CENZURAT DE PRESĂ

TRAGEDIA EVACUĂRII BASARABIEI

CENZURAT DE PRESĂ

(prima parte)

de Paul Goma

1 Iulie 1940

Universul: TRAGEDIA EVACUĂRII BASARABIEI
Însemnările redactorului nostru pentru Basarabia

De 24 ore mă găsesc sub cerul Capitalei şi nu mă pot desprinde de visul groaznic care a fost evacuarea Basarabiei româneşti. Îmi mângâi cei trei copilaşi şi nu-mi vine să cred că sunt în viaţă. Ce caut la această oră matinală pe peronul Gării de Nord, dormind pe coşul de răchită, singura noastră avere salvată în care soţia a aruncat fără să ştie ce, câtăva rufărie, desperechiate?

Nu. Nu este vis. Este cruda realitate. Sosesc mereu trenuri cu refugiaţi şi din ele coboară fărâme din marea dramă naţională care a început să se desfăşoare fulgerător.

În noaptea de Joi, 27 iunie [s.m.].

S-a făcut dimineaţă şi în zadar aştept să bată clopotele catedralei din Chişinău şi ceasul Primăriei vestind începerea muncii.

În apropiere se aud sughiţuri înecate în lacrimi, se deschid ochişorii copilaşilor privind miraţi forfoteala peronului.

Aveţi rude? Vor copiii lapte? - întrebări ce măresc durerea, dar aduc mângâierea. Nu suntem între străini. Nu se va apropia nimeni pentru a ne suprima viaţa. Nu vedem ţevile revolverelor întinse. O singură zi şi o noapte ne desparte de clipa în care ne aflam în Chişinău. Atâta doar. Vestea dureroasă a venit pe neaşteptate şi atât de fulgerător, încât nimeni n-a mai putut să-şi păstreze calmul şi sângele rece.

Joi, la 6 dimineața, mă găseam la comandamentul Corpului 3 Armată. Se anunțase de cu noapte că, trupele sovietice vor intra în Capitala Basarabiei la ora 10 în aceeşi zi. (...) La ora 7 s-a anunțat oficial: „Trupele sovietice vor intra la ora 2 d.a.”

În oraş nu se mai putea găsi cu uşurinţă nici un fel de mijloc de transport la gară, la o depărtare de 4 km. de centrul oraşului.

Coloane de refugiaţi, fiecare cu câte o legătură în mână, mame purtînd copii în braţe şi târând pe alţii, ochii împăinjeniţi de lacrimi, paşii grăbiţi cu o singură ţintă: gara. Suflete zdrobite cu o singură dorinţă, salvarea vieţii.

În grădina publică şi-au făcut apariţia bandele teroriste. Nucleele comuniste au intrat să înfigă steagurile roşii.

Comandantul militar desfăşoară patrulele pentru a pune pe goană pe acei care, înarmaţi, opresc automobilele şi mai ales trăsurile, smulgând bagajele şi poşetele din mâna femeilor.

Cuiburile locale de comunişti, în unanimitate alcătuite din evrei au ocupat în chip de simpli spectatori centrele şi colţurile străzilor, gata spre a da semnalul începerei devastărilor şi execuȚării fruntaşilor româ­ni care nu vor mai avea timpul să părăsească oraşul în momentul intrării trupelor sovietice.

În faţa redacţiei noastre, pe strada Ştefan cel Mare, un grup de comunişti evrei, arhicunoscuţi (...) mă aşteaptă să ies din casă. Unul din ei mi-a făcut „cinstea” să înfigă sub firma Universul o cârpă roşie. (...). Înlocuiesc cârpa roşie cu stindardul Țării (...) 12 ostaşi înarmaţi sub comanda unui sergent ocupă trotuarul din faţa redacţiei. Comuniştii, în faţa ţevilor întinse, dispar.

(...) în timp ce automobilul se pune în mişcare (...) doctorul Derevici, comunistul care de curând părăsise Doftana, îmi comunică, la telefon că nu trebuie să uit că la 1924, pe vremea revoluţiei de la Tatarbunar, comitetul „Tovarăşilor” m-a condamnat la moarte: „Nu te vom spânzura, vom fi generoşi, îţi vom zmulge câte o unghie pe fiecare zi, cu cleştele” (...)

Iau copiii. Închid casa în care am lăsat tot rodul muncii a 21 ani. (...) Toate ferestrele evreilor sunt deschise. (...)

Iată-mă pe peronul gării ticsit de lume. Rapidul de București format din 30 vagoane este arhiplin (...) Câteva mii de oameni vor să pătrundă cu orice preţ în el (...) Mamele îşi îndeasă copiii prin ferestre. Altele îi strigă disperate pe cei rătăciţi. Bărbaţii care se tăvălesc pe jos cu braţele şi picioarele fracturate, cu faţa însângerată în lupta pentru ocuparea locului salvator. (...)

Din oraş vin ştiri dureroase. (...) Listele întocmite de organi­zaţiile comuniste locale¹ cuprinzînd numele românilor basarabeni şi a celor din regat, destinaţi aresȚării şi suprimării, au fost împărţite de avo­catul Karol Steinberg şi avocata Etea Diner, tovarăşa de idei a lui Constantinescu-Iaşi şi dânsa evreică şi de curând ieşită din puşcărie. Bandele au început devastările pe str. Ion Inculeţ, unde îşi au gospodăriile majoritatea fruntaşilor basarabeni între care Pelivan, Gherman, Pântea şi alţii. De acolo au coborât şi, unde au dat de o casă de român, au pus în funcţie târnăcoapele, au dat în lături uşile şi au scos în stradă mobila şi lucrurile de valoare (...). Rezultatul jafului s-a depozitat în locurile indicate de cu vreme, odată cu împărţirea listelor. (...) 

Înainte de a intra în prima staţie după Chişinău, coloane groase de fum se ridică jertfitoare către cer. Identificăm baia „Dobromirov”. Arde biserica Mazarache, cu trecut istoric românesc. Comuniştii evrei au inaugurat astfel începutul nefastei lor opere împotriva lăcaşurilor sfinte. În vagonul de alături stă o femeie îngenunchiată şi rosteşte rugăciuni însoţite de blesteme împotriva păgânilor, atâta vreme la sânul generos al neamului. Despre acest moment, profund de impresionant, află tot trenul. Genunchii cedează singuri. Toţi cădem în ei. Nimeni nu mai poate opri lacrimile.

Doamne, Dumnezule, pedepseşte-i Tu! Numai puterea Ta poate face asemenea minuni. Numai Cerul poate arunca focul pentru nemernicii pângăritori de altare (...)

„Elefterie Negel, Universul din 1 iulie 1940” - text cenzurat.

Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, fond 948, Secţia 2, dosar nr. 941, f 250-254.

*

30 iunie. [1940] A sosit Neculai care vine de trei zile pe drum, în tren. A plecat vineri de la plasa Buneşti, de pe malul Nistrului, retrăgându-se cu un regiment de artilerie (...) Aflând că e fratele meu, colonelul Manoil i-a pus la dispozitie o căruță pentru a-şi transporta câteva geamantane până la Chişinău. Acolo a fost o luptă gigantică pentru a putea ocupa un loc într-un vagon de marfă. De-abia şi-a putut salva un mic geamantan. Tot bagajul i-a rămas pe peronul gării, cum s-a întâmplat cu toată lumea care, pentru a se salva, a renunțat la toate bagajele. Neculai povesteşte scene sfâşietoare despre ce a văzut prin gările de la Chişinău până la Ungheni. Familii cu copii care nu se puteau urca în vagoane, tata într-o parte, copiii în alta, soția urcată şi ea sau rămasă pe peron. (...) A asistat la uciderea multor evrei, în cursul drumului, de către legionari sau cuzişti care strigau în gura mare că „toti jidanii trebuie ucişi, întrucât sunt aliații bolşevismului rusesc”. Neculai spune că a văzut cu ochii lui, atât în gara Chişinău, cât şi în celelalte, până la Ungheni, bande de evrei, înarmați cu revolvere şi bâte care încercau să oprească populația românească să urce în tren.  Neculai n-a fost niciodată antisemit. De data aceasta a rămas şi el uluit de ce a văzut la aceşti nenorociți, care purtau stegulețe roşii şi panglici roşii la mână, pregătiți să întâmpine trupele bolşevice. „Acum”, zice el, „încep să-i înțeleg pe legionari şi pe cuzişti”.

(Ioan Hudiţă, Jurnal politic, 1, pp. 222-223)

*

NOTĂ - 1 iulie 1940

Atitudinea evreilor în legătură cu evacuarea teritoriilor cedate

 (Soroca): 1. În ziua de 28 iunie, ora 16,30-17, comuniştii evrei din oraş au ocupat Poliția şi Primăria (...). La Poliție a vorbit avocatul evreu Michel Flexor care a defăimat autoritățile şi administrația românească. În acest timp a apărut comisarul ajutor Murafa Vladimir şi agentul Eustațiu Gabriel (...) Aceştia au fost mai întâi perchezitionați apoi puşi cu mâinile în sus în Piaţa Unirii, la statuia generalului Poetaş, unde au fost împuşcaţi de Michel Flexor (subl. în text).

2. La ora 17 un autocamion cu tezaurul Administrației Finan­ciare Soroca în valoare de circa 15-18.000.000 lei (...). În Piața Unirii însă, autocamionul în care se aflau Locot. Pavelescu Gheorghe, mai mulți subofițeri, Vartolomei, Dirigintele Oficiului Poştal avocatul Gheorghe Stănescu a fost oprit de evrei care au rupt galoanele loco­tenentului Pavelescu ale subofițerilor, în asistenţa soldaților sovie­tici (subl. în text). În fața acestei situatii, Locot. Pavelescu şi Vartolomei au dat 50-60.000 lei la doi evrei care i-au scos din mulțime. 

Subofițerul Ene, fugind, a fost impuşcat pe la spate. Avocatul Stănescu a fost dat jos din maşină, de către avocatul evreu Pizarecsky (?) Alexandru; din informaţii reiese că a fost executat. Autocamionul cu tezaurul a rămas în mâna bandelor de evrei (subl. în text).

     3. Din informații rezultă că au fost asasinați ulterior de evrei administratorul financiar Gheorghiu Ion şi Cpt. Georgescu de la Cercul de Recrutare.

     4. Maiorul Virtic Gheorghe, comandantul Legiunii de Jandarmi Soroca şi Cpt. Ramadan (...) însoţiţi de un număr de subofițeri, căutând să se refugieze cu o maşină au fost opriţi de evrei, care le-au rupt galoanele, dîndu-le apoi drumul. (...)

     5. Preoţii care voiau să se refugieze au fost opriţi de evrei şi întorşi înapoi în oraş.

(Bălți) 1. În staţia Bălţi a fost împuşcat în ziua de 28 iunie a.c. un individ de către o persoană necunoscută. Cadavrul a fost expus pe peron, spunându-se că a fost împuşcat de soldații români, cu scopul de a provoca reacţia bandelor de comunişti evrei împotriva populației româneşti (subl. în text) (...)

(Chişinău) 1. În ziua de 28 iunie a.c. la ora 16 a aterizat la Chişinău un grup de 20-30 avioane ruseşti. Imediat evreii au arborat drapele roşii, pornind manifestații de stradă la care se adăugau deţinuţi comunişti liberaţi din penitenciarul local. Manifestanţii au barat străzile, nepermiţind accesul spre gară a populației care se evacua. Pe tot parcursul manifestanţii evrei şi comunişti strigau: „Jos Carol!”, „Jos Armata Română!”, „Trăiască Stalin și Armata Roşie!” Poliliştii care au vrut să facă ordine, pentru ca populația ce se evacua să se poată scurge spre gară, au fost prinşi, iar comisarii Lascăr Nicolae, Mateescu Constantin, Severin și Stol au fost executaţi de evrei în stradă prin împuşcare (subl. în text).

2. Pe strada Alexandru cel Bun (Alexandrovskaia) funcționarii români care voiau să meargă spre gară au fost împiedecaţi de o masă compactă de evrei şi ruși care ocupau trotuarele amenințând și aruncând cu pietre (subl. în text). (...)

(Cernăuți) 1. Încă înainte de intrarea trupelor sovietice populația evreiască a devastat bisericile a impuşcat pe mulți dintre capii autorităților. Printre cei ucişi sunt şeful gării, un locotenent-colonel de regiment, probabil primarul oraşului și foarte mulți polițiști, precum şi gardieni publici (subl. în text).

2. Evrei comunişti între 15-16 ani au comis acte de barbarie [subl. în text], dezarmând pe soldaţii români, pe ofițeri şi pe poliţişti, înfigându-le propriile baionete (...).

(Vijniţa) 1. Întreaga dezordine a fost provocată de evreii comu­nişti şi ucraineni.

Doctorul evreu Winer, şeful Sanatoriului din Vijniţa nu a dat voie personalului român să părăsească sanatoriul, a rupt steagul românesc, din care a oprit numai fâşia roşie cu care s-a încins peste piept, strigând că a sosit ceasul evreilor.

2. În ziua de 28 iunie a.c. când trupele sovietice au intrat în oraş au fost întâmpinate (...) de evreul Şatran, înconjurat de populația evreiască (...)

3. O bandă în frunte cu avocatul Raufberger a atacat pe perceptor şi pe pretor, obligîndu-i să-i predea banii din casa percepţiei (subl. în text).

(Din Nota Serviciului Special de Informații - iulie 1940)

Arhiva Ministerului Apărării Naționale, fond 948, Secția 2, dosar nr. 941, f 53-57. Copie.

SUBCENTRUL Nr. 1

1 Iulie 1940, ora 11

RAPORT INFORMATIV TELEFONIC

      1. Azi 1 Iulie 1940, ora 9,40, după unele greutăți şi lipsuri s-a terminat scurgerea peste podul de pe Prut, Branişte-Ștefăneşti, a Brig. de Cav. comandată de Dl. Colonel Postelnicescu. Brigada are lipsă mai mulți oftțeri şi trupă şi materiale.

Această brigadă a fost supusă la cele mai mari greutăti, şicane, umiliri din partea autorităților sovietice militare, în asociație cu bande­le de bolşevici şi jidani civili, care în nimic nu au respectat convenția în legătură cu retragerea trupelor noastre.

Toate aceste greutăți au avut loc numai grație [datorită] faptului că trupele noastre au avut ordin precis de a nu trage.

2. Constructorul [?] de telefoane Bârsan Mihail din Briceni, județul Orhei ne comunică următoarele:

În noaptea de 28/29 iunie, ora 2, au încercat a trece podul de peste Prut, în punctul Lipcani-Rădăuți mai multe tancuri sovietice, trăgând focuri de intimidare. Au răspuns soldații noştri şi bolşevicii s-au retras. „Jidanii din Lipcani strigau Trăiască Rusia Sovietică şi Stalin” (...)

Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, fond 948, dosar nr. 155, f 5.

TELEGRAMĂ

BUJOR [cod: Corpul 10 armată] - 1.VII. 1940

CĂTRE M. St. Major, Secția 2, B.

           1. Trupele sovietice au atins pe toată lungimea ei linia de demarcație.

(...) 2. Se pare că Sovietele manifestă tendința de a nu se mulțumi cu ce au ocupat până acum. În rândul militarilor sovietici se aude vorbindu-se că ei trebuie să ajungă cât mai repede la Ploieşti.

În cursul zilei de 1 Iulie comandantul rus din fața oraşului Siret a cerut comandantului român predarea oraşului în timp de 24 ore, amenințând că îl va ocupa cu forța dacă nu-1 predăm de bună voie. Menționăm că oraşul Siret este la Sud de linia de demarcație fixată tot în cursul zilei de azi. Câteva tancuri sovietice din Lipcani au înaintat pe podul Lipcani-Rădăuți având intenția să treacă Prutul la Rădăuți. Primite cu focuri de arme şi arme automate de unitățile noastre tancurile s-au retras. (...)

Dl. G-l. Constantinescu, Comand. C. 10 A, mi-a afirmat că şi D-sa are impresia că armata sovietică nu se va ține de angajamente şi profitînd de succesele prea uşoare obținute până acum, nu ar fi exclus să reia înaintarea peste linia de demarcație.

      3. Din cauza actelor ostile la care s-au dedat evreii din Bucovina şi Basarabia împotriva militarilor români, toată populația românească din teritoriul neocupat şi unii militari, grade inferioare mai ales, execută represalii contra evreilor: sunt bătuți, aruncați jos din trăsuri etc. Asemenea excese ar putea determina o intervenție a armatei sovie­tice sub pretext de a menține ordinea. Se impun urgente măsuri pentru a opri asemenea acte din partea noastră acum. (...)

Maior (s.s.) Bădărău Nr. 1225 din 1. VII. 1940

Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, fond 948, dosar nr. 155, f 85-86.

2 Iulie 1940

SINTEZĂ: ACŢIUNEA EVREEASCĂ

1. EVREII DIN BASARABIA ŞI BUCOVINA ÎN TIMPUL EVACUĂRII

1. Comitete Revoluţionare:

La Cernăuți comisar al poporului este actualmente evreul Salo Brül, de profesiune fotograf, primar este evreul Glaubach, ajutor de primar evreul Hitzig, iar prefect este alt evreu, Meer sau Beer.

La Chişinău sovietul comunal este condus de avocatul evreu Steinberg, originar din Huşi.

La Chilia Nouă s-a format un comitet local condus de evreul dr. Rabinovici, medic primar al oraşului.

Foştii gazetari evrei de la „Adevărul” şi „Dimineața” anume Torziman [corect: Terziman - vezi Nota 1 la acest capitol] şi Cândea au căpătat funcțiuni importante în Basarabia.

La Soroca conducătorul acțiunii teroriste a fost evreul Leizer Ghinsberg, gardian public la Poliția locală.

2. Atentate şi asasinări

Bandele evreo-comuniste din Chişinău au jefuit pe refugiatii care nu aveau posibilitatea să se apere. În diferite gări (...), în grupuri, cu drapele roşii, încercau să facă presiuni pentru a determina pe călători să coboare. În unele cazuri au cedat numai după ce călătorii s-au apărat cu focuri de armă.

La Chişinău, o bandă de comunişti evrei a încercat să linşeze pe studenții teologi care au scăpat numai datorită intervenţiei unui detaşament de jandarmi care au făcut uz de arme.

Inspectorul financiar Preotescu şi fostul inspector financiar, pensionar Pădureanu (...) au fost împuşcați.

La Chişinău listele de executări¹ (subl. mea, P.G.) au fost întocmite de intelectualii comunişti evrei: av. Carol Steinberg, avoca­ta Etea Diner şi dr. Dorevici. (...) avocatul evreu Steinberg, în fruntea unui grup, a aruncat cu pietre în trupele române care se retrăgeau.

Perceptorul şi notarul din Ceadâr-Lunga (Tighina) au fost omorâți.

Preotul Bujacovski din Tighina a fost împuşcat de terorişti evrei. Deasemeni colonelul Adamovici, fost senator. Şeful postului de jandarmi din

Abaclia (Tighina) a fost împuşcat de evrei.

În Cazaclia şi Ceadâr-Lunga au fost omorâți notari, preoți, poliţişti. La Reni au fost incidente grave între evreii care împuşcaseră 2 marinari români şi autoritățile militare româneşti. Evreii purtau brasarde roşii. Au fost impuşcati 15-20 terorişti evrei comunişti.

În judeţul Cetatea Albă bandele comuniste evreeşti au schingiuit preoți, le-au ars bărbile cu țigări, au devastat biserici.

La Cernăuți un grup de evrei a asaltat şi lovit cu pietre două autocare în care se aflau soldați; evreii au cedat numai când aceştia au făcut uz de arme. 

Față de toate aceste orori comise exclusiv de către evreii basarabeni, se observă o adâncă indignare a populației româneşti, care în unele cazuri nu-şi poate stăpâni sentimentul de revoltă (...)

Militarii (...) erau foarte revoltați contra evreilor, fiind hotărâți a linşa orice evreu ar întâlni, întrucât asistaseră la agresiunea evreilor împotriva ofițerilor şi soldaților români pe linia Cernăuți-Dorneşti, cu care ocazie se afirmă că ar fi fost omorât un ofițer superior şi răniți mai mulți ofițeri şi soldați români.

Tot în ziua de 1 Iulie a.c. la ora 18,30, la Bârlad, un grup de militari a împuşcat mortal pe evreul Poise (?) Leib Goldstein, comer­ciant din acel oraş. Numitul a fost transportat la spitalul local în stare de comă.

3. Propaganda antinaţională

Încă înainte de retragerea autorităților româneşti s-au constituit de către evreii comunişti locali comitete orăşeneşti care (...) au organizat primirea trupelor sovietice cu flori (...), s-au dedat la manifestațiuni ostile împotriva autorităților în retragere, patronând şi îndrumând în acelaşi timp acțiunea teroristă.

Conform instrucțiunilor, aceste comitete, imediat ce s-a aflat de hotărârea Consiliului de Coroană [de a accepta diktatul sovietic - n.m.], evreii au înlocuit în grabă firmele româneşti cu altele ruseşti.

Cu ocazia trecerii trupelor române prin sate, oraşe şi gări, evreii manifestau ostil, în unele cazuri aruncând cu pietre.

În exodul lor, refugiaţii au avut de întâmpinat vexaţiuni, umilinți, lovituri, iar unele cazuri au trebuit să lase în urmă morți, numai datorită comuniştilor evrei, care în afară de asta i-au devalizat de puținele lucruri care mai scăpaseră.

Pe de altă parte, pentru a împiedeca retragerea populației româ­neşti, evreii distrugeau vehiculele (...), iar în unele cazuri au încercat să incendieze traversele de cale ferată, pentru a provoca deraieri.

Înşişi copiii evrei, dintre care unii chiar străjeri, aşteptau în gări trenurile refugiaţilor pentru a-i înjura şi a le arunca cu pietre şi orice obiecte ce le cădeau la îndemână, creând o impresie oribilă. (...)

(...) refugiaţii basarabeni comentează faptul că împreună cu românii de peste Prut care se retrăgeau în interiorul Țării, sosesc gru­puri de tineri evrei originari din Basarabia. Aceşti tineri evrei au fost observaţi (...) că au atitudine de veselie şi satisfacţie, ceea ce nu cadra cu situaţia celui care îşi părăseşte avutul, oricât de modest, familia şi mediul în care a trăit. De asemenea refugiaţii români au observat la aceşti tineri evrei că posedă valută forte, dolari şi lire sterline, care nu ar putea fi justificate nici de ocupaţiile şi nici de veniturile lor normale (...). Considerînd şi faptul că actualmente mişcarea populației evreeşti basarabene este înspre Basarabia, nicidecum în sensul părăsirii acestei provincii, cercurile menţionate formulează presupunerea că aceşti tineri basarabeni au de îndeplinit în ţara noastră misiuni contra ordinei publice şi siguranţei statului. 

III. EVREII DIN RESTUL ȚĂRII

(...) Părăsind teama şi atitudinea de rezervă, aceste cercuri [evreeşti] au adoptat spontan o atitudine de accentuată veselie, manifestată îndeosebi prin comentarii zgomotoase în grupuri nume­roase pe străzi şi în localuri publice asupra evenimentelor (...), aprecieri jignitoare la adresa Țării noastre, a conducătorilor statului, a armatei şi a tot ce este românesc şi în același timp o vie simpatie pentru acţiunea sovietelor (...)

(...) în toate casele evreieşti având aparate de radio-recepţie s-au ascultat posturile emiţătoare sovietice, neomiţînd să deschidă larg ferestrele, îndeosebi când acestea transmiteau „Internaţionala”(...) S-a început răspândirea discretă a fotografiilor cu Stalin.

Ca şi la Bucureşti, în provincie şi îndeosebi la Timişoara popu­laţia evrească locală la aflarea vestei şi-a manifestat satisfacţia prin aceleaşi gesturi şi manifestări.

După răspândirea însă în opinia publică a ştirilor privind jaful şi acţiunea teroristă întreprinsă de evrei la intrarea trupelor sovietice în provinciile ocupate, veselia care cuprinsese cercurile semite din Capitală şi provincie dispărând, a făcut loc unei acute îngrijorări faţă de perspectivele unor ample represiuni ce se presupunea că urmează a se întreprinde ca urmare a terorismului la care s-au dedat coreligionarii lor din Basarabia şi Bucovina. Sesizând indignarea care a cuprins întreaga suflare românească la aflarea celor petrecute în Basarabia şi Bucovina, conducătorii evreimei, în frunte cu dr. Filderman şi Şef Rabinul Alexandru Şafran au recomandat expres coreligionarilor lor, prin intermediul comunităților, să se abţină de la orice manifestare care ar putea crea incidente cu populația românească.

 (...) Teama de eventuale represiuni, precum şi propaganda întreprinsă de evreii basarabeni de a imita gestul lor [de a trece în Teritoriile Ocupate] au creat, îndeosebi în rândurile evreilor aparţinînd micii burghezii, un pronunţat curent de emigrare în pro­vinciile ocupate. Această acţiune îşi găseşte în plus aprobarea unora din cercurile conducătoare evreieşti, în frunte cu dr. Filderman, Şef Rabinul dr. Şafran şi scriitorul Horia Carp care întrevăd astfel posibi­litatea descongestionării teritoriului ţării noastre de un important număr de evrei (subl. m. P.G.).

În schimb se constată opoziţia manifestată de către cercurile evreeşti sioniste socialiste care militează pentru emigrarea evreilor în Palestina. Deşi cuprinsă de panică, o bună parte de evrei continuă să păstreze (...) o atitudine ostilă Țării noastre (...)

Excepţie făcând de la atitudinea generală manifestată de evrei în actualele împrejurări membrii cercului „Mutualitatea”, cu sediul în str. Spătarului nr. 15, critică cu asprime acţiunea teroristă întreprinsă de coreligionarii lor în Basarabia şi sunt decişi să participe, cu maximum de mijloace, la acţiunea de ajutorare a refugiaţilor. Explicaţia acestei atitudini constă în aceea că membrii acestui cerc sunt în majoritate bine situaţi materialiceşte şi în totalitatea lor se recrutează dintre refugiaţii din URSS, care au avut de suferit de pe urma instaurării regimului bolşevic în acest stat.  

III. TRECEREA ÎN TERITORIUL OCUPAT DE SOVIETE

Acţiunea trupelor sovietice în Basarabia şi Bucovina a avut ca urmare o emigrare a numeroși evrei basarabeni din capitală în aceste provincii. Se constată că totalitatea celor csre pregătesc plecarea din Capitală [spre Basarabia] se recrutează din meseriaşi, mici comer­cianţi, misiţi şi unii studenţi lipsiţi de o situaţie materială bună. Deasemeni încearcă să părăsească Țara şi o serie de liber profesionişti, intelectuali, majoritatea dintre aceia care au fost excluşi de la exercita­rea profesiunilor lor din diverse motive, sau care au fost decăzuţi din drepturile de cetățenie. Motivul care îi determină pe aceşti evrei să părăsească Țara noastră îl constituie în majoritatea cazurilor credinţa abil susţinută de propaganda comunistă că sub regimul sovietic vor reuşi să-şi creeze situaţii mult mai înfloritoare decât cele avute în România, nemaifiind totodată nici obiectul presupuselor represiuni antisemite. Tendinţa de emigrare a acestor evrei, în general încurajaţi de coreligionarii lor originari din Basarabia este însă în parte combătută de către evreii originari din Vechiul Regat, ca şi de cei bine situaţi materialiceşte, care speră încă într-o ameliorare a situaţiei lor în Țara noastră.

 În general, cadenţa trecerilor în Basarabia este în medie de aproximativ 10.000 persoane pe zi. (...) De asemenea se înregistrează plecarea din București spre Basarabia şi Bucovina a unui număr de 70- 80 studenţi evrei de la Căminul Studenţilor Evrei Schuller, cunoscut focar de propagandă comunistă.

Este de relevat că faţă de eventualitatea de a rămâne lipsit de cadre, care în bună parte şi peste tot cuprinsul ţării se recrutează din evreii basarabeni, Partidul Comunist din România a dat ordine severe în sensul ca membrii care, fără autorizaţia conducerii partidului, vor părăsi localitălile unde au însărcinări, vor fi socotiţi trădători.

Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, fond 948, dosar nr. 155, f 162-172. Copie

BIROUL STATISTIC MILITAR, București, 2 Iulie 1940, ora 19
RAPORT CONTRAINFORMATIV Nr. 4

1) Evacuarea Basarabiei

a) Dr. Constantinescu, fost primar al oraşului Cernăuți, refugiat, declară următoarele:

Ucrainenii au avut o atitudine foarte corectă faţă de populația românească care se refugia, atât din Cernăuți, cât şi la sate, oferind refugiaţilor alimente gratuite. mulți ucraineni s-au refugiat de asemenea.

Atitudinea evreilor a fost atât de neomenoasă încât a revoltat chiar pe şefii trupelor de ocupaţie, care au dat ordonanţe prin care se atrăgea atenţiunea că se vor sancţiona cu moartea jafurile şi crimele.

Preotul bisericii catolice din Cernăuți a fost împuşcat de evrei. Racoci, directorul penitenciarului Cernăuți a fost împuşcat de către deţinuţii comunişti liberaţi. (...)

f). O refugiată din Ismail declară următoarele:

     - Invăţătorul Savitzki, căzut de trei ori la examenul de admitere, intrat ulterior ca funcţionar în Poliția Ismail, a afirmat că la retragerea românilor, el va conduce teroarea contra lor.

