Pierit-au românii din Ucraina?
Tudor Nedelcea
Am parafrazat titlul
unui articol al lui B.P. Hasdeu („Pierit-au
dacii?”), scris la adresa latinismului extremist, care propunea eliminarea
literei j din alfabetul românesc, pentru că era de origine slavă.
Într-o vizită la Blaj, gazdele i se adresau cu „domnule Haidău”, explicându-i savantului motivul transformării
literei j în i. Atunci, Hasdeu le-a replicat: „și cum pronunțati cuvântul
coaje?”. Și s-a zis cu exagerările
lingvistice, cu argumentele pseudo-științifice. Mai târziu, Stalin, autorul
cărții Cu privire la marxism-leninism în
lingvistică (scrisă, de fapt, de „cercetătorii”
Institutului de Lingvistică al Academiei de Științe a URSS) a inventat, în
scopuri politice, limba „moldovenească” (evident și poporul „moldovenesc”), moldovenii și românii din
Basarabia și Bucovina fiind considerați două etnii diferite. Recent, pe același
calapod, în Serbia s-a inventat limba „vlahă”. Fiind două etnii diferite
(moldoveni sau vlahi versus români), nu întrunesc numărul necesar prevăzut în
legile statelor respective de a fi reprezentanți în Parlament sau de a avea
învățământ în limba maternă. În România, ucrainenii sunt reprezentați în
Parlament, pe când românii din Ucraina nu beneficiază de acest drept internațional.
Există un principiu
de bază al dreptului roman: de a asculta și cealaltă parte („Audiatur et altera pars”), preluat din
tragedia Medeea a scriitorului
Seneca, contemporan cu împăratul roman Nero. Or, în contextul războiului
ruso-ucrainean, dar și anterior, soarta românilor din Bucovina de Nord, Herța,
Ucraina de Sud (Cetatea Albă, Ismail), este ignorată total. Deviza „Tribunei”: soarele pentru toți românii la București
răsare este acoperită de nori grei. Niciun reprezentant marcant al
românilor din Ucraina n-a fost solicitat de posturile TV din România spre a-și
exprima opinia, ei fiind cei îndreptățiți s-o facă.
Fără îndoială, Putin
(ce diferență între Putin și Gorbaciov!) este vinovat, este invadatorul, chiar
dacă a intrat cu arma într-o ală țară sub pretextul apărării conaționalilor
săi, majoritari în Crimeea și Donbas, dezavantajați de Legea Educației din
Ucraina, promulgată de fostul președinte Poroșenko. Genialul Ion Creangă
strecoară în Ivan Turbincă un subtil
tâlc politic: Ivan este prototipul liderului politic rus, turbinca fiind
traista în care introduce („pașol na
turbinca”) provinciile și țările „vizitate”,
având drept de carte de căpătâi Testamentul
lui Petru cel Mare (prietenul lui Dimitrie Cantemir și dușmanul lui
Constantin Brâncoveanu). (Întrebat cu cine se învecinează Rusia, Bulă (nu
Bulai) a răspuns: „Cu cine dorește”).
Dacă autoritățile de
la Budapesta sau Varșovia au intervenit în apărarea conaționalilor lor din
Ucraina, „dragii” noștri președinți au rămas nepăsători. Sub președenția lui
Emil Constantinescu (ministru de externe: Adrian Severin) s-a semnat un tratat
de vecinătate, recunoscând, de fapt, rapturile istorice teritoriale înfăptuite
de Stalin, cu acordul tacit al SUA și al Marii Britanii (Insula Șerpilor a fost
vândută pe o chitanță de mână de către Eduard Mezincescu).
La Congresul
Românilor de Pretutindeni (Romfest, 16-20 septembrie 1998), organizat de
părintele Gh. Calciu-Dumitreasa la Muzeul Național de Istorie , românii din
străinătate au considerat acest tratat drept „act de trădare națională”.
Actualul președinte
(îmi scapă numele) a mers în Ucraina, dar a refuzat să se întâlnească cu
românii de acolo spre a le auzi păsurile; a avut ocazia, la o adunare ONU, să vorbească
cu omologul său ucrainean, dar n-a făcut-o.
Pentru românii noștri
din Ucraina nu mai avem niciun interes, nicio simpatie, nicio obligație?! Am
creat filiale ale ICR în diverse localități din lume, dar unde era absolut nevoie nu, adică la Cernăuți. Am
avut prilejul de a-l avea pe avocatul bucureștean Eugen Petraș, care a cumpărat
la Cernăuți, chiar în centrul istoric, un imobil în care a înființat Centrul
Cultural „Eudoxiu Hurmuzaki”, încredințat acad. Vasile Tărâțeanu, în care
funcționează o bibliotecă, librărie și un restaurant cu specific românesc.
Deci, o inițiativă particulară (Patapievici își are sorgintea în acest ținut
istoric?).
Este bine să
reamintim o parte dintre interferențele româno-ruso-ucrainiene: la Kiev a
activat mitropolitul Petru Movilă, despre care cunoscutul istoric Lihaciov se
întreba care Petru este mai mare: Movilă sau țarul Petru cel Mare; Regina
Carmen Sylva a corespondat cu Lev Tolstoi; Gogol a avut urmași cu o româncă din Transnistria, din gubernia
Basarabiei inspirându-se pentru cartea sa „Suflete
moarte” (celovecii ruși fugeau în zonele mărginașe ale Imperiului, în satul
lor fiind declarați „morți”, spre a nu
plăti biruri); celebrul compozitor Rahmaninov își are sorgintea în Ștefan cel
Mare (despre compozitor, Raluca Cimpoi, fiica savantului, a scris o teză de
doctorat. Pavel Kisseleff), cu merite edilitare incontestabile la București și
Turnu Severin a elaborat Regulamentul
Organic, același pentru Moldova și Țara Românească netezind calea Unirii
Principatelor Române etc. Apoi, să nu-i diavolizăm pe toți rușii, anulându-le
numele acordate unor străzi, cum e cazul celebrului scriitor Dostoievschi.
Vocile românilor
pretutindenari au fost auzite și ascultate la Congresele Spiritualității
Românești (condus de Adrian Păunescu), organizate anual la Alba Iulia de Liga
Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (condusă de Victor
Crăciun). Pentru românii din preajma Odesei din fostele așezări românești,
Vadim Bacinschi se face ecoul acestora în Almanahul „Sud-Vest”, editat de
„Revista română”, apărută sub egida Astrei, grație neobositei activiste Areta
Moșu.
Situația românilor
din nordul Bucovinei (câți au mai rămas) este tragică. La 30 mai 1998, acad. D.
Vatamaniuc îmi scrie: „Bucovina a fost și
rămâne în continuare victima acestei politici incalificabile. Ne luptăm cu
mijloacele noastre și fără niciun sprijin din partea statului să mai facem, cât
se va putea face, ca românii din nordul Bucovinei să nu dispară ca entitate
națională. Nimic nu împiedică statul ucrainean să facă acest lucru în timpul
cel mai apropiat. Ștefan cel Mare este declarat, oficial, agresor și școlile
românești, foarte puține sunt amenințate să fie transformate în școli
ucrainene. Autoritățile administrației ucrainene de la Cernăuți nu ne-au permis
să înălțăm un monument, de altfel modest, pe locul bătăliei și victoriei lui
Ștefan cel Mare din Codrii Cosminului” (Tudor Nedelcea, Corespondența primită, Drobeta Turnu
Severin, 2021, p. 477).
Aceleași autorități
n-au permis nici amplasarea unui bust pentru Eminescu, iar Casa lui Aron Pumnul,
unde a locuit ca elev Eminescu (vizitată de Victor Ponta, care intenționa
repararea ei capitală), stă să se prăvale; la Hlihoca, după al Doilea Război
Mondial, autoritățile au demolat statuile lui Schiller și Eminescu, rămânând
spre veșnicie doar monumentul soldatului sovietic eliberator (în Transnistria
tronează statuile lui Lenin și Stalin). Numele celor ce zac în mormântul
românilor din cimitirul din Cernăuți sunt schimbate în nume ucraineene etc.
Dar, și luptătorii
pentru drepturile firești ale românilor au avut de suferit. Pentru că a refuzat
să șteargă sârma ghimpată de pe frontispiciul ziarului său „Arcașul”, fiul lui
Vasile Tărâțeanu, student la Suceava, a murit în condiții suspecte, neelucidate
nici până acum; iar în anul Centenarului, 2018, aducând din Țară cărți și afișe
privind Centenarul Reîntregirii, aceluiași acad. Vasile Tărâțeanu i s-a
întocmit un dosar penal, a fost bătut, a stat în comă, într-un spital din Iași,
aproape un an. Subsemnatului i s-a refuzat de către Consulatul Ucrainei din
București viza de intrare la Cernăuți pentru o conferință Eminescu din motive
puerile. Am reușit să ajung în acel oraș splendid, cu Liga Culturală, printr-un
șiretlic legal, plecând de la Dumbrăveni-Suceava (primar I. Pavăl, secretar M.
Chiriac) de la un simpozion Eminescu.
Pentru edificare
reproducem din ziarul „Tibiscus”, ce apare la Uzdin-Serbia, sub conducerea
scriitorului Vasile Barbu acest „Protest” din 2017.
Românii din Cernăuți au ieșit în stradă pentru a-și apăra limba!!!
În data de 17 octombrie 2017 românii din regiunea Cernăuți au organizat un
protest în fața Administrației Regionale de Stat împotriva Legii Educației,
care reduce prin art. 7 dreptul minorităților naționale de a studia în limba
maternă – informează Agenția BucPress.
Organizatorii acestui protest reprezentanți ai societăților pentru cultura
română din regiunea Cernăuți, părinți ai elevilor, preoți și profesori,
scriitori, reprezentanți ai intelectualității au adresat un memoriu de protest
guvernatorului regiunii Cernăuți, Oleksandr Fișciuk, solicitându-i să ceară
Președintelui țării sesizarea Curții Constituționale pentru a examina
corespunderea art.7 al legii cu normele constituționale; să ceară întregii
conduceri ai statului abrogarea de urgență a Legii Educației, care prin art. 7
reduce dreptul constituțional al etnicilor românilor de a studia în limba
maternă.
„Școlile cu limba română de predare
există în Bucovina de sute de ani și niciun regim politic, nicio formațiune
statală, care a administrat acest ținut în trecut nu au îndrăznit să priveze
comunitatea românească, care este una autohtonă, de a studia toate materiile în
limba maternă” – se spune în memoriul de protest, citat de corespondentul Radio
Cernăuți.
La miting au luat cuvântul: Vasile Tărâțeanu, președintele Centrului
Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzaki”, Aurica Bojescu, secretar responsabil al
Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească” din Ucraina, Iurie Levcic,
președintele Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea și promovarea
Culturii Tradiționale Românești, Vasile Bâcu, președintele Societății pentru
Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, Ilie T. Zegrea,
președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, Dumitru Caulea,
dirijorul Corului „Dragoș Vodă”, Elena Nandriș, primarul comuneu Mahala,
Alexandrina Cernov, director general al Editurii „Alexandru cel Bun”,
reprezentanți ai comitetelor părintești ș.a. Un sobor de preoți români s-au
rugat în limba română pentru pace și liniște în întreaga țară – notează Agenția
BucPress.
Participanții la protest au amintit de faptul că mitingul este unul pașnic
și nu înțeleg de ce dreptul de a studia în limba maternă le este luat. Cu
protestatarii s-a întâlnit șefa Direcției de Învățământ din cadrul Administrației
Regionale de Stat Cernăuți, Oksana Paliiciuk, care a încercat să liniștească
românii nemulțumiți de ignorarea sistematică a opiniei lor referitoare la noua
lege. Oksana Paliiciuk a argumentat, fără niciun succes, că legea este bună,
manționând că este garantată predarea tuturor materiilor în limba română în
școala primară, iar în clasele 5-9 – doar unele materii într-o limbă UE.
Declarațiile doamnei Paliiciuk au trezit o și mai mare indignare a românilor
adunați la protest.
Vorbitorii la miting au subliniat că art. 7 al Legii Educației va determina
asimilarea lingvistică a comunității românești prin faptul că o întreagă
generație de copii români „va rămâne analfabetă”. Românii din regiunea Cernăuți
au condamnat cu fermitate această lege, care, după părerea lor, este un act de
„etnocid”. A fost amintită rezoluția APCE, care a criticat Legea Educației din
Ucraina.
O adevărată provocare a fost prezența la miting, chiar la intrarea în
clădirea Administrației Regionale, a unor reprezentanți ai „Corpului național”,
partid de extremă dreaptă, care au scandat „Moarte dușmanilor”, „Statul nostru,
legile noastre!”, „Români, sunteți cu Ucraina sau cu Putin?”. Aceștia au
încercat să provoace un conflict, certând românii pentru inițiativa de a
organiza acest protest.
SCRISOARE DESCHISĂ către
cetățenii României și consângenii noștri din întreaga lume
DRAGI FRAȚI ȘI SURORI!
Facem acest apel la adeziunea dumneavoastră într-un moment de mare cumpănă
pentru comunitatea noastră din Ucraina, deoarece ne este pusă sub semnul
neantului însăși existența în leagănul limbii materne. După cum deja ați luat
aminte, la 5 septembrie curent Rada Supremă a Ucrainei a adoptat o nouă lege a
învățământului, promulgată de președinte la 25 septembrie. Ea prevede, printre
altele, excluziunea învățământului în limbile minorităților naționale, prin
coerciție și în limba noastră natală, română. Potrivit acestei legi, începând cu anul de învățământ
2018, limba maternă a elevilor noștri va fi admisă doar în ciclul primar. În
clasele a 5-a, a 9-a toate materiile vor fi predate în limba ucraineană, cu
excepția limbii și literaturii române ca obiect de studiu aparte, iar în
clasele a 10-a, a 12-a învățământul se va efectua doar în limba ucraineană. În
consecință, copiii noștri vor intra în școală români și vor ieși din ea...
ucraineni.
În decursul secolelor, strămoșii noștri din acest colț de Țară Ștefană s-au
aflat sub diverse regimuri de ocupație, însă nimeni dintre intruși nu s-a atins
de limba în care vorbea populația băștinașă. După raptul nordului Bucovinei și
a Ținutului Herței, buneii și părinții noștri au fost duși în Siberia și
Kazahstan, pământul și agoniseala de-o viață le-au fost confiscate, însă de
limba ființei noastre nu ne-a privat nimeni. Stalin și Beria ne-au îmbrăcat graiul
într-o haină insolită, însă vorbeam și studiam cu toții la școală în limba
maternă, deș în rufă străină. Abia acum, la începutul celui de al treilea
mileniu, după ce Ucraina a obținut independența și a declarat că va urma calea
democrației autentice, abia acum limba noastră a devenit o povară și o piedică
pentru conducătorii ei, care promovează față de minorități o politică de
adevărat etnocid spiritual, inclusiv lingvistic. Nu credem că există păcat mai
mare decât acela de a interzice cuiva să vorbească liber și să învețe la școală
în limba maternă, în limba pe care i-a dat-o Bunul Dumnezeu. Din nenorocire,
acest lucru nu este conștientizat doar de ultrapatrioții ucraineni care, în loc
să-și vadă de problemele lor spirituale, vin cu interdicții și scuipă în
izvorul cristalin al altor limbi materne. Astfel, procesul de deznaționalizare
a românilor din Ucraina, declanșat cu 10-15 ani în urmă, când în programa
școlară a fost redus numărul de ore în limba și literatura română prin
introducerea cursului integral de literatură română și universală, a intrat
acum în faza finală – punerea totală la index a limbii române în procesul de
învățământ. Nu cunoaștem vreo țară în lume care să interzică unei etnii
băștinașe libertatea de a învăța în limba maternă. Or, toată lumea știe că
orașul Cernăuți a fost atestat pentru prima oară într-un privilegiu al
Domnitorului Moldovei Alexandru cel Bun și că prima școală din oraș, care a
început să funcționeze cu mai bine de 200 de ani în urmă, a fost cu predarea în
limba română.
Cinismul conducătorilor Ucrainei depășește orice limită atunci când ei
încearcă să demonstreze lumii întregi că, încălcând Constituția, au procedat în
felul acesta din grija părintească ce ne-o poartă. Adică, printr-un abuz de
putere, ne lipsesc de posibilitatea de a învăța la școală în limba maternă, ne
obturează orizonturile civilizației, mijloacele firești pentru... a ne asigura
un viitor fericit în Ucraina. Chipurile, trebuie să însușim la perfecție limba
ucraineană ca să ne integrăm mai temeinic în societate. De fapt e vorba de
transformarea țării într-un spațiu coercitiv, de o asimilare fățișă, brutală a
tuturor etniilor minoritare din Ucraina, și în primul rând a noastră, a
românilor, pentru a nu necunoaște că suntem băștinași dezmoșteniți pe aceste
meleaguri și s-ar cuveni să ne bucurăm de toate drepturile aposteriori.
Dragii noștri frați și surori! Ne-am adresat deja Președintelui Ucrainei și
Președintelui României, unor instanțe internaționale, iar acum vă cerem
dumneavoastră sprijinul efectiv în demersul nostru pentru prezervarea limbii
materne și a spiritualității românești. Vă implorăm: nu ne lăsați singuri în
fața pericolului letal de a ne pierde limba, iar odată cu ea și ființa etnică.
Cernăuțiul l-a dat literaturii naționale și celei universale pe Mihai Eminescu,
a fost leagănul multor personalități marcante ale culturii noastre și ar fi un
dezastru de neconceput și de neiertat să se întâmple ceea ce și-au pus în gând
niște oameni fără Dumnezeu, teroriști ai istoriei.
Sperăm că vom fi auziți, înțeleși și sprijiniți în lupta noastră vitală
pentru limba maternă și păstrarea identității naționale.
Cernăuți, 17 octombrie 2017
Alexandrina Cernov, redactor șef al revistei „Glasul Bucovinei”, membru de
onoare al Academiei Române;
Vasile Tărâțeanu, președintele Centrului Cultural Român ”Eudoxiu Hurmuzaki”
din Cernăuți, membru de onoare al Academiei Române;
Mircea Lutic, scriitor, laureat al Premiului literar „Mihai Eminescu” al
Academiei Române;
Ilie T. Zegrea, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți;
Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura Românească „Mihai
Eminescu” din regiunea Cernăuți;
Mircea Pilat, președintele Asociației Științifico-pedagogice „Aron Pumnul”
din regiunea Cernăuți;
Iurie Levcec, președintele Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea
și Promovarea Culturii Tradiționale Românești.
Extraordinara
atitudine empatică a românilor din Țară pentru ucraineni nevoiți să fugă din
țara lor; este, o întrajutorare cu adevărat creștină, care dovedește necesitatea
relațiilor interumane între oamenii simpli, indiferent de etnie, fie ei
vietnamezi, coreeni, irakieni, sirieni, afgani, ucraineni ș.a.
Și, totuși, mă întreb
în naivitatea mea, necunoscând rolul serviciilor străine, a guvernului Bilderberg,
a unor lideri mondiali (G. Soros, Rotschild): ONU mai există doar pentru decor
și pentru ciocnirea paharelor de șampanie la întâlnirea (adunarea) anuală? Dar
Consiliul de Securitate, cu forțele de mențvinere a păcii? Dar Crucea Roșie
Internațională, care era obligată prin statut să acorde ajutor populației
vitregite (cum făceau, altădată, la noi, reginele Elisabeta și Maria)?
Rămân doar întrebări
retorice. Adevărul se va afla peste câțiva ani, când vor hotărî liderii
mondiali; ce vedem azi e doar vârful aisbergului.
Tudor Nedelcea
comentarii:
Mea culpa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu