Trădarea
națională și terorismului ucrainean au aprins fitilul Bickford al exploziei
mămăligii
Ion
Măldărescu
01
Aprilie 2023
Conducerea Coloniei Corporatiste sub
Ocupație Militară Străină (C.C.O.M.S.),
numită România, se preface că n-aude, nu vede!
Da, am trăit s-o vedem și pe asta. Când,
în urmă cu un an, „refugiații” din statul vecin au pășit pe pământ românesc,
românii au sărit să-i ajute din puţinul sărăciei lor. În februarie 2023, în
România erau stabiliți peste 109 mii de refugiaţi, numărul fiind în creştere.
Nu toți au meritat ajutorul, ba unii dintre „refugiații” de lux nu s-au coborât
la acceptarea a ceea ce li se oferea. Erau primele eșaloane de „grofi”,
„racheți” și mafioți, care știau ce vor. Ştiau ce au de făcut. Erau cei care au
trecut granița plătind mită grănicerilor ucraineni din conținutul geamantanelor
doldora de dolari sau euro pentru a li se da „liber” de trecere… Săracii!
Dovadă clară că istoria se repetă este
modul de tratament aproape identic aplicat „refugiaților” din Ucraina
zelenskiană cu cel al „imigranților” caudenhove-kalergieni, de culturi diferite
decât cea a rumânilor.
Recent, și pe bună dreptate, senatoarea
Diana Iovanovici Șoșoacă s-a revoltat: „3.700 de lei pentru fiecare copil
ucrainean, găzduire gratuită, asistență medicală gratuită…”. Desigur, sunt și
refugiați de bună credință care au fugit din calea războiului și au rămas pe
meleagurile primitoare ale românilor, dar aceștia sunt puțini. După datina
străbună ei trebuie ajutați, dar întreb retoric: cu neajutorațiii sărmani ai
României cum rămâne?
Asta întreabă și senatoarea. Chiar dacă
folosește o exprimare mai puțin protocolară, are dreptate. Câți „aleși ai
neamului” vor sprijini inițiativa ei legislativă întru apărarea românilor
aflați sub ocupație ucraineană și revenirea la patria-mamă a pământurilor
strămoșești? Pentru polonezi se poate. Pentru români, nu! Asta-i democrația
U.E. și „demnitatea” grădinii zoologice de la Cotroceni, Victoria și Palatul
Parlamentului!
Cum este aplicată „democrația” în România
postdecembristă se poate constata ușor: cazul Gheron Netta, ministru de finanțe
de pe vremea guvernării antonesciene, șef al lui Mircea Vulcănescu, este
strigător la cer. Declarați criminali de război, ambii au fost încarcerați și
au decedat în închisoarea de la Aiud. În data
de 17 ianuarie 2000, un complet al Curţii Supreme de Justiţie l-a reabilitat
pe Gheron Netta, dar nu și pe Mircea Vulcănescu, subalternul său. De ce? Pentru
că Gheron Netta era jidan, iar Mircea Vulcănescu, român! Iată, legea, „pentru
unii mumă, pentru alţii, ciumă” practicată în România!
Ajunge cu discriminările! Pentru că „De la
Nistru pân' la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a,/ Că nu mai poate străbate/
De-atâta străinătate” !
Ajunge cu sacrificiile pentru cei care nu
ne respectă neamul și tradițiile! Pământului Românesc!
Ajunge cu atitudinea ambiguă și obedientă
a celor care ar trebui să reprezinte și să apere interesele Neamului !
Ajunge cu prefăcătoria servilă și trădare
națională a șefului statului, a membrilor guvernului și a „aleșilor neamului” -
majoritatea, „niște răi și niște fameni”, și aproape toți servili străinătății.
Până astăzi, niciunul dintre „aleșii
neamului” nu a avut demnitatea, nici curajul să reclame de la tribuna
Parlamentului României, cu argumente de
drept internațional, adevărul despre pământurile românești aflate sub ocupație
ucraineană. Românca Diana Șoșoacă a „comis-o”! Pentru asta unii o numesc
ruso-filă, putinistă. Urmând acest „raționament” ajungem la constatarea amară
că pe malurile Dâmboviței rațiunea a pierit, sfâșiată nu de câinii maidanezi ci
de cei meniți să slujească poporul român. În locul ei s-a instalat lașitatea și
obediența în fața infernului „Marii resetări” de la Davos, a Turnul Babel de la
Bruxelles, a Capitoliului de pe malul Potomacului și a tastelor care transmit
ordine criminale. Conform trâmbiței bruxelleze, „prostimea” trebuie să stea în
genunchi în fața străinătății.
Dacă întrebi de ce România este condusă de
ne-români, ești extremist. Dacă ceri o lege înțeleaptă de autoapărare și
siguranță personală, ești suspect, ești
condamnabil, pentru că atunci când cineva intră abuziv în casa ta, te
atacă cu vreo armă, tu trebuie să aștepți să te rănească-ucidă, altfel tu vei
fi cel declarat agresor. N-ai voie să te aperi. Numai după ce te omoară poți
face reclamație… poate la Dumnezeu. Și asta numai dacă te lasă sfinții să
ajungi cu jalba la El.
Dacă ceri o lege împotriva anti-românismului,
ești catalogat naționalist șovin, dar legea anti-țigănească și anti-jidănească
există oficial. Dacă nu strigi „slava Ucraina!”, dacă te opui terorismului
nazisto-zelenskian ești catalogat instantaneu pro-rus, putinist...
Dacă nici acum, când cineva a avut
îndrăzneala să strige adevărul în Parlamentul României, „aleșii neamului” nu se
vor trezi la realitate, dacă maladia trădării prin obediență față de mafioții
corupți din hasnaua U.E. nu va fi oprită, România nu va mai fi doar un „stat eșuat”,
cum l-a numit robotul de la Cotroceni, Neamul Românilor nu va merge spre
prăpastie, ci spre dispariție totală. Asta se și vrea.
Cum este posibil ca numele unui demnitar
român să fie înscris pe o listă a teroriștilor naziști ucraineni în care sunt menționați
cei condamnați la moarte, iar oficialitățile statului român să nu reacționeze?
Lista face parte din ucazurile unui stat artificial pe care România l-a
îmbuibat în ultimul an, gratuit, cu cantități nepermise din rezervele naționale
proprii și inaccesibile săracilor României.
Cum este posibil ca un demnitar român,
care a cerut dreptate pentru românii asupriți și brutalizați în teritoriile
românești aflate sub ocupație ucraineană, să fie trecut pe lista teroristă a
condamnaților la moarte, lista naziștilor din statul artificial Ucraina -
„dotat” de fosta U.R.S.S. cu pământurile altor țări -, ale cărui granițe nu au
fost recunoscute de O.N.U. după destrămarea U.R.S.S., fără ca șeful statului,
prim ministrul și parlamentul din România să nu reacționeze oficial ?
Cum este posibil ca un demnitar român să
fie trecut pe lista teroristă a condamnaților la moarte și poporul român să
rămână nepăsător? Dacă românii tac așteptând la rând să fie masacrați, își
merită soarta și condamnarea la sclavie!
„Deșteaptă-te, române” a devenit caduc,
batjocorit, chiar. Așa că, strigătul disperat al lui Radu Gyr „Trezește-te
Gheorghe, trezește-te, Ioane!” poate sugera un alt „1907”. Poate că da, pentru
că și atunci, și acum vinovații au acelaşi profil. Dacă românii nu vor
reacționa cu demnitate, în curând, nici cele „Trei culori” ale lui Ciprian
Porumbescu nu se vor mai auzi. Cumva, explozia mămăligii româneşti încă mai
poate salva Țara și Neamul de la pieire!
Aranjament grafic - I.M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu