VALOAREA TERAPIEI PRIN LITERATURĂ
Corneliu
Zeana
Literatura conține considerabila forță
intrinsecă a cuvântului. Relația dintre psihic și sănătate este cunoscută cu
mult timp înainte ca vechii romani să enunțe lapidarul dicton” Mens sana in
corpore sano.”Medicii din vremurile străvechi o cunoșteau și o foloseau, pentru
ca mai târziu, în Grecia Antică, la Epidaur, să existe chiar un teatru
terapeutic în care se jucau piese cu puternică înrâurire asupra psihicului. Aristotel
a subliniat rolul și influența puternică a teatrului, introducând termenul de
Catharsis pentru defulare. În urmă cu doi ani, în Editura Academiei, a apărut
MEȘTEȘUGUL DOFTORIEI, o amplă sinteză a medicinei practicate în secolul XVI-XVII
pe teritoriul României de astăzi, tratat îngrijit de Lia Brad Chisacof, în care
aflăm numeroase referiri la tema prezentei lucrări, mai cu seamă la terapia
prin psihic și la puterea vindecătoare a naturii (principiu hipocratic).
Lucrarea de față analizează locul
biblioterapiei în contextul medicinei moderne. Studiile științifice cu baze
statistice care pot fi încadrate în Medicina Bazată pe Dovezi au pornit de la datele
furnizate de sistemele de asigurări din SUA care stabilesc valoarea poliței de
asigurare în funcție de numeroși parametri. Rezultă că durata estimativă a
vieții este proporțională cu numărul anilor de studii, astfel încât, contrar
unor presupuneri nefondate, analfabeții trăiesc mai puțin decât persoanele
educate. Mai mult, durata vieții se corelează pozitiv cu numărul de cărți
citite, cu deprinderea practicării lecturii. Biblioterapia a atras atenția iar
în prezent ne aflăm în fața a unei adevărate avalanșe de publicații pe această
temă, studiile fiind realizate îndeosebi sub egida unor universități din
SUA, dar au fost făcute și în Israel,
Finlanda, Germania , Franța, Italia și alte țări europene. Urmărirea în timp a
unor loturi comparative de cititori versus necititori aflați mai cu seamă la
vârstnicii instituționalizați, a arătat că lectura are efect benefic asupra
duratei de viață, semnificația statistică fiind certă. Timpul petrecut în fața
ecranului televizorului, tot mai preferat în ultima vreme, nu pare să aibe
rezultate comparabile, poate și pentru faptul că emisiunile induc adesea o
stare emoțională negativă sau cel puțin neliniștitoare. Emisiunile TV Trinitas,
Radio Romania Cultural și cele profilate
pe ecologie și natură sunt însă cu siguranță benefice.
Românii sunt mari consumatori de
televiziune, preferând canalele de știri și can-can, în timp ce se citește tot
mai puțin, consumul de carte este cel mai redus din UE, numeroase librării se
închid, bibliotecile sunt puțin frecventate, iar numărul semianalfabeților și
analfabeților funcționali a atins cote îngrijorătoare. Sistemul nostru
educațional nu încurajează lectura, elevii nu dobândesc această deprindere, pe
care nu o vor relua mai târziu. La noi, durata de viață este mai redusă cu
peste cinci ani față de media europeană, iar desprinderea de carte ar putea fi
în parte o explicație. La circuitul anual
itinerant de Capitală Mondială a Cărții, România nu poate aspira. Aici se
remarcă în special statele din Extremul Orient, care înregistrează și o
remarcabilă expansiune economică, paralelism deloc întâmplător.
Studii recente
arată că lectura poate preveni sau întârzia instalarea bolii Alzheimer,
flagelul zilelor noastre. Spectrul cauzelor de îmbolnăvire și deces s-a
modificat dramatic în special în ultima jumătate de secol în raport cu secolele
trecute. Pe primele locuri se plasează
boala coronariană și hipertensiunea arterială primară. Infarctul miocardic,
necunoscut la inceputul secolului trecut, a înregistrat o ascensiune
fulminantă. Cancerul are o etiologie aparte, legată de poluarea cu substanțe
cancerigene, în timp ce în cazul bolilor cardiovasculare stresul este
principala cauză, plasată înapoia factorilor de risc (diabet, fumat,
dislipidemii etc). O incidență și prevalență îngrijorătoare înregistrează și
depresia, anxietatea, instabilitatea emoțională, dar și suicidul. Consumul de
antidepresoare și anxiolitice a luat proporții uriașe, impunând introducerea de
relgementări restrictive. Depresia și anxietatea generează îmbolnăvire dar au
mai cu seamă un pronunțat efect agravant al evoluției bolilor. Studii recente
arată că lectura unor cărți bine alese
reduce consumul medicamentelor psihotrope, spațiază internările în
spital, scade consumul de medicamente în general, complicațiile ( aritmiile, decompensările
insuficienței cardiace) și mortalitatea,
ca urmare a echilibrării mentale. Scade nivelul de catecolamine cortisol și aldosteron, hormoni de stres. Insomnia
diminuă, iar valorile tensiunii arteriale scad. Marele clinician William Osler,
citea în fiecare seară, la culcare, câteva pagini de proză sau o poezie, asupra
cărora medita înainte de a adormi. Lectura de la sfârșitul zilei alungă grijile
și încordările de peste zi. Solitudinea este, mai recent, considerată ca un
factor de risc pentru bolile cardiovasculare (infarct miocardic, AVC, HTA) dar
se află și în relație cu reducerea speranței de viață. În cuplurile familiale
armonioase, moartea unuia atrage scurtarea duratei de viață a soțului
supraviețuitor, inclusiv prin moarte
subită (dominant cardiacă) sau sinucidere, mai cu seamă dacă nu există copii.
Decesul acestora din urmă poate avea urmări catastrofale. Prin lectura unei
cărți bune, cititorul îl are alături pe autor, iar sentimentul apăsător al
singurătății se atenuează. Cărțile religioase (Biblia) aduc mari beneficii, ca
și reculegerea în biserică, dar lumea de azi este tot mai secularizată, ceea ce
amplifică anxietatea. În acest context, valoarea
lecturii sporește.
Andrew Carnegie a fost un pătimaș propagator al
ideii imensului beneficiu pe care literatura îl aduce societății. Emigrant
sărac în 1880 din Scoția, ajunge în SUA cel mai bogat american și un everget de
excepție. El și-a donat averea
înființând peste 2.000 de
biblioteci în întreaga lume.
În SUA, în
perioada acestei pandemii COVID, indicatorii de depresie în populație au
crescut de la 8% la circa 30%. Pretutindeni, depresia și anxietatea afectează
un procent tot mai ridicat din populație, îngrijorată și de perspectivele
economice ale crizei. Nivelul de încredere în viitor și optimismul au scăzut. Reechilibrarea psihică prin lectură este
superioară terapiei medicamentoase.
Pornind de la datele amintite mai sus,
inițiată în Scoția, într-o serie de state UE, a apărut o rețea medicală
prescriptoare și de anumite cărți, alături de medicamente. Mai mult, au apărut
farmacii specializate care acoperă prescripțiile de carte alăturate medicației.
Totuși biblioterapia nu este ceva nou, cel
puțin la nivelul marilor spitale și instituțiilor pentru cronici și vârstnici. In SUA, încă de la înființarea facultăților de
medicină, în jurul anului 1800, în fiecare mare spital a fost prevăzută și o
bibliotecă destinată bolnavilor, încadrată cu un bibliotecar specializat. General
Massachutes Hospital este considerat centrul de referință. Caracterul acestor
biblioteci era educativ, educația sanitară a populației fiind considerată
prioritară în cadrul sistemului de sănătate publică american. Mai târziu s-a
adăugat literatura propriu zisă, cu autori anume selectați, ex London și Camus (!), în timp ce
britanicii, care au preluat modelul, îi preferă pe Cronin sau Douglas. În
spațiul est-european credem că ar trebui valorizat Cehov. Prescrierea
individualizată a lecturii este mai importantă și delicată decât cea a
medicamentelor, reclamă refacerea legăturii tradiționale dintre medic și
pacient, lucru dificil în cazul supraspecializării din medicina modernă. Cel
mai mare beneficiu se înregistrează la bolnavii spitalizați sau instituționalizați
pentru o perioadă mai lungă. Studii comparative efectuate în Israel pe
vârstnici instituționalizați au demonstrat o creștere importantă a speranței de
viață în grupele de cititori.
La noi, primele așezăminte pentru bolnavi
au apărut pe lângă mânăstiri. Aici,
călugării le citeau suferinzilor din Biblie, alături de încurajările verbale. Prima
referință expresă și comentată privind biblioterapia o găsim la Bruce Porter,
medic englez, care scrie că în marele
spital Caliph Al Mansur din Cairo (anul 1276) alături de îngrijirile chirurgicale și medicale,
bolnavii cu dureri și insomnie beneficiau de meloterapie alături de povestitori
talentați precum și de lecturi din Coran. Ceva mai târziu, tot pentru Egipt, îl
putem aminti pe John Knittel, cu romanul său El Hakim (Medicul).
Spitalele pentru psihici din secolele
XVIII și XIX (Anglia, Germania, Franța, Scoția) erau înzestrate cu biblioteci
pentru pacienți, iar psihiatrii utilizau biblioterapia cu precădere. Elveția
(țara sanatoriilor) poate fi și ea un exemplu. Recomandăm cu căldura Muntele
Vrăjit al lui Thomas Mann dar și o serie de autori mai noi, (Max Frisch ș.a.) .
În SUA, pentru pacienții cu probleme psihice, biblioterapia ocupă un loc de
seamă în programele terapeutice. Încă din ultima parte a secolului XIX în
spitalele generale și psihiatrice din America au apărut cataloage cu cărțile
aflate în biblioteca clinicilor respective, iar medicii erau special instruiți
în această formă de terapie, tradiție care continuă. Cu privire la eficiența
bibliotecilor din spitale, aflăm analize
pertinente si extinse în Germania (Ernst Schultze, 1907, pe când la noi
se răsculau țăranii, sau Irene Chromse în 1913). În 1911, în SUA, Edith Jones
publică rezultatele unui studiu efectuat în nu mai puțin de 121 spitale de
psihiatrie. Apar Asociații profesionale ale bibliotecarilor din spitale, care
beneficiau și de o instrucție curiculară adecvată. Aceste asociații au devenit
internaționale (IFLA, International Federation of Library Associations and
Institutions), fiind editate ghiduri (îndrumare) pentru bibliotecarii din spitale
și instituții pentru defavorizați. Bulgaria
ocupă un loc onorant în acest cadru internațional (IFLA), spitalele lor
acordând atenție și acestui aspect al terapiei. La noi, foarte recent, Colegiul
Medicilor arată interes pentru această problemă, dar există și colegii județene
(ex Vâlcea) care se arată refractare propunerilor Asociației Medicilor
Scriitori și Publiciști Români.
Ca o paranteză, în sistemul penitenciar
modern, lectura a devenit un procedeu de recuperare socială și reechilibrare.
Brazilia reduce durata pedepsei cu un anumit cuantum pentru fiecare roman
citit. La noi, o lăudabilă prevedere similară îi favoriza pe cei care scriau cărți, din păcate
uneori luată în derâdere de presa noastră superficială și zeflemitoare. În
închisorile politice comuniste, dacă la percheziție se găsea un bont de creion,
pedepsele erau cumplite. Scrisul însemna idee, iar ideile erau interzise, ca și
orice contact cu exteriorul. Aici ”reeducarea” se făcea prin tortură urmată
uneori de exterminare. Deținuții au
creat însă o literatură impresionantă, păstrată în memorie. Un compozitor ,
Traian Popescu, a compus chiar și o operă!
Trauma
psihică profundă lăsată de Primul Război Mondial a catalizat puternic această
formă de terapie reechilibrantă, inițial în spitalele terestre și navale pentru
răniți, orbiți, arși, amputați etc, rapid extinsă și în spitalele civile,
astfel încât în Marea Britanie, prin programele aferente, aproape 4.000 de
puncte (inițial War Services) au distribuit două milioane de cărți și reviste.
În Statele Unite, acest ”War Service” (serviciu de război) a fost organizat în
1917 sub egida Asociației Bibliotecilor Americane (ALA) . Sistemul a furnizat
materiale de lectură în 3981 de puncte implicând munca a 170 de bibliotecari
specializați care coordonau și spitalele
mici. Succesul înregistrat în toată lumea a fost enorm. Pentru prima dată după vremurile
de glorie ale antichității, s-a realizat pe scară amplă o medicină adresată
sufletului și, prin acesta, somaticului. S-au evidențiat în special Germania,
Franța, Marea Britanie, Danemarca, Spania, Suedia, Cehoslovacia, Noua Zeelandă
și Australia. Comitetul International al Bibliotecilor spitalelor a ținut prima
reuniune la Cambridge, în 1930.
Începând cu 1960, IFLA a redactat un serial de recomandări pentru bibliotecarii
din spitale, conținând o serie de standarde. Recomandările se extind asupra
familiilor bolnavilor, vârstnicilor instituționalizați, dar și persoanelor încarcerate.
Cărțile și celelalte materiale (audio, video etc) din aceste
biblioteci au valoare intrinscă pentru oricine, indiferent de vârstă, sex,
status social sau educațional, abilități mentale sau fizice.
In actuala pandemie COVID este imperios
necesară fondarea unor Centre de Reabilitare a sechelarilor, în care
biblioterapia ocupă un loc special, mai cu seamă în cazul sechelelor
neuropsihice.
Vârstnicii constituie un segment
populațional prioritar atât prin nevoile lor particulare cât și prin creșterea
ponderii lor în populația generală. Dina datele OMS rezultă că dacă în 1955
erau 12 persoane peste 65 de ani la 100 sub vârsta de 20 de ani, în 2025 vor fi
31, însumând 10% din totalul populatiei. Grupul de peste 80 de ani (oldest old)
înregistrează ce mai amplă creștere. Dacă în 1993 ei constituiau 16% din cei
trecuți de 65 de ani, în deceniile următoare procentul lor va atinge 30%.
Menținerea vieții active și lectura de carte promovează independența existenței
vârstnicilor și întârzie declinul psiho-neurologic. Altfel, povara economică
pentru societate va fi considerabilă. Investițiile în domeniul pe care-l
abordăm în acest material sunt economic rentabile. Pe lângă singurătate
(important factor de risc) vârstnicii au o capacitate de activitate fizică și
de energie mai redusă, mobilitate diminuată, deficite senzoriale, înregistrează
un deficit de memorie si concentrare. Cei apatici și care refuză lectura au o
morbiditate și mortalitate net mai
ridicate. Interesul pentru lectură trebuie încurajat, ca și cel pentru diverse
activități. Nevoia de asistență psihică specializată a crescut considerabil,
dar aceasta este mult mai costisitoare în raport cu biblioterapia. Cărțile
facilitează relaxarea, dar încurajează
și activitatea fizică, spre deosebire de aderența de televizor. OMS insistă
asupra țintei de îmbătrânire activă (”active ageing”), inclusiv participarea la
viața socio-politică activă.
Un segment populațional care merită
atenție specială este reprezentat de persoanele cu dizabilități, care, potrivit
statisticilor ONU, cuprind 7-10% din populație, vârstnicii fiind cei mai
numeroși.
În Romania lectura de carte înregistrează în ultima vreme un declin periculos care trebuie combătut. Asociația Medicilor Scriitori si Publiciști Români se străduiește, prin creații de proză, poezie și teatru, să furnizeze o literatură sanogenă, adecvată echilibrului psihologic și specifică cerințelor actuale. Dacă recunoaștem că stresul este principalul factor de inducție a spectrului bolilor actuale, lectura de anumită calitate acționează țintit asupra cauzei. Colaborarea cu experții din Uniunea Scriitorilor și din CopyRo este deosebit de importantă pentru selecția și întocmirea listelor de cărți care vor înzestra bibliotecile din spitale, centrele de îngrijire a bolnavilor cronici, cele pentru vârstnici ș.a.m.d. Sperăm că prin această deschidere vom contribui la creșterea interesului pentru literatură.
CONCLUZII
1.Trăim vremuri dominate
de stres, care, prin cadrul psihologic al anxietății și depresiei, se răsfrânge
asupra îmbolnăvirilor, dominante fiind afecțiunile cardiovasculare și
neuropsihice.
2.Degradarea cadrului
natural de viețuire, inclusiv prin cea indusă de substanțele toxice tot mai
răspândite și prin despădurire, adaugă acestui stres al vieții moderne o
componentă biochimică. Salvarea planetei devine imperativă.
3.Redobândirea
echilibrului psihic este o țintă esențială, iar literatura de calitate
reprezintă una din cele mai eficiente și
puțin costisitoare metode. \
Sursa: MELANIA RUSU CARAGIOIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu