REZISTENȚA PRIN MATEMATICĂ
Colocviile de Marți
Marți 31 ianuarie 2017, 5 pm,
Calderon 39.
Anul VIII, nr. 1 (87).
Tema: ÎNTRE
GALILEI ȘI EMINESCU
Memento
2017: Ianuarie 375 m Galileo Galilei – 167 n Mihai Eminescu - 125 n J.R.R.
Tolkien – Februarie 100 n Ioana Radu -
100 n Oleg Danovski Martie 200 n Arany
Janos - 175 m Stendhal - 100 n Dinu
Lipatti - 100 n Dimitrie Stelaru Aprilie 75 n Virgil Mazilescu - 25 m Vintilă
Horia - Mai 100 n Aurelio Roncaglia - 75 n Vasile Andru Iunie 150 n Luigi
Pirandello – 128 m Mihai Eminescu - 100 m Titu Maiorescu Iulie 200 m Madame de Stael - 50 m Tudor Arghezi - August
150 m Charles Baudelaire – 100m Calistrat Hogaș - 100 n Alexei Mateevici
– 100 n Horia Lovinescu - 100 n Alexandru Piru
- Septembrie 425 m Robert Green –
200 n Mihail Kogălniceanu - 100 n Edgar
Degas Octombrie 525 m Piero della Francesca – 125 m Gheorghe Sion - 125 n Tache
Papahagi – 25 m Amita Bhose Noiembrie
350 n Jonathan Swift – 150 n Grigore Antipa - 100 n Indira Gandhi
Decembrie 375 n Isaak Newton – - 175 n
Iacob Negruzzi - 125 n Cezar Petrescu – 100 n Heinrich Boll
Recital Zoia Alecu
Intervenții:
George Anca: Grațierea lui
Galilei si Eminescu?
Viorel Speteanu: Unirea și masoneria
Gabi Lungu: Rezistența prin
matematică
Gheorghe Ticlete: Constantin Virgil
Gheorhiu
Teatru de poezie: Pusi
Dinulescu, Magda Catone, Gheorghe Dănilă,
Sorin Stratilat, Gabriela Tănase, Vali Pena, Ștefan Opreanu
Lansare de carte
Carmen
Verbina: Și profesorii sunt oameni, editura Virgiliu, 2016. Prezintă: Dumitra
Oros, Andreea Chiriac, Anca Butnaru, Dan Tudor. Lectură: Doina Ghițescu
Coordonator: Dr. George Anca
Parteneri:
Asociația Culturală Româno-Indiană, Bharata Vidya Bhavan, Academia
Internațională Mihai Eminescu, Societatea de Etnologie din România, Colegiul Național Mihai Bravu,
Centrul Antim Ivireanu, Fundația Dumitru Drăghicescu, Fundația Alexandru
Philippide, Asociația Culturală Aromâmească, Teatrul Robert Calul
*
Eminescu și matematica din poemele
sale
De Tibi Oprea | 21.12.2012
Este deja
bine știut faptul că mari scriitori ai lumii au avut afinități față de
științele exacte. Unul dintre cei mai prolifici poeți români, Mihai Eminescu,
de asemenea, nutrea un interes pentru matematică, fizică și astronomie.
Din
manuscrisele poetului au ieșit la iveală nume de oameni de știință precum
Galilei, Newton sau Watt, dar și expresii matematice ale unor legi fizice și
observații fizice asupra calorimetriei, a căldurii corpurilor, a forței
centrifuge etc. În aceste însemnări, Eminescu folosea deseori modalități de
expresie specifice poeziei sau ilustra o idee științifică într-o formă lirică.
Știați că
poeme importante ale autorului pornesc de la principii din fizică? Strigoii a
pornit de la principiul conservării materiei. “Legea atracției” și teoria
maxwelliana a electromagnetismului au născut, de asemenea, poeme precum
Luceafărul și La Steaua…, idei adaptate la teme și mituri importante precum
iubirea, natura și viața după moarte?
Volumul al
XV-lea din Operele lui Mihai Eminescu, sub îngrijirea lui Petru Creția şi
Dimitrie Vatamaniuc, a apărut la Editura Academiei Române în anul 1993. Acest
volum era împărțit în 2 secțiuni: Fragmentarium şi Addena. Fragmentarium era
împărtit la rândul său în trei părți. Printre textele din prima secțiune se
găseau cele referitoare la matematică, astronomie, fizică și științe ale
naturii.
Mihai
Eminescu, pe numele lui adevărat Mihail Eminovici, afirma că matematica este
„Limba universală, limba de formule, adică de fracțiuni ale celor trei unități:
timp, spațiu și mișcare”. Despre algebră spunea că „Algebra n-a putut să se
ivească decât după ce literele au fost descărcate de rolul de-a însemna numere concrete”.
„Cine a zis 1 a zis toată seria
infinită a numerelor”.
„Matematica este o abstracțiune a
mecanicii”.
Evidența matematicii în gândirea lui
este ilustrată în urmatoarele versuri din Scrisorile I, II și V:
„Iar colo batrînul dascăl, cu-a lui
haină roasă-n coate,
Într-un calcul fără capăt tot socoate
şi socoate
– – – – – – – – – – – – – – – – – – –
– – – – – – – – – – – – – – – – –
Universul fără margini e în degetul
cel mic,
Căci sub frunte-i viitorul şi trecutul
se încheagă
Noaptea-adînc-a veciniciei el în
şiruri o dezleagă;
Precum Atlas în vechime sprijinea
cerul pe umăr
Aşa el sprijină lumea şi vecia
într-un număr.
– – – – – – – – – – – – – – – – – – –
– – – – – – – – – – – – – – – – –
Şi din roiuri luminoase izvorând din
infinit,
Sunt atrase în viaţă de un dor
nemărginit,
– – – – – – – – – – – – – – – – – – –
– – – – – – – – – – – – – – – – –
Muşti de-o zi pe-o lume mică de se
măsoară cu cotul,
În aceea nemărginire ne-nvârtim
uitând cu totul.
– – – – – – – – – – – – – – – – – – –
– – – – – – – – – – – – – – – – –
Unul e în toţi; tot astfel precum una
e în toate;
Deasupra tuturora se ridică cine
poate.”
(Scrisoarea I)
„Capul greu cădea pe bancă, păreau
toate-n infinit;”
(Scrisoarea II)
„Pân-a nu ajunge-n culmea dulcii
muzice de sfere;”
(Scrisoarea V)
Domnului
Liviu Ornea, reflecțiile cu aer matematic ale poetului i se par „banale
observații, locuri comune, poate auzite și notate“, pe când alte persoane
susțin că Eminescu a descris și enuntat, cu mult timp înaintea lui Albert
Einstein, „teoria relativității”. Academicianul Mihai Cimpoi susține că există
o corespondență a unei tinere din Brașov cu Einstein, prin care aceasta îi
prezenta fizicianului german viziunea lui Eminescu asupra universului.
Eminescu a
îmbinat poezia cu științele exacte și de asta poetul ne oferă un orizont mai
vast decât o fac alți poeți. Interesul față de diverse forme de cunoaștere ne
deschide noi orizonturi, întotdeauna. Citându-l pe scriitorul columbian Gabriel
Garcia Marquez, “viața noastră, a tuturor, ar fi mai bună, dacă fiecare dintre
noi am purta întotdeauna în traistă o carte.”
sursa: Colecție-Științe.ro
BENEDICTA
Intr-o
scurta conversatie, un barbat intreaba o femeie
- Ce tip de
barbat cauti?
Ea ramase un
moment tacuta, il privi in ochi si ii zise:
- Vrei sa
stii intr-adevar?
El raspuse:
Da!
Atunci ea
incepu sa zica:
- Fiind
femeie, sunt in pozitia de a-i cere barbatului ceea ce eu nu pot face pentru
mine. Platesc facturile, ma ocup de casa, merg la supermarket, fac cumparaturi
si totul fara ajutorul unui barbat…Imi pun intrebarea: Ce poti tu sa aduci in
viata mea?
Barbatul
ramase privind. Gandea cu siguranta ca este vorba de bani.
Ea, stiind
ce gandeste el, spuse:
- Nu ma
refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care sa lupte pentru
perfectiune in toate aspectele vietii.
El isi
incrucisa bratele, se aseza in fotoliu si privind-o îi ceru sa explice mai in
detaliu.
Ea zise:
"- Caut
pe cineva care sa lupte pentru perfectiune mentala, pentru ca am nevoie de
cineva cu care sa conversez si care sa ma stimuleze din punct de vedere
intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am
nevoie de cineva suficient de sensibil ca sa inteleaga prin ce trec eu ca femeie,
dar suficient de puternic ca sa ma incurajeze si sa nu ma lase sa cad. Caut pe
cineva pe care sa il respect ca sa pot sa fiu “ascultatoare”. Nu pot sa fiu asa
cu cineva care nu poate sa isi rezolve singur problemele. Eu caut un barbat
care se poate ajuta pe sine insusi pentru a ne ajuta reciproc. Caut un barbat
care sa inteleaga ca sexul are importanta lui intr-un cuplu dar ca nu determina
existenta cuplului care se vrea cu adevarat fericit. Si o femeie adevarata nu va accepta niciodata
langa ea un barbat care este extraordinar ... dar numai o ora ! Pentru simplul
motiv ca ziua are 24 de ore ! "
Cand termina
se uita la el si il vedea foarte derutat
El ii zise:
- Ceri
mult....
Ea raspunse:
- Valorez
mult !
Superba
confesiune a unei Doamne ! Prof.Univ.
Dr Doc.ZOE DUMITRESCU BUSULENGA
Cine a avut
privilegiul sa o aiba profesoara de
literatura universala , la facultate spun despre ea: Era IMENSA!
Si cinste ei
ca a urcat, pe verticala, spre Sus. S-a
calugarit. A murit de putin timp.
Am avut
ocazia sa o cunosc.
Zoe
Dumitrescu Busulenga
(Maica Benedicta de la Varatec)
"Per total nu m-am gandit niciodata la
mine. Nu m-am socotit o persoana atat de importanta incat sa ma privesc ca pe
un obiect demn de contemplat. M-am vazut pe bucati. Iar opiniile pe bucati erau
foarte diverse, raportat la functia pe care o indeplinea fragmentul acela din
mine.
...Cand eram
copil, eram foarte timida. Dupa parerea mea eram si foarte cuminte. Ma socoteam
putin nedreptatita. In jurul meu erau copii foarte frumosi (verisoarele mele)
care-mi dadeau complexe inca de atunci. Cu vremea mi-au mai trecut complexele.
De toate nu am scapat insa nici pana azi. De cel mai grav, de timiditate, mai
ales de timiditatea in public, nu m-am vindecat. In intreaga mea cariera
universitara faceam puls peste 90 la fiecare curs si la fiecare seminar, ori de
cate ori le vorbeam studentilor. Si aveam pana la sase ore pe zi. Eram
inclestata, crispata, de fiecare data. Pe masura ce vorbeam, sub inraurirea
ideilor care se succedau in mintea mea, aceasta stare se risipea. Tot din
pricina conceptiilor mele despre ce ar trebui sa fie nobletea unui fizic nu
m-am dus la mare decat dupa 50 de ani, cand am zis ca nu mai sunt femeie, sunt
un obiect, deci ma pot expune. Am avut insa sansa (consolarea mai degraba) ca
studentii mei se atasau foarte mult de mine. Asta era un medicament pentru
complexele mele. Inaintea sfarsitului trebuie sa recitesc marile carti ale
literaturii universale.
..Reusesc sa
stabilesc foarte usor punti de comunicare cu oamenii. Vin inca la mine oameni
foarte tineri. Unii au legatura cu filologia, cei mai multi nu. Am legaturi
foarte stranse cu Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi. In ultimii 4-5 ani
aproape ca m-am stabilit la Manastirea Varatec. Stau acolo cel putin opt luni
pe an. Respir in acel loc sacralitate. Vin tineri, si de la Teologie, si
calugari, si ma viziteaza. Preocuparile mele au incetat sa mai fie exclusiv
literare, au devenit si legaturi spirituale. Il caut pe Dumnezeu.
....Cei care
ma viziteaza acum il cauta si ei. Unii, dintre calugarii mai varstnici, dintre
preoti, L-au si gasit. Sunt pe calea unei nadejdi. Asa si reusesc sa ies din
contingent. Altfel n-as putea sa traiesc cu usurinta in atmosfera actuala.
Pentru ca formatia mea este de umanist, de carte, de cultura, asa cum o
intelegeam pe vremuri noi, intelectualii. Aveam niste modele, pe care am
incercat sa le urmam, scara de valori era cumva fixata. Traiam intr-o lume
sigura, in masura in care cultul valorilor stabile iti poate da tie sensul unei
stabilitati.
...Azi,
pentru mine personal, pentru cei putini ramasi din generatia mea, spectacolul
lumii contemporane este dezarmant. Ma simt intr-o mare nesiguranta, pentru ca
toata tabla de valori in care am crezut s-a zguduit. N-as vrea sa spun ca s-a
si prabusit. Suntem insa nelinistiti, putin nedumeriti, suntem si tristi; ceea
ce se petrece pe planeta nu-ti da senzatia unei linistiri iminente. Ce se
intampla acum seamana cu perioada prabusirii Imperiului Roman, dar acele
zguduiri erau provocate de venirea lui Iisus: era inlocuita o
pseudo-spiritualitate cu spiritualitatea adevarata. Dar cine vine la noi
astazi? Ai zice ca mai degraba vine Antihristul, nu Mantuitorul. Nadajduiesc ca
omenirea sa-si revina din aceasta clipa de orbire, care cam dureaza. Opere care
nu se mai citesc, lucrari muzicale care nu se mai canta...
..Exista si
o criza a culturii. Ma uit la programele Universitatilor. Nu mai gasesc nici
urma de greaca, de latina. Respectul pentru clasici nu mai exista. Nu ne
intereseaza trecutul, numai prezentul. Iar asta ne taie radacinile. O lume fara
radacini este o lume fara morala. Se vorbeste putin si despre intelectualii
dintre cele doua razboaie mondiale. Sunt nume care nu se mai pronunta, opere
care nu se mai citesc, lucrari muzicale care nu se mai canta. Exista un fel de
indiferenta fata de trecut. Lumea a inceput sa uite sa vorbeasca, pentru ca nu
mai citeste.
..Din
fericire, mai sunt cativa scriitori din cei vechi. Nu stiu in ce masura mai
sunt ei productivi. Primesc foarte multe carti, mai cu seama poezie. Sunt
autori noi foarte tineri. Ma intreb insa de ce nu mai scriu cei vechi - D. R.
Popescu, Breban, Balaita. Acum apar nume noi. Se fac tot felul de ciudatenii in
numele postmodernismului. Am incercat sa aflu ce este postmodernismul. I-am
intrebat pe ei. N-au fost in stare sa-mi raspunda. E o arta din cioburi - totul
este faramitat - mi s-a spus. Dar Spiritul are o facultate: aceea de integrare,
de a face din fragmente o totalitate. Asta au facut clasicii. Azi am senzatia
ca traim procesul invers - ne diseminam, ne risipim.
...Eu nu
inteleg un lucru: cand e atata frumusete intreaga pe lume, cum pot sa ma duc sa
ma uit la firimituri, cand eu am bucuria integrala a frumusetii? Si, daca
faramitam frumusetea, cum vom mai putea face drumul invers? Credeti ca de la
manele ne vom mai putea intoarce la Johann Sebastian Bach?
...De la Freud incoace s-a produs o mutatie:
s-a pus sexul in locul capului. Asta e tristetea cea mai mare. Vedeti, la noi,
la romani, exista o cuviinta. Anumite cuvinte nu se pronuntau - nu erau niste
tabu-uri, dar exista o pudoare. Acum "cuviinta", cuvantul acesta, a
disparut din dictionar.
...Nu am
prejudecati de nici un soi, dar felul in care ne purtam ucide frumusetea.
"Trupul este cortul lui Dumnezeu", a spus Pavel. Ce facem noi cu el?
il expunem, ca pe o bucata oarecare de carne. E cumplit. Cumplit e si ceea ce
s-a intamplat cu relatiile dintre femei si barbati. Dupa parerea mea, aici s-a
savarsit o crima. Fiorul primei intalniri, dragostea, asteptarea casatoriei,
toate astea au disparut. Ce se intampla cu noi? Eram un popor de tarani cu
frica lui Dumnezeu. La sat inca s-au mai pastrat bunele obiceiuri. Oamenii nu
sunt bantuiti de patima carnii care se expune. Nu se vorbeste urat, si asta e bine.
Mantuitorul este in noi, e lumina necreata, si noi il pironim cu fiecare cuvant
al nostru, rau sau murdar.
...Pentru
mine, marea poezie a fost intotdeauna baia de frumusete in care m-am cufundat
cand am avut nevoie de intrarea in alta dimensiune. Poezia tine, dupa parerea
mea, de partea cea mai ascunsa, cea mai intima a fiintei noastre. Poezia
echivaleaza aproape cu o rugaciune. In poezie te cufunzi pentru a te intoarce
cu frumusete. In rugaciune intri pentru a te integra absolutului.
..Pentru ca
intram in zona computerului, am pierdut placerea de a citi. Eu sunt un cetatean
al Galaxiei Gutenberg. Umanismul culturii se sprijina pe lectura, nu pe imagini
fugitive. Lectura iti lasa popasurile necesare pentru reflectie, pentru
meditatie. Pierderea obisnuintei lecturii este pericolul cel mai mare care
ameninta planeta, pentru ca slabeste intelectul, puterea de gandire, si te face
sa uiti limba. Chiar si eu, dupa ce am stat cinci ani in Italia, la intoarcere
a trebuit sa pun mana pe Eminescu si pe Sadoveanu, ca sa-mi refac limba.
...Moartea pentru mine inseamna eliberarea de acest trup. Trecerea in lumea
celor vii. Lepadarea acestui trup vremelnic si trecerea in lumea celor vii.
Nadajduiesc. Daca merit. Asta numai Mantuitorul stie. "
<https://www.avast.com/sig-
email?utm_medium=email&utm_ source=link&utm_campaign=sig-
email&utm_content=webmail>
*
Concept of Infinity
The concept
of infinity was also known during Vedic times. They were aware of the basic
mathematical properties of infinity and had several words for the concept-chief
being ananta, purnam, aditi, and asamkhyata. Asamkhyata is mentioned in the
Yajur Veda[11], and the Brihadaranyaka Upanishad as describing the number of
mysteries of Indra as ananta[12]. These two statements are elaborated in the
opening lines of the Isha Upanishad (Shukla Yajur Veda).
This sholka is as much metaphysical
as it is mathematical.
pûrnamadah pûrnamidam pûrnât
pûrnamudacyate
pûrnâsya pûrnamadaya
pûrnamevâvasishyate
From infinity is born infinity.
When infinity is taken out of
infinity,
only infinity is left over.
*
Scritti letterari di Galileo Galilei:
le rime
L’ENIMMA, O SONETTO ENIGMATICO
Ad Antonio Malatesti
Mostro son’io più strano e più
diforme
Che l’Arpía, la Sirena o la Chimera;
Nè in terra, in aria, in acqua è
alcuna fiera,
Ch’abbia di membra così varie forme;
Parte a parte non ho che sia conforme,
Più che s’una sia bianca e l’altra
nera;
Spesso di cacciator dietro ho una
schiera,
Che de’ miei piè van rintracciando
l’orme.
Nelle tenebre oscure è il mio
soggiorno,
Che se dall’ombre al chiaro lume
passo,
Tosto l’alma da me sen fugge, come
Sen fugge il sogno all’apparir del
giorno,
E le mie membra disunite lasso,
E l’esser perdo con la vita, e il
nome.
MENTRE RIDEA NEL TREMULO E VIVACE
Dice come il suo Amore di picciol
fuoco divampasse in fiamma vorace.
Mentre ridea nel tremulo e vivace
Lume degli occhi leggiadretti Amore,
Picciola in noi movea dallo splendore
Fiamma, qual uscir suoi di lenta
face.
Or che il pianto l’ingombra, di
verace
Foco sent’io venir l’incendio al
core.
Oh di strania virtude alto valore,
Dalle lagrime trar fiamma vorace!
Tale arde il Sol mentre i possenti
rai
Frange per entro una fredda acqua
pura,
Che tra l’esca risplenda e il chiaro
lume.
Oh cagion prima de’ miei dolci guai,
Luci, cui rimirar fu mia ventura,
Questo è vostro e del Sol proprio
costume!
MENTRE SPIEGAVA AL SECOLO VETUSTO
Mentre spiegava al secolo vetusto
Segni del furor suo crudeli ed empi,
Tra gl’incendi e le stragi e i duri
scempi.
Seco dicea l’Imperadore ingiusto:
Il regno mio d’alte ruine onusto,
Le gran moli destrutte e gli arsi
tempi,
Portin la mia grandezza in fieri
esempi
Dall’agghiacciato polo al lido
adusto.
Tal quest’altera, che sua mente cruda
Cinge d’impenetrabile diaspro,
E nel mio pianto accresce sua
durezza,
Armata di furor, di pietà ignuda,
Spesso mi dice in suon crudele ed
aspro:
Splenda nel fuoco tuo la mia
bellezza.
SCORGI I TORMENTI MIEI, SE GLI OCCHI
VOLTI
Esprime alla sua Donna come egli
langua per lei d’amore.
Scorgi i tormenti miei, se gli occhi
volti,
Nella ruvida fronte ai sassi
impressi;
Leggi il tuo nome e i miei martirj
scolti
Nella scorza de’ faggi e de’
cipressi.
Monstran l’aure tremanti i sospir
tolti
Dall’infiammato sen; gli augelli
stessi
Narran pure il mio mal, se tu gli
ascolti;
Eco il conferma, e tu nol credi,
Alessi?
Gusta quell’acque già sì dolci e
chiare,
Se nuovo testimonio al mio mal
chiedi,
Com’or son fatte dal mio pianto
amare.
E se dubiti ancor, mira in lor fiso,
E quel che neghi al gusto, agli occhi
credi,
Leggendo il mio dolor nel tuo bel
viso.
*
ANDREI PLEȘU
Ce au fost şi ce-au ajuns miniştrii
noştri
30 ianuarie
2017, 09:42
N-am trecut
ca gîsca prin apă prin cei peste 40 de ani de „democraţie populară”. Una dintre
moştenirile durabile ale regimului comunist a fost suspendarea legăturii dintre
conceptul de „demnitar” şi acela al „demnităţii” (profesionale, morale,
politice, familiale).
Ca să ajungi
ministru în România mai veche, de dinaintea „dictaturii proletariatului”,
trebuia să ai un anumit tip de prestigiu, cîştigat înainte de obţinerea
portofoliului: să ai studii solide într-o meserie sau alta, să fi jucat un rol
bine profilat într-o conjunctură istorică sau alta, să nu fii suspect de hoţie
(„în formă continuată” - cum se spune în limbaj juridic), să fi dovedit
onestitate, simţ al onoarei, tărie de caracter. Sau, măcar, să fii de familie
bună. Asta nu era, desigur, o garanţie de performanţă politică, dar implica,
măcar, o bună educaţie ”de-acasă”, cunoşterea avizată a limbii proprii, a
cîtorva limbi străine, a bunelor maniere. Ceva cultură şi ceva bun gust erau,
de asemenea, incluse. Nu ţin să idealizez „vremurile de altădată”, nu pretind
că n-au existat niciodată pe scena noastră publică, miniştri proşti sau
mediocri, malversaţiuni, erori, accidente de parcurs, mai mult sau mai puţin
grave. Observ, doar, că portretele elitelor noastre politice erau mai
„transparente” şi că traiectoria (pre-condiţiile, etapele, orientarea) unei
adevărate cariere politice presupunea un anumit coeficient de previzibilitate.
Nu vreau nici să tratez orice figură a noilor guvernări cu o răutăcioasă
prezumţie de incompetenţă, semidoctism, inadecvare. Nu exclud posibilitatea
unor surprize încurajatoare, chiar cînd premisele nu păreau să le anticipeze.
Dar nici nu pot să nu iau notă de diferenţa dintre Spiru Haret şi Ecaterina
Andronescu, sau dintre Barbu Ştefănescu Delavrancea (ca primar al
Bucureştiului) şi Gabriela Vrânceanu Firea...
De fapt,
încerc să mă pun în pielea demnitarilor de ultimă oră şi să sper că, dincolo de
„obligaţiile de serviciu”, au momente de auto-evaluare cinstită (chiar dacă
stingheritoare), cu gîndul la tradiţia postului pe care îl ocupă. Postul cu
pricina s-a distins, istoric, prin impunătoare episoade de responsabilitate
eficace şi ar trebui să oblige la o contemplare respectuoasă a tradiţiei.
Dacă, de
pildă, eşti ministru al Justiţiei, ar fi recomandabil să-ţi reaminteşti, niţeluş
timorat, de lunga serie de predecesori, la ale căror nume se va adăuga, cîndva,
şi numele tău... Pe scaunul pe care l-ai ocupat mai ieri prin mici manevre de
partid, au stat, între alţii, ferventul unionist Ioan Al. Filipescu (studii de
drept la Paris), Constantin Hurmuzachi (studii de drept la Viena), Al.Papiu
Ilarian (studii la Viena şi Padova, lider, în Transilvania, al revoluţiei din
1848), Alexandru Lahovary, Grigore Cantacuziono, Ştefan Golescu (fiul lui
Dinicu, studii în Elveţia), Gh. Costaforu (recunoscut ca unul din întemeietorii
Dreptului Penal din România), Mihail Pherekyde, Ion Câmpineanu, Th. Rosetti
(unul dintre co-fondatorii „Junimii”), Titu Maiorescu, Toma Stelian, Grigore
Iunian, Istrate Micescu ş.a. Cu titlu de amuzament, amintesc şi un Stolojan,
fost primar al Craiovei, liberal, ministru al Justiţiei după 1879. Ei bine, să
fiu în locul dlui Florin Iordache, aş avea, cu asemenea nume în minte, oarecari
insomnii…
Dar să fii
la Învăţămînt, ca bietul Pavel Năstase, după Spiru Haret, Titu Maiorescu,
Octavian Goga şi Nicolae Iorga? Dar să fii Grindeanu, cu „strămoşi” ca
Kogălniceanu, Ion Ghica, Ion Brătianu, P. P. Carp, Lascăr Catargiu, Take
Ionescu sau I. G. Duca? De Finanţe, ce să mai spunem? Vii după Grigore Balş,
N.Kretzulescu, Dimitrie Sturdza, Ion C. Brătianu, Vasile Lascăr, Take Ionescu,
Alexandru Marghiloman, Nicolae Titulescu (da, chiar el, între 1917 şi 1918),
Constantin Argetoianu, Alex. Averescu, Barbu Ştirbey, Iuliu Maniu, Mircea
Cancicov, Virgil Madgearu. (Am şi aici un „nume cunoscut”: Constantin I.
Iliescu, al doilea primar al Bucureştiului, după Unire).
Şi apropo de
primarii Bucureştiului, cum o fi să te instalezi în linia Dimitrie Brătianu,
C.A.Rosetti, Nicolae Fleva, Grigore Cerchez, Pache Protopopescu, Nicolae Filipescu,
Barbu Ştefănescu Delavrancea, Mihai. G. Cantacuziono şi Vintilă Brătianu?
Vom vedea de
ce sunt în stare vedetele de ultimă oră ale elitei noastre conducătoare.
Deocamdată, gîndindu-ne la listele de mai sus, putem spune un singur lucru:
”actualii” au nervi buni! Nu simt pe umeri decît povara eului propriu (dublat,
evident, de cel al „şefului” lor) şi o miraculoasă siguranţă de sine. Ce putem
face decît să le urăm succes? Să-şi transforme anonimatul în renume. În rest,
vorba poetului, bucuroşi le-om duce toate...
*
D. C.
Dulcan, neurolog: Cinci minute de supărare paralizeaza sistemul imunitar
– În
“Inteligenţa materiei”, prima dvs. carte, aţi demonstrat cu argumente
ştiinţifice că, dincolo de toate lucrurile vizibile, concrete, există un câmp
de energie şi lumină, coordonat de o minte inteligentă. Cu alte cuvinte, că nu
suntem singuri în univers, că Dumnezeu chiar există. V-a afectat certitudinea
aceasta modul în care vă trăiţi viaţa de zi cu zi?
– Odată ce
am înţeles că, de fapt, noi ne creăm propria realitate, felul în care
priveam lumea s-a schimbat. Descoperirile fizicii cuantice au arătat că
mintea noastră e cea care face să colapseze undele de energie şi le
transformă în particule, adică în materie. A gândi înseamnă a transforma
nevăzutul în văzut. Gândul e creator, e cea mai puternică forţă din
univers. Iar Dumnezeu ne-a dat puterea ca, din milioanele de realităţi
posibile, care există în stare latentă, să aducem pe pământ, cu gândurile
noastre, doar una. Pe cea care seamănă cel mai mult cu gândurile noastre.
– Vreţi să
spuneţi că ceea ce ni se întâmplă e oglinda a ceea ce gândim şi simţim?
– Exact.
Când făceam cercetări pentru prima mea carte, am ajuns la concluzia că
celulele au inteligenţa lor. Şi m-am speriat. Celulele reacţionau la gândurile
şi sentimentele celui în cauză. S-a făcut şi un experiment în Occident, cu un
eşantion de ADN, recoltat de la un individ şi dus la 1000 de km distanţă,
într-un laborator. Persoana în cauză a fost pusă să privească un film frumos,
cu imagini minunate, care stârneau bucurie. În acelaşi timp, la 1000 de km
distanţă, măsurătorile arătau cum spirala de ADN se relaxează. Când
imaginile au fost schimbate cu un film de groază, ADN-ul a început, brusc, să
se restrângă, contractându-se. Aflând asta, m-a chinuit o întrebare: cum ştie
corpul nostru ce e rău şi ce e bine? Dacă organismul nostru reacţionează
pozitiv la bine şi negativ la rău, nu există decât o singură mare concluzie.
Legea binelui
– Care e
aceea?
– Înseamnă
că universul întreg are ca fundament o lege morală, legea binelui. Abia acum vă
pot răspunde la prima întrebare. Da, ca să fim fericiţi şi sănătoşi, nu e
nevoie decât să ne construim viaţa după legea aceasta.
– Cu alte
cuvinte, un stil de viaţă sănătos începe de la a gândi şi a făptui binele?
– Când comit
un act contrar acestei legi, îmi creez singur mecanismele biochimice care duc
la boală. Cinci minute de mânie sau suferinţă imobilizează pentru 5 – 6 ore
celulele gardian ale sistemului imunitar. Timp de 5-6 ore, organismul nostru e
lipsit de apărare, iar milioanele de celule moarte, viruşi şi bacterii circulă
libere prin organism, se pot localiza undeva şi declanşa boala.
– Se şi
spune în popor că “a murit de inimă rea”. La asta se referă oare?
– Stresul,
care azi a luat proporţii gigantice, ura, mânia, îndoiala, neîncrederea în
ceilalţi, invidia, gelozia provoacă în corp un pH acid, favorabil bolii.
Depresia are şi ea un efect nociv asupra organismului, nu doar că împiedică
vindecarea, dar poate favoriza debutul altor boli. Dar ştiaţi că şi frica ne
face rău? Este bine cunoscut experimentul lui Avicenna. Într-o cuşcă s-a pus un
miel şi într-o cuşcă alăturată s-a pus un lup. Mielul a murit în scurt timp de
stresul provocat de frică. Orice dezechilibru emoţional aduce, mai devreme sau
mai târziu, boala.
– Cu
emoţiile nu-i de glumit. Cum ne putem proteja?
– Eu am
învăţat să le stăpânesc. Încerc să nu mă implic afectiv intens, să nu mă
enervez. Dacă cineva îmi greşeşte, fac un efort să-l iert, gândindu-mă că poate
într-o zi va înţelege şi el ceea ce înţeleg eu acum. Să iertăm, fiindcă
iertarea face ca pH-ul corpului să vireze spre unul alcalin, favorabil
sănătăţii. Sigur că sunt şi suferinţe care nu pot fi evitate. Dar e important
să rămânem conştienţi că fiecare minut de suferinţă sau stres ia din viaţa
celulei noastre.
Relaxare şi
respiraţie
–
Statisticile arată că stresul profesional e azi una din marile surse de boală.
Munca în exces ameninţă să ne omoare lent.
– Dacă nu ne
putem lua mici vacanţe, regulat, să ne luăm măcar pauze de zece minute, la
fiecare oră, în care să ne golim mintea şi să respirăm adânc. Putem să ne
ridicăm de la birou şi să privim ceva frumos pe fereastră. Sau, în loc să bem
trei cafele cu ochii în computer, să bem un ceai fără să ne gândim la nimic
altceva. Să ne bucurăm de gustul şi aroma lui. Cu timpul, înveţi să te relaxezi
în orice condiţii. Beduinii, de pildă, se odihneau mergând pe cămile. Şi eu
scriu şi citesc de dimineaţa până seara. Dar când simt că începe să se aşeze
oboseala pe mintea mea, mă opresc şi aplic câteva tehnici de relaxare.
– Ne puteţi
da şi nouă un exemplu?
– Toate
tehnicile de relaxare se bazează pe respiraţie. Oboseala vine şi dintr-o lipsă
de oxigenare a creierului. Stau câteva minute cu ochii închişi, încerc să îmi
reprezint oboseala ca senzaţie la nivelul creierului şi apoi, cu fiecare
expiraţie profundă, îmi imaginez că o elimin. Fiecare îşi poate crea propria
lui tehnică. Eu nici pentru durerile de cap nu iau pastile. Mă relaxez, mă
concentrez pe starea de bine şi cald, o trec prin inimă şi apoi o trimit acolo
unde mă doare. Fac asta de câteva ori şi durerea dispare.
– Să-ţi
vizualizezi boala pare o condiţie foarte importantă pentru vindecare.
– Bernie
Siegel, reputat oncolog din SUA, a luat mai mulţi bolnavi de cancer în ultima
fază şi i-a învăţat tehnica imageriei: de mai multe ori pe zi, trebuia să-şi
imagineze că distrug cancerul din corp cu un foc, cu un animal care-l
mănâncă, fiecare după cum dorea. După şase luni de zile, 40% din ei s-au
vindecat. La testele psihologice, s-a dovedit că cei care s-au vindecat erau
cei optimişti, cei care credeau în Dumnezeu şi cei care erau calmi. Îndoiala
este un obstacol în calea oricărui succes şi mai ales a vindecării.
“Rugăciunea
– o realitate fizică”
– Aţi
amintit de Dumnezeu. Credinţa e şi ea parte din ecuaţia stării de bine?
– Rugăciunea
e o realitate fizică, e un fel anume de a vorbi cu universul. Am testat eu
însumi asta, de nenumărate ori, şi am rămas înfiorat văzând că poţi obţine un
răspuns. Prin rugăciune, realitatea din jur se transfigurează, aducem la noi
lumina din univers. Există cazul celebru al neurochirurgului american Eben
Alexander, care, la 54 de ani, a făcut o meningoencefalită bacteriană gravă.
A stat o săptămână în comă, timp în care foarte multe persoane s-au rugat
pentru el. După ce şi-a revenit, a spus că în tot timpul cât era în comă a
văzut în jurul lui siluete umane care păreau să stea în genunchi şi de la care
veneau spre el valuri de energie. Rugăciunile altora l-au vindecat. Dar şi
propriile noastre rugăciuni ne ajută. Credinţa mobilizează, în mod cert, întreg
sistemul imunitar. Nu spunea Iisus “credinţa ta te-a vindecat” ?
–
Nutriţioniştii pun şi ei pe listă o condiţie a sănătăţii: ce, cum şi cât
mâncăm. Ţineţi cont de ea?
– Eu respect
o regulă care se ştie încă de la Hipocrat: să mănânci fără să satisfaci
complet senzaţia de foame! Adipocitele aşteaptă semnalul că te-ai săturat ca
să-şi extragă din alimente grăsimea. Dacă nu te saturi, nu te îngraşi. Studii
de ultimă oră arată că lungimea telomerilor de la extremităţile cromozomilor,
de care depinde durata vieţii, e influenţată favorabil de alimentaţia cu puţine
calorii. Mănânc legume, icre de peşte, iaurt, lapte de soia, pe care îl beau
dimineaţa, cu cereale integrale, mazăre, linte. Mănânc foarte rar carne. Nu
beau, nu fumez, nu consum zahăr. Şi am grijă să ţin, din când în când, câte o
zi de post, în care beau doar ceaiuri şi las organismul să se refacă. Dar,
înainte de orice, am grijă să nu mă aşez niciodată la masă supărat. Masa ar
trebui să fie o sărbătoare, să fie prilej de bucurie alături de ceilalţi. Sigur
că azi nu ne mai potrivim toţi la masă, dar atunci când preparăm ceva de
mâncare, s-o facem cu drag. Gândurile gospodinei trec şi-n bucatele pe care le
găteşte.
– Din tot ce
aţi spus, trag o concluzie: cele mai bune medicamente ne sunt, de fapt, la
îndemână.
– Aşa e.
Dumnezeu ne-a dat deja totul. Dacă vrem să rămânem sănătoşi şi fericiţi, e
suficient să păstrăm în minte câteva lucruri: să mâncăm sănătos, fără să ne
îmbuibăm, să facem mişcare, să ne odihnim corect, să fim optimişti şi plini de
speranţă. Gândurile rele ne iau din
viaţă, bucuriile ne dau viaţă. Să căutăm bucuria, avem nevoie de ea ca de
pâinea noastră zilnică. Chiar dacă, uneori, n-o putemavea decât în imaginaţie.
Adi M.
Dorobanţu
*
25 de ani de Protecție a
Consumatorului
Nicolae Dragulanescu
După aproape
cinci decenii de respingere ideologică a societății de consum și a mișcării
consumatoriste mondiale în fosta Românie planificată centralizat, de peste 25
de ani există și în România preocupări, legislație, reglementări și structuri
guvernamentale și neguvernamentale adecvate, orientate spre promovarea și
apărarea drepturilor fundamentale ale consumatorilor din țara noastră.
Ele au fost
necesare și chiar binevenite în condițiile apariției și în România, după 1990,
a piețelor libere în cadrul cărora acționează legitățile echilibrului cererii
și ofertei de produse/ servicii precum și competiția multiplă (mai ales pentru
resurse, clienți și forța de muncă) – concurența devenind treptat și la noi,
tot mai intensă, uneori acerbă, chiar neloială și, astfel, nesustenabilă.
În cadrul
acestor piețe, se formează și funcționează milioane de relații client-furnizor
externe, în cadrul cărora, furnizorii (producători, prestatori, distribuitori,
etc.) știu sau ar trebui să știe că, pentru a-și maximiza profiturile, ei ar
trebui să cunoască (în detaliu și în dinamica lor) cerințele clienților, să
satisfacă aceste cerințe în mod cât mai complet și să evalueze continuu
satisfacția clienților (cumpărători, consumatori, etc.) față de produsul/
serviciul achizționat.
Pe de altă
parte se constată că, mai ales în statele dezvoltate, un consumator corect/
complet informat și bine educat decide să achiziționeze doar acele produse/
servicii care au simultan calitate maximă și preț/ tarif minim! Astfel, prin
frecvența și forța impacturilor cumulate ale milioanelor lor de decizii de
achiziționare a anumitor produse/ servicii, consumatorii devin, pe ansamblul
fiecărei piețe, o forță redutabilă care orientează calitatea și prețul/ tariful
produselor/ serviciilor vandabile pe o anumită piață și obligă “furnizorii” să
ofere doar produse/ servicii cât mai bune și mai ieftine.
Dacă și
piețele din România ar beneficia de asemenea atitudini și comportamente proactive,
nu ar mai exista relativ numeroasele situații încă prea vizibile în care, pe de
o parte, furnizorii oferă pe piață doar ceea ce ei vor, pot și/ sau știu să
realizeze (neglijând cerințele și reacțiile consumatorilor) - ceva similar
fostei “dictaturi a producătorilor/ prestatorilor” impusă de economia
planificată centralizat – iar, pe de altă parte, numeroși consumatori preferă
să achiziționeze doar ceea ce găsesc mai ieftin pe piață (din diferite motive –
mai ales ignoranță, suficiență, sărăcie, nepăsare, etc.)
Aderarea
României - la 01.01.2007 - la Acquis-ul Communautaire și instituțiile pan-
europene a însemnat pentru noi și adoptarea unor noi legi, hotărâri de guvern,
structuri, etc. în domeniul protecției consumatorilor prin care România a demonstrat
capacitatea ei de aplicare a directivelor europene privind protecția
conumatorilor.
Actualmente,
în anul 2017, constatăm că, deși avem în domeniul protecției consumatorilor o
legislație relativ stufoasă dar, uneori, dificil de abordat/ aplicat, deși există
numeroase structuri (mai ales rețeaua ANPC-OPC și cele peste 130 de asociații
pentru protecția consumatorilor) - care își asumă unele inițiative benefice și
oportune mai ales în scopul supravegherii pieței și al informării și educării
consumatorilor (de exemplu, prin publicarea rezultatelor unor teste comparative
și distribuirea lor, contra cost, celor interesați, de către InfoCons),
eficacitatea și mai ales eficiența acestei protecții (implicând mai ales
colectarea, prelucrarea și utilizarea unui volum imens de date și informații)
sunt discutabile, fiind în general reduse…
Un prim
exemplu: nu cunosc vreo asociație de protecție a consumatorilor care, în plus
față de difuzarea unor informații/ atenționări publice, să fi acționat în
justiție, în numele consumatorilor pe care-i reprezintă oficial, vreun furnizor
care nu a respectat legislația aplicabilă (așa cum se întâmplă frecvent în
statele dezvoltate). În plus, se pare că jurisprudența în domeniu este
inaccesibilă mass-media și consumatorilor, pentru a… nu dăuna imaginii și
reputației furnizorilor condamnați!
Al doilea
exemplu: având în vedere diversitatea tot mai accentuată a produselor/
serviciilor comercializate în România, este evident necesară și deosebit de
utilă - pentru informarea consumatorilor - publicarea periodică a rezultatelor
testelor comparative periodice ale tuturor produselor/ serviciilor oferite pe
piață în România, teste realizate în condiții de autoritate și credibilitate
adecvate, deci în laboratoare acreditate sau recunoscute în România.
Al treilea
exemplu: eficiența publicității comerciale (efectuată mai ales prin posturile
TV) este în România printre cele mai ridicate din Europa – în principal
datorită credulității telespectatorilor din țara noastră precum și datorită
utilizării intense a tehnicilor de manipulare, mai ales prin difuzarea repetată
frecvent a acelorași mesaje – deși unele mesaje publicitare sunt evident
nerealiste, infantile, de prost gust sau chiar evident înșelătoare și deci
puțin/ deloc credibile. De menționat că, în conformitate cu legislația
aplicabilă, nici CNA și nici vreo asociație de protecție a consumatorilor nu
evaluează calitatea publicității difuzate la noi (întrucât, desigur, implică
cifre de afaceri considerabile)…
În aceste
circumstanțe, consider că efectele aplicării legislației privind protecția
consumatorilor în România sunt încă, din păcate, prea puțin evidente, uneori
chiar prea puțin convingătoare întrucât implică cooperarea prea multor numeroși
factori responsabili (uneori incompatibili!), o birocrație tot mai stufoasă și
ineficientă care, astfel, generează - consumuri iraționale de timp, bani și
nervi pentru consumatori
De fapt,
chiar unii reprezentanți ai Comisiei Europene au precizat public că o protecție
eficace a consumatorilor ar fi un lux pe care și-l pot permite doar statele
dezvoltate din vestul Europei, în care nivelul de trai și puterea de cumpărare
ale populației sunt la un nivel superior celor din statele est si central –
europene !!!…
În opinia
mea, o soluție cu impact benefic pe termen lung constă în implementarea unei
politici naționale de educație a populației în calitate de consumatori – care
să vizeze nu numai transmiterea unor informații – în scopul transformării lor
în cunoștințe - ci și inducerea unor atitudini și comportamente preventive și
responsabile în relația cu ofertanții de produse și servicii de pe piața
românească…
Simplificarea
reglementărilor și a procedurilor aplicabile, reducerea birocrației aferente și
organizarea de teste comparative credibile, la scară națională, pentru toate
produsele și serviciile oferite pe piață – sunt măsuri complementare necesare,
de natură să contribuie la o mai puternică și clară orientare spre consumator a
acțiunilor efectuate pentru respectarea drepturilor sale.
De remarcat
că, din păcate, în Ordonanța nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor
(prima reglementare fundamentală în acest domeniu, la elaborarea căreia mi-am
adus și eu contribuția între anii 1990-1992), capitolul IV intitulat
„Informarea și educarea consumatorilor” nu mai include (după 25 de ani), nicio
prevedere privind educarea consumatorilor, toate art.18-26 referindu-se
exclusiv la informare!! Specialiștii cunosc prea bine faptul că educarea
înseamnă cu mult mai mult decât informarea!
Altfel, vom
continua să dezvoltăm și să promovăm conceptul irațional și incorect politic -
dar original-mioritic!! – „protejarea producătorilor/ prestatorilor” (față de
consumatori!), bazat pe simularea/ mimarea protejării unor drepturi ale
consumatorilor…
Prof. univ.
Nicolae George DRĂGULĂNESCU
Secretar
general – FUNDAȚIA ROMÂNĂ PENTRU PROMOVAREA CALITĂȚII
Director
executiv – FUNDAȚIA JURAN
http://georgeanca.blogspot.com.au/2017/02/rezistenta-prin-matematica.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu