ADRIAN MUNTEANU - SONETOTERAPIE 81 - 90 - text și interpretarea autorului - GÂNDUL RĂBDĂTOR

SONETOTERAPIE 81

- text și interpretarea autorului -

GÂNDUL RĂBDĂTOR

~*~

Ce mă apasă mai adânc, în mine,

Îmi încovoaie clipa ce asudă

Şi mă îneacă-n lan de iarbă udă,

Să nu mai simt mireasma de sulfine?

Ce mă striveşte ca pe-o coaptă dudă,

Sub talpa zilei, cu mişcări feline,

Ce chip îmi smulge graiul şi îmi ţine

Silabele în cumpănire nudă?

Nu îi răspund ispitei ca o ghiară,

Rămas cu fruntea-n glod, uitat de zbor,

Dar îi primesc strânsorile de fiară

Şi glasul slab, şoptind ispititor,

Ca să mă-ncarc cu dulcea lui povară,

A gândului de-a pururi răbdător.

~*~

("Tăcerea clipei, Sonete 1, Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 82

- text și interpretarea autorului -

MAI SUNT

~*~

Mai sunt pe-alocuri turme şi fâneţe,

Un glas de tulnic încă mai răzbate

Şi doinele se mai aud prin sate,

Cu-aceeaşi sfântă, tainică tristeţe.

Mai semănăm, ca să avem bucate

Şi spicele se coc visând tandreţe,

Printre păduri adorm poteci răzleţe

Şi se mai ţes ştergarele brodate.

În înserare greierii mai cântă,

Câte un cal mai paşte ierburi moi,

O rândunică încă se avântă

Şi-un vis ascuns se naşte din noroi.

Dar roua clipei pe obraz se zvântă

Şi-o lacrimă s-a rătăcit în noi.

~*~

("Tăcerea clipei, Sonete 1, Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 83

-text și interpretarea autorului -

CLIPA ETERNĂ

~*~

Un răsărit de soare. Dimineaţă.

Şi un apus la ceas de înserare.

Cu ce-am oprit secunda de culoare,

Ce-am adunat ca să-nfirip o viaţă?

Îmi spuneţi voi: e TIMPUL în mişcare,

Tumult de aripi pe un fir de aţă,

Lovind în poarta orelor de ceaţă

Şi cuibărind fiinţa în visare.

Dar nu-i simt trupul, gestul, mărginirea

Acestui zeu ţâşnit din vag afund,

Insinuând sub unghii amăgirea

De-a ne zidi sălbatic şi rotund.

O Clipă doar îşi dăruie iubirea

Eternităţi în spaţii o ascund.

~*~

( 2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 84

- text și interpretarea autorului -

TE-AUD VORBIND

~*~

Te-aud vorbind. Cuvintele cad mute.

De pe rotundul buzei prind să zboare,

Dar zvonul lor până la mine moare,

Cărări se pierd prin văi mereu abrupte.

Rosteşti un gând. Privirea-mi trecătoare

Descrie-n jur haotice volute.

În încăperi de mii de ani ştiute

Deschide trist fereastra spre uitare.

Mă plimb tăcut prin dimineţi străine.

Copil firav sau visător cărunt,

Privesc drumeți ce vor să ți se-nchine,

Neliniştea din fibre o înfrunt,

Dar cum s-ascult ce-mi spui, ce e cu tine,

Când nu-nțeleg o clipă cine sunt?

~*~

(2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 85

- text și interpretarea autorului -

UNGHER DE BINE

~*~

Ungher de bine în odăi de miere,

Despicături de rău urlând că doare,

Frământul palmei atingând o floare

Şi chinul ierbii jinduind plăcere,

Blândeţea tainei prevestind că moare,

Asprimea cărnii provocând durere,

Lumina clipei ce-nlăuntru piere

Şi bezna spaimei ucigând o boare,

Splendoarea vorbei ce-a înfrânt ocara,

Neliniștea din gestul hărăzit

Înveşnicesc tăcerile spre seara

Vestind ofranda Celui ce-a zidit

Din lutul coapsei dogorând ca para

Făptura ta de înger răstignit.

~*~

("Tăcerea clipei, Sonete 1, Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 86

-text și interpretarea autorului -

GÂNDESC LA TINE CA LA O FÂNTÂNĂ

~*~

Gândesc la tine ca la o fântână,

Sfinţind lumina ce ţi-a fost sortită,

Ispititoare ciutură peţită

De apa vie scursă prin ţărână.

Coapsa ascunde pasărea rănită

De glonţul poftei ce m-a strâns de mână

Şi mă aruncă-n răzvrătire până

Te voi visa că-mi ești etern iubită.

Sânii aprind uimiri pe înserate

În timp ce gongul clipei cade mut.

Cu gura mea de patimi şi păcate

Îţi sorb fiinţa-n pustiit sărut.

Pătrund aprins, desferecând lăcate

Şi-n noi se frâng aripile de lut.

~*~

"Tăcerea clipei, Sonete 1, Arania,2005)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 87

- text și interpretarea autorului -

CITESC ÎN MINE

~*~

Citesc în mine cum citesc o carte.

Aprind lămpaşe-n bolgii-adânci de lene,

Simt patima ce mi-a pătruns în vene,

Săpând poteci de-mpotriviri deşarte.

Cu râvnă smulg orgolii de sub gene

Şi-ntrezăresc printre poieni, departe,

Ostrov ferind pârâul ce împarte

Tăceri târzii, cu vaporoase trene.

Veghindu-mi pasul fără contenire,

Mă lupt să-nchid sluţenia-n lăcaş

Şi gheara spaimei mute din privire.

Strunind un arc de ne-nfricat ostaş,

M-arunc în lama clipei cu uimire,

Copil plăpând, strânsoare de ocnaş.

~*~

("Tăcerea clipei, Sonete 1, Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 88

- text și interpretarea autorului -

CLIPA ETERNĂ (2)

~*~

Atâtea ore-n jur. De unde-s oare?

Îmi sapă-n trup făgaşe moi de ceaţă

Şi mă zidesc într-un palat de gheaţă,

Să nu le dau porunci la fiecare.

Dar n-au veşmânt, doar masca stă pe faţă

În fâlfâit de aripi şi uitare,

Ceasornic pentru veştedă mişcare,

Grăunte crud, neîncolţit pe viaţă.

Cobor stindardul timpului în bernă.

Din nefiinţa lui de-a pururi cazi.

Nu-ţi e hamac, nici reazem şi nici pernă

Şi nici drumeag între sihaştrii brazi.

Există doar o clipă-n noi eternă

Şi tot ce fac e într-un veşnic azi.

~*~

(2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 89

- text și interpretarea autorului -

CUM SĂ DESCRIU CE SIMT ?

~*~

Cum să descriu ce simt? Cu ce cuvinte?

O gheară-mi strânge pieptul ca un cleşte,

O spaimă-n trup mă sfâşie şi creşte.

Înalţ pierit o rugă spre Părinte.

Lumina Lui altar în trup zideşte,

Zeificat de regii magi fierbinte.

Te-ai înălţat sub steaua Legii Sfinte

Şi-ai înmulţit o pâine şi un peşte.

Se zbate clipa veştedă în mine,

Dar singur nu-s în ceasul pieritor.

Ne aşezăm la masă. Eu cuTine.

Te ştiu răbdând ispita tuturor,

Trăindu-ţi Drama Cosmică în sine,

Ca să te am în gând izbăvitor.

~*~

( 2004 - sonet nepublicat în volum)

ADRIAN MUNTEANU

SONETOTERAPIE 90

- text și interpretarea autorului -

ERAM UN RÂU

~*~

Eram un râu, lucire străvezie,

Plângând tăcut. Un ciot luat de valuri.

Eram o floare dănţuind la baluri

Cu-n fir de iabă-n margine de glie.

Eram un păstrăv îndreptat spre maluri,

Ca să-şi aleagă-n tainiţi o soţie

Şi-o pasăre scăpată din robie

Trasând pe cer aceleaşi ritualuri.

Eram o lume prinsă-n ecuaţii,

Urzind prin colţuri sumbrul ei complot

Şi ancorată-n ternele-i fixaţii.

O clipă doar, în sacrul meu chivot,

Plecam din trup, mă-mprăştiam în spaţii,

Eram în toate, devenisem tot.

~*~

("Tăcerea cliei, Sonete 1, Arania, 2005)

ADRIAN MUNTEANU