Acum simţi şi vrei...
~*~
Rătăcit şi fără linişte trăieşti într-o lume dură,
într-o limbă ciudată.
Coloane fără sfârşit pui în cuvinte.
Sub cerurile întunecate priveşti
un leu cu două capete
şi labe din trei segmente
pe care tronează
o pasăre intens colorată.
Trudeşti să adapi
caii negri din noapte cu râuri de sânge.
Arunci carne lupilor din dulapul cu zestre.
Iubeşti ce nu ai, ce nu atingi,
acea Nirvana care există la celălalt,
dar nu şi la tine.
La tine, acolo, e sărbătoarea luminilor,
dar tu stai cu vidul. Eşti ca un oraş pustiu.
Oamenii trec,
dintr-o casă într-alta se-aude muzica.
Miroase a fistic, a vanilie,
copii râd şi se joacă,
viaţa e un tumult, o Niagară,
dar, cum spuneam,
când labirintul plin de rouă
foşneşte a gol, a durere, să mori?
Să dispari? Poate să dormi
pe sânul alteia... o Galatee?
O Desnuda de Goya? Pe patul ei
printre perne şi delirante doruri.
Ca la o intrare, gânduri-mistral,
în oraşul plin de oglinzi
descaleci
şi citeşti avalanşa de scrisori.
Pierdut pe o insulă mare care nu ştie
unde se găseşte portul fără valuri
şi portul acela plin de fructe,
de esenţe, de minuni, de fakiri,
de 1001 de nopţi,
tu erai, tu trebuia să fii,
dar tu te pierzi discutând
teoria universului oscilant
pe câmpul cu maci...
Acum la sfârşit de timp trăieşti.
Ai dărâmat zidurile,
ai deschis porţile care te închideau.
Ai pentru mine un zâmbet,
un gând-lumină, o cărare intinsă,
un cal blând, o pâine rotundă,
o carafă cu vin, un peşte albastru.
Te uiţi în noua emisferă
şi-n soare mă cauţi. E, oare, joi?
Când te joci cu literele,
când poţi descifra în ele?
Viaţa ta e stranie, bizară,
surâzând le aranjezi ca să iasă
iubeşte-mă
sau caută-mă, sau sărută-mă...
La început de drum
vântul suflă în pânze,
litere mari cât neonul corăbiilor
pleacă dimineaţa din tine.
În marele abis cosmic
mă cauţi prin ocheane de tablă.
La capătul zilei, între cai şi freamăt
treci prin lanurile aurii.
La colţ de masă,
într-un ascensor fără capăt,
urci peste pomii din suflet
să-ţi gonesc ciorile de pe umeri.
În depărtare vezi o lumină.
E muzică. Auzi?
Îmi faci semne de răzvrătire,
e soare şi culori pastel
se topesc în clipa infinitului.
Chiar dacă nu ştii să dansezi
acum simţi şi vrei...
~*~
IRINA LUCIA MIHALCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu