sâmbătă, 6 noiembrie 2021

Vasilica Grigoraș – NU, SĂRĂCIEI TRANDEȚII

 



Vasilica Grigoraș – NU, SĂRĂCIEI TRANDEȚII

 

~*~

 

speranța unei destăinuiri

doar un licăr încețoșat

șovăie molcom

în căușul adânc al privirii

spre colinele înalte

ale orbului dinlăuntrul firii

 

aud un zumzet neobișnuit

cuprind cu aceeași inspirație

poema domoală și pe cea răzvrătită

m-atinge mirosul petalelor pudice

le încrustez pe tighelul buzelor

care rostesc vorbe nenăscute încă

 

în ciuda vântului

cu înfățișare fioroasă

îmbrac o lumină fie și palidă

în timp ce soarele

se leagănă în cumpăna cerului

trimițându-mi bezele

 

din creștetul zidului din mine

dispare fără nicio urmă

sărăcia lucie a tandreții








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu