umil
vis de repovestit corsarilor
~*~
trecuseră cinci ani
era deja-n decembrie
când am primit primul telefon de la tine
mi se spusese că te-ai îmbarcat pe un vas de
corsari
& de foarte multe ori avusesem nostalgii
după ultimele cuvinte pe care ni le rostiserăm
într-o duminică de octombrie
,,plec” mi-ai spus
,,rămân” ti-am răspuns
am ascultat melodia
noastră comună
din bzn
știind că
niciodată nu ne vom
mai revedea decât printre zei
in-suportabilitatea
ființei în sclavie
mi-a fost dată spre a
fi rezolvată mie
cinci ani ți-am
studiat traseul porțile-de –fier –beograd
(de unde cel mai bun
profesor de metafizică
prieten cu soția lui
baconschi
mi-a scris e vorba de
alt baconschi
nu de cel cu care
avusesem cel mai fecund dialog
în urmă cu foarte
multe amintiri
–șI DE CE AM DESFIINȚA
AMINTIREA )
- ljubljana-zagreb-italia-arezzo-
sunt anii
haiducimii& micimii românești-
după cinci ani-
în octombrie
mi-ai spus că nu ai
văzut soarele decât noaptea
deși nu te aflai în
vizită la leningrad
- când m-ai sunat
citeam grele cărți –
în geamurile mele
- în loc de ferești
-erau numai pături
caro-
,,cine sunteți?
Eu SUNT
știi
n-am văzut soarele de
cinci ani
de ce nu faceți nimic
pentru a intra în ue
de ce?”
AMPLITUDINEA
RĂSPUNSULUI DEPĂȘEȘTE ORICE RETORICĂ
dar nu astfel am vrut
să răspund ci felului în care ne-am reîntâlnit
după mulți ani după ce
u.e . a dat un răspuns lumii
în care ne-am iubit
când tu nu mai credeai
în nimic
&patria dispărea
de sub picioarele tale
~*~
catalin
afrasinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu