Revista
haznalelor de presă
Prof.
Albert Toma
02
Martie 2022
Tembeliziunile, haznalele și latrinele de
„presă” au „suferit” o nouă infuzie de arginți. Au marfă nouă de mestecat, deși
nu-i foarte diferită de cea veche, din ultimii doi ani, și miroase tot a rahat.
Norocul lor e că le vine foarte ușor, li s-au obișnuit gurile să mestece așa
ceva și trebuie să schimbe foarte puțin din registrul terorist în care au
menținut turmele captive în perioada pande-mitei. În loc de „virusul ăsta
nenorocit”, acum trebuie să spună „dictatorul ăsta nenorocit”. În loc de
„inamicul nevăzut„, acum este „inamicul umanității”. Și tot așa... În rest,
aceeași teroare isterică, aceeași infuzie de panică dementă, același gen de
falsuri grosolane, aceeași propagandă imbecilă, de te ia durerea de cap.
Până acum ne prezentau niște călăi
imbecili în halate albe drept „eroi”, acum „erou” este măscăriciul ăla idiot
plantat în funcția de președinte al „țării aliate, vecine și prietene”. Colonie
vecină ne-o fi, „aliați” ne sunt doar în măsura în care alți netoți slugarnici
și trădători din capul coloniei noastre, chiar mai netoți decât măscăriciul
„erou” din colonia vecină, au semnat „tratate” cu măscăriciul, evident, impuse
de către hegemonul jefuitor mondial. Cât despre prietenie, mi-aduc aminte un
proverb. Doamne, te rugăm să ne aperi de „prieteni”, că de dușmani ne apărăm
singuri.
Știu, este cool să ne punem la profil
drapelul galben-albastru și să înfierăm cu mânie proletară Rusia și pe Putin.
Aș fi gata să „înfierez” și să „condamn”, numai că vreau ca mai întâi să înțeleg
ce se întâmplă acolo. Și tembeliziunile sunt cam ultimul loc de unde mi-aș lua
„lumină”. Trebuie reținut că singura preocupare și realizare a măscăriciului
„erou" plantat în capul coloniei vecine, de când a fost plantat și până a
început „agresiunea fără nici un motiv”, a fost să bage bățul prin gard, să-l
irite cât mai tare pe Putin și să lingă fundurile mucegăite ale jefuitorilor
mondiali.
Nu pot fi nici atât de naiv încât să cad
în capcana opusă, să cred că Putin ne-ar fi prieten și că ne-ar vrea nouă
binele. Așa cum sunt convins că nu ne sunt prieteni și nu ne vor binele nici
„partenerii” și „aliații” jefuitori strategici. Știu, prietenia este minunată,
este chiar sublimă, dar ea lipsește aproape cu desăvârșire, chiar și în
relațiile interumane. De prietenie între țări nici nu poate fi vorba.
Doar interesele determină deciziile pe
care țările le adoptă în relațiile internaționale. Asta încă ar fi valabil dacă
țările ar fi libere și independente. În condițiile în care nu există decât
niște surogate de țări, niște colonii vasale unor puteri malefice oculte, nici
măcar interesele nu mai contează, ci doar poruncile păpușarilor. Așa că refuz
să înghit balivernele pe care ni le regurgitează tembeliziunile. Am răbdare,
aștept să înțeleg singur cine sunt criminalii și cine sunt „eroii”.
Și mai există un mic motiv pentru care
care mă abțin să folosesc termenul de „criminali” pentru „agresorii” din acest
război. Pentru simplul motiv că n-aș avea ce termen să mai folosesc pentru cei
care au comandat șirul nesfârșit de agresiuni, jafuri și exterminări săvârșite
de către hegemonul cotropitor mondial și soldate cu sute de milioane de victime
nevinovate. La ăștia cum ar trebui să le spunem? Mega criminali? Giga
teroriști? Terra asasini?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu