Lui Brâncuși
~*~
Maestre,
Eternitatea ți-ai făurit-o prin
cântul unei dalte,
Iar cântul ți-a fost gândul a da
lumină pietrei,
Precum te-ndemna harul, iubirea,
simțirile înalte!
Văd tălpile picioarelor desculțe
nisipul cald călcând,
Văd traista oltenească, privirea-ți
ațintită spre locurile dragi,
Tu le-ai luat cu tine, în timp ce ochi-ți
tineri în lacrime scăldând!
Așa trecură ani, ani mulți și
roditori; Maestre, de tine ne e dor!
Ne-ai dăltuit în piatră acea hristică
Masă, iar Începutul lumii,
L-ai dăltuit in Ou. Și ai creat din
vis un - Templu din Indor!
Ai cucerit Parisul, și Londra, și
Genova până-n departe Indii,
La Tg.Jiu însă-ai adus acea Poartă a
Iubirii, iar azi de sărbătoare,
Se adun să te cinstească oltenii de
la Jii, din Muza Adormită,
Vrem azi să reânvii!
Maestre,
Eternitatea ți-ai făurit-o prin
cântul unei dalte,
Iar cântul ți-a fost gândul a da
lumină pietrei,
Precum te-ndemna harul, iubirea,
simțirile înalte!
~*~
Ioan
Miclău-Gepianu
Australia -
2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu