi cu voce tare

război d'inel galactic insomniei

infinitate diminutivă cuvânt clan

tot mergând om ajunge a nu muri

plecăm o mână s-o întoarce oaste

ce mai ascundem transcendenţei

ăştia merg cu maşinile astea ori se plimbă

haideţi creştinilor din Nagasachi

visele toamnei trecură în visele iernii

*

ai născut mântuirea sufletelor noastre

prin harul tău luminezi nimicnicia noastră

de la sfântul tău chip minuni se lucrează

Nătărău o pocnise cu biciul pe soru-mea

Miţa s-a judecat cu copiii soră-sii

Leana pe casa lui Tică şi nişte pământ

blestem de neam vătămare de diavol

în afara bisericii şi pe popa nici până

la Bucureşti nu mai scapă dacă divorţează

*

morţii de-ai doilea acu' văd norii

şi arşii ura d'ortodoxie aveţi o pâine

misterele păcatelor cerşetoare d'extrem

dai seama duşmane din veac în cătare

atomica nu e nimic în faţa veveriţei

ceaţa Arghezi pictând tenebrelor aura

buddha dormind pe strada Budişteanu tot

alt labirint pe spinarea viselor d'azi-noapte

toţi avem ceva de spus despre asasinaţii noştri

poziţie Ajanta sub furtuni perlate anatomii

de sânge peste adormitul monoprint ou albastru

elicopter oranj rachetă pe x cu coarne trident

arde Copşa Mică îţi dă în cap Georgică

*

râdeai de mine taur femeie

m-o fi căutat printre seminarişti

nume pe piatră nicio femeie

şi eu în lumea ei piază

te-a născut te moare uiţi

copiii uitându-te ori te-or iubi

câtuşi de cât sperie-i cu metamorfoze

doamne poveştile ei copiii

frică să nu-ţi mai fie

după copaci după cruce

mâinile legate de gât

înecaţii din auzite

pe luncă nici mama

a nu pleca în America

atunci de ce să şi mor

numai pentru că murişi

*

a domnului cerească mângâiere

n-o cere doamnă văduve inele

ciocnindu-se falange spire sfere

când n-ai muri rămase toate cele

rugămu-i-ne din apropiere

să ne mai lase pradă jele

cu tinereţi în floare fiere

codrene haruri retezate zele

a chinului vreo duioşie breşă

cătarea ceruită stup homeric

spitalul leşului frăţie leşă

de la cutremur cancer întuneric

pădurile tăiate vană meşă

nirvana mâine seară la pateric

*

naiba voastră

supunerea la tortură

bumerang  dornic

de întoarcere

ridică-te Ioane

bucăţi de avioane

moară pe comoară

Gangele plânge

numai barca

numai pescăruşii

fluviul ascultând

cum intră-n mare

munţi în irişi

zăpezi topirii-şi

nu sunt vinovat

că m-am născut

peste adâncuri

buştenii singuri

înroşite ape curg

retezate de amurg

ia-ţi scrumul din

degetele mele

n-am niciun frate

a murit nu s-a născut

*

visul ferestrelor

e un pământ luminos

cu urmele zilelor

şi ale unui om

care nu s-a întors

ai casei au vrut întâi

să se păstreze tineri

pentru recunoaştere

şi numai apoi au

început să aştepte

şi asta de când

s-au deschis

ferestrele singure

odată în vis

*

atât de albă

pasăre

că nu m-a

mai umbrit

resturi

ale ecoului

te-nvaţă

să dansezi

pierd ivirea

vorba umblă

oh privirea

fără umbră

nicăieri

uitarea

iubirii în

constelaţie

ne-am povestit vieţile

am schimbat vise

n-am minţit lumina cu

gesturi purtătoare de umbră

aer lupte

cetini rupte

dinadins

scut învins

sălciile

plângătoare

pe inima

ruptă din soare

pasăre eşti

sau copil

cu o pasăre

de lut în mână

focul aprins

la şoldul pădurii

îşi ridica deasupra

femeie de fum

*

unghi în floare la rărunchi

tot e bine în genunchi

n-ai sparge numărul trei

cu al fumului costrei

junghiul îţi apleacă poale

din şalele dumitale

limb albit codalbi heralzi

scob de copcă să te scalzi

ocna-n val la provă e

gazdele sporovăe

flăcărilor fără focuri

hai la locuri din ghiocuri

ceară stingere lucire

fă-mă doamne auzire

adevărul strică-se

dodiile zică-se

şi mai prost şi mai concept

crucea codrului la piept

două şahuri cu pioni

apoi doamnei campioni

vinului femei cu ie

baletaţi schizofrenie

trăznete amnistiate

ascultării de carate

răsărit iar răsărit

cerşetor îmbătrânit

*

somnul de-ntuneric

p'omături târzii

spulberă-l soare

a veni prima zi

braţele ia-mi-le

pentru îmbrăţişări

apleacă-mi privirile

în chip de zări

frânge-mi iubirea

fă-te iubire

iarba oarbă mângâi

cu nemărginire

mersul iuţindu-mi

mă izbesc de păsări

rămân în arătură

încolţesc cu grâul

nu pot să calc

pe arătura umedă

când încolţesc seminţele

va trebui să zbor

sur ca lupul lupii mor

mor de omorurile lor

dar de foame mai rămân

fără mine şi stăpân

pământ prefăcut în soare

zbor împietrit

în arşiţi călătoare

dropii răcoare

de ce râd şoarecii

de foame în unghere

nu am sub pleoape

coji de pâine

*

cu o aripă de noapte

sfârtecată de pomi izbucnind în floare

cu o aripă de zi

pierzând penele zorilor

zboruri prădalnice

în căutarea prăzilor

cei ostenindu-se

să îmi invidieze  rotirea

nu mai vreau să fiu vultur

lângă râurile ce se tem să mă oglindească

o floare de gheaţă cu rădăcinile în stelele reci

şi-a avut tulpina în mine

o în dimineaţa aceasta uimit să fiu

ca atunci când am văzut primul om

când  nu-mi găseam iubirea

căci zăpezile se topeau stingându-mi-o

cineva să mă strige

mă ard plămânii  sub coaste

cu pliscul înfipt în aerul singurătăţii

ochii îmi scapără împotrivă-mi

1963

*

mi-ai spus că am muncit bine

şi pot să fumez şi să beau

împrejur toate păsările

păreau rândunici

râul nu ne însoţea

la izvoarele lui

prin răşină îndemn

roţi de tren fum de tren

beton încleştat

pe drum de respiraţii

pumn de moarte în

creştetul abisului

când ce ţi-a venit să părăseşti

căile ca-ntr-un joc să te bucuri

că moale piatra îţi suge

urmele tălpilor cutremurându-se

ai încercat cu greutatea

trupului frânghiile

stânci sfărâmate pe umăr

polen pe mari petale de nufăr

ai deschis hruba uneltelor

nedemne le-ai risipit în

neorânduială pe treptele uzate

şi-ai început să sui în munţi

într-un răstimp ţi se înălţau

în ciudă păstrăvi deodată

în prăpăstii piscuri alunecau

din braţele subţiri ale ierbii

brazii îşi frângeau

în trunchi viorile

ţipăt rănit

sângera

însuşi râul înfăşurându-ţi

gleznele ca fulgerul

te-ntâmpina cu multă aşteptare

de o mie de ani sau de două

n-am vrut atunci

eu să mă-ntorc tu să te duci

eu să fi fost odihna ta

tu depărtată stea care suia

1964

*

profesionistul e o socializare

artistul sub profesionist

râde ca tine împrimăvărării

mă duc să-i mai fac o radiografie

hermeneut prototiarh irminia

pe lata druidă în două treiia

multe se întâmplă recitind Iliada

las' academiile neînarmate marş

ne topim surioară gheţişoară

cine pe cine mai omoară

am şi vulpea verde pe cord

către fată filmând amarcord

încolibata de-o ochesc pasager

pe podiş înscăunat berber

uniţi în vicii cărţi şi table

părinţii noştrii-al meu contable

*

clopot pe cenuşă

pân' la cer brânduşă

viaţă numai viaţă

nimicul de-o viaţă

lume mama lumii

mamă lumea mumii

aprinsului frig

suflu suflet strig

*

de-un an nu vreau

de-un an mă-nspăimânt

tot apă  beau

calc pe pământ

să nu îmi moară mama

parcă-aş muri-o scriu

septembrie arama

să-mi bată pururi viu

vorbim de-atunci mai tare

oftează nu mai cântă

mă iau ca de cutare

să nu-mi mai fie sfântă

străin în neamul său

neamului străin

m-am prefăcut de rău

mă culc nu plec nu vin

cu altă voce

în suflet să-i cânt

să se disloce

de-un an mormânt

1975

*

sfărâmături de flori

flăcări ca statuile

drumul nu i le

încline pe zare

lănci în inimă muiate

ard fulgerate

totuşi limpezimea

întrece flori sonore

fiinţa infinită

ruptură în noapte

genele florilor

înlăcrimate zorilor

poate sunt ploaia

risipită pe coline

poate pe cer

sunt norul roditor

adânc de apă vie

prins în frânghie

de cel ce trage de

stelele fragede

pânză să despice

trăznetul şi ştii ce

n-ar picta mai bine

zile fără tine

1962

*

ne tăvăleam deci veseli şi nerafinaţi

veveriţe săreau peste ulmi ochilor

trăiesc să mântui dam de înţeles

ce curge de departe cu ploaia-n acest şes

a nu întrerupe vocile sufundate

în sărăcia pământului târâte

pe pielea omului de care n-auzisem

mă simt văzut din faţă milă norilor

cine opreşte soarta-n loc se bate

cu mame în grădini nenumărate

înfulec peşte la răscruci de sfere

îndoi răchiţi neapăsat de mângâiere

nimeni cu faţa spre plecarea mea

în viaţă mai sunt dascăli frenezii

tu unde te pierdeai necunoscută

de omul tânăr care te sărută

lung şirul două câte două

în rochii asurzitoare fete mute

paşi către sud cu gesturi de vocale

adio alte puncte cardinale

1964

*

iubire de muşuroi prea plin

cu pene de cânepă

iubire de muşuroi prea gol

cu unghii de nicotină

femei de azot meteorii răsfiră

orfici la scaldă sar după libelule

pietre de moară scrum către fund

cap la cap urme fosforescente

sânge înmulţit întrupări

din rădăcini coroană

din ambarcaţii lumânări

păienjenii ucişi pe maluri

egalul braţelor întinse

trestie arzând precum părinţii

înghit cireşe stâjeneii

pe bărci între leşinuri

ai reînvia-o aş lua-o

îmbolnăveşte-mă de ciumă

la distanţă de om viu

în jur şi trebuie să fiu

rândunele în felul cârtiţelor

se dau jos de pe cai

fiica vântură pleavă

peste creştetul fiului

s-a dus urâtul a venit curăţia

cum se face o barcă încep cine ştie

mă poartă în pântece

mă varsă în descântece

nimicul infidelităţii noastre

numărul deţinutului Pitagora

întrebi poetic răspunzi cinstit

îmi place aluzia mălai îmi

îngrop jarul de pe soartă

crească pădurea crape

gloaba jucându-mă

de mic copil în copite

mi-e teamă de viţele

înfipte în temelie

lumina împrăştie cadavre

plec pe sub lâna oilor

nu mai aveam ce blestema

calul scurmase tot locul

închinându-se cu copita

morţii băteau limba clopotului

1964

*

afară plouă

rog analiza

acum analizăm

afară plouă

analizăm afară

analizăm plouă

rog analizaţi

afară plouă

vrem să analizăm

afară nu mai plouă

treceţi în scripte

am bucuria

să nu mai anunţ

ceea ce este

atât de evident

suntem fericiţi

îşi pune piedică

singur şi cade

pe cântar explozie

tot îmbrăcat tot

aceleaşi haine

aceleaşi

1965

*

farmece cât cetăţile rase

de pe faţa pământului

ci să iei farmecul

din dor şi spor

cele ale Circei

cele ale Medeei

ale bălaiei Perimeda

Perimeda Agameda

dimostrazioni matematiche

principia mathematica

farmece vrăji desfaceri

îmblă ţările hotarele

să-mi aduci dragostile

fermecătoare diochitoare

strigoaice moroaice

rouă rouliţă să mă speli

de tăte urile şi făcăturile

nu trag cepurile

ci trag junghiurile

desfacerea de la mine

leacul de la Dumnezeu

cu brâu de cinste te-oi încinge

câinii cât sunt de câini

gadini cât gadinile

albi mieii miezului de noapte

soră-mea venise cu mine la spital

ceilalţi s-au închis în casă

şi plecase sora singură

mă aşteaptă pe după busuioc

un pas şi poate voi fi sănătos

pasăre-n vârf curtea adună

ciocul sub coaste adună curtea

pasăre-n vânt adună carne

ochiul în urmă curtea adună

râtul porcului în iadul nostru

orbeşte porcul nostru din iad

râtul porcului la noi în iad

râmă orbul iadului nostru

atunci a început cu noi să bată şi vântul

când tremură carnea să bată vântul

atunci a început noaptea vântul cu noi

când bătea carnea cum bate vântul

de uscat se usucă de fumul tutunului

suie la ceruri cu fumul tutunului

rădăcinile i se usucă de fumul tutunului

cu fumul tutunului rămâne în groapă

nu rabdă nimeni

opreşte am oprit

de sare încolţită

pajiştea aleluia

mă spânzur deasupra

mortului

frunză în lumină

mişcă-mă Frusină

zările-n opaiţ

mână-le cu caii-ţi

limpede odraslă

roşie la maslă

hoaşcă-n sărăcie

leapădă leşie

gâdilă cu vârf

presăratul stârv

zăul cu măsele

dă-ţi-l în obiele

ugerul omizii

iapa moartă Zizi

te toarnă pumnale

în inime goale

mult grădinărit

creşte desfrunzit

croială de bâtă

spinare oricâtă

ouă peste ouă

nouă peste nouă

vinde că visez

pe cap de crestez

capul peste piept

barda ţi-o aştept

neagră arătare

stinsă lumânare

1965

*

fumul s-a aşezat în scaun

ca mine şi ca tine

ca domnitorii

noi mai funăm

fumul ia loc

din ce în ce mai subţire

până nu se mai vede

încing locurile

cu fiinţa mea

ce poate face

un fum mai mult

ce poate face

mai mult un poet

nu-mi va căuta nimeni

în manuscrise în loc

de viaţă scris tristeţe

fiinţe iubite prosternându-se

în faţa celor odioase

văzduhurilor le era frig

această înecare de

pene în apă vie

trupuri amurguri

ei o pod muzical

trintrece râu fără mal

pe vale

ne aştepta

ziua liniştirii

păreai atâta de

sortită mestecenilor

mirii

preafericite locuri

cu mine la mijloc

neaşteptând

netulburând

decât o viaţă pe pământ

să pot să vă-nfăşor

ai mei v-au înviat cu moartea lor

pierdere de dealuri

e trecerea timpului

fără de viezuri

vizuini sticlind

ca ochii fiarelor

1965 / 2012

*

te dai la lupi

lupii se dau la tine

te prind cu dinţii

de ceafă de gât

de brâu de tălpi

şi eu tu te-ai dus

rămân numai

animale domestice

înfigi un cuţit într-unul

şi-l mănânci tihnit

pe pământ nu se va şti

că un cuţit în pântec ţii

*

cei vechi au azvârlit

cu noi în sus

să nu mai fie nimeni

cum eu vedeam că sunt

aceia strânşi de taină

prin fericit cuvânt

plinuri muzicale nu mă ucid

valurile cădeau pe adânc şi

deasupra nu mai rămânea nimic

tu cât drum faci bucurie

până ajungi la tine

învăluie-te-n sol gândirea mea

şi nu mai tac din gură

dar să ascult mi-e dor

cum îngenunche totul

rugându-mă să mor

îmi trebuie foc să mă văd

clopote să mă aud

nu e noapte nu e sud

chemarea prozei din ce iubim

dea sfântul să nu avem nimic

1965 / 2012

*

goana de propria amprentă

atâtor tartori coralieri

să-i mai mulţumesc

proba pogorârii amanet

tatăl tău în cerul meu

cuvânt gol cer gol

după nunţi polog

discobol cu floare

primit în împărăţie

comunistocraţie

Iahwe mână amputată

în poezie de Blaga

*

pasându-vă  parole

propriei destinaţii

urechile iepurelui

de-om fi făcut armata

guri afumă cabale

din iubirea duşmanului

în parte cu teroarea

când mai aveam un pas

pestilenţa langorii

melting pot

mai bună mascarada

răpunerii la loc

vechi  spovedanii

umbră toridităţii

încurajță speranţă

cât să naşti

în iluminată vacuitate

ne vizionăm cârtiţe

ucideri d'adnotare

sub apostrof

te uiţi  că se uită şi dânsa

la inima peninsulelor

cum ne retrăseserăm

în forturi fărâmicioase

copilul nostru carele

eşti pe pământ

fie fiinţa ta din

cer părintesc

*

nunta ţinu o sumă

visând pe Măriuca

aprinde lumânare

la catolici

nunţile ne vin

vin tovărăşiei

prescrise nu-n

niciun nun

romanță

Jiu în

Jamuna

cu imamii

dao

altei primăveri

Lorne

te trase de limbă

http://georgeanca.blogspot.com.au/2017/01/naiba-voastra.html