- D-ra Galiveski, profesoară la Liceul de fete Ismail, care are sora căsătorită cu un general român al cărui nume nu-1 cunoaştem, îşi manifestă zgomotos bucuria pentru venirea bolşevicilor.

- Fiul avocatului regăţean Popovici, din Ismail, concentrat în prezent cu gradul de căpitan, înainte de retragerea românilor a arborat steaguri roşii la liceul al cărui elev este, la Prefectură şi Primărie, iar pe un Plutonier român de la Manutanţă, a cărui familie se refugiase, l-a împuşcat fără motiv. (...)

       g). Locuitorii Bălan Gheorghe şi Coţofan Nicolae, originari din Judeţul Ialomiţa, care au plecat cu ultimul tren de refugiaţi din Cernăuți spun că înainte de intrarea trupelor sovietice, comuniştii din acel oraş - în majoritate evrei - opreau maşinile, autobuzele şi căruţele cu refugiaţi, pe care, după ce-i maltratau, le luau vehiculele, strigân­du-le: „Ne furaţi averea, sunt ale noastre”. O Doamnă care se refugia într-un automobil, opunându-se, a fost lovită cu cuţitul de un comunist. Nu se ştie starea ei.

         h). Refugiatul Molnicov Otto, agent de control al Minis­terului de finanţe, din Vășcăuţi, Bucovina, originar din Cernăuți, declară:

     - La Ştefăneşti, Jud. Cernăuți, trupele sovietice au arestat un Maior român de Grăniceri, pe care l-au surprins în biroul său şi l-au torturat pentru a lua informațiuni militare.

- În comuna Bărbăteşti, Jud. Storojineț, elementele înaintate ale trupelor sovietice au împuşcat pe Şeful de Post cu trei Jandarmi româ­ni, care refuzaseră să predea armele.

- Reg. 54 Inf., care se afla în Nordul Bucovinei, a fost capturat şi dezarmat. Pe ofițeri, după ce îi dezbrăca şi maltrata, îi menținea arestați, pe soldații români, după ce i-a dezarmat, i-a lăsat liberi.

- Un comisar ajutor de la Poliția Văşcăuți a fost surprins şi luat de bolşevici.

- Ajutorul de primar al Oraşului Cernăuți a fost impuşcat de trupele sovietice. (...)

          i). Refugiatul Braicu Ion, originar din Gorj, pensionar militar stabilit la Soroca, declară că Inspectorul Financiar Preotescu şi fostul inspector Financiar pensionar Pădureanu au fost impuşcati de evrei la Chişinău.

            j). (...) Steinberg a organizat teroarea contra românilor cu puşcăriaşii liberați şi tineretul evreu.

- preotul Bujacovschi, fost consilier eparhial şi alti preoți au fost executați.

- Crucile de la Biserici şi Statuile Regelui Ferdinand şi Ştefan cel Mare au fost distruse.

- La Tighina a fost împuşcat senatorul colonel Adamovici.

        k). Refugiatul Condurachi din Bârlad, aflat la fratele său, şeful postului Jand. din Abaclia, Tighina, a declarat că a fost de față când un grup de trei evrei l-a împuşcat pe fratele său. (...)

Arhiva Ministerului Apărării Nationale, fond 948, dosar nr. 155, f 174-178

„Soldatul Hurez Nicolae (...) la 20 de ani avea să trăiască cele mai îngrozitoare clipe (...) Înregimentat la Vaslui va face parte din Regimentul 25 Infanterie. După perioada de instrucție este dus pe granița de la Nistru. Regimentul său era deja pus în alertă având ordin la Podul de la Dubăsari-Căuşeni, de tragere, în cazul în care ruşii i-ar fi forțat trecerea. Acest fapt se petrecea în mai 1940. În urma dictate­lor [?] impuse regele Carol al II-lea pentru a evita pierderile de sânge (avându-se în vedere raportul numeric de forțe masat la granița cu România de URSS) a cedat Basarabia şi Bucovina ruşilor. Retragerea Regimentului 25 de pe linia Nistrului s-a facut „în linişte” până la ieşirea din localitatea Hânceşti. În afara acestei localități trei tancuri ruseşti baricadaseră drumul. Prin traducători, ruşii au somat Regimentul 25 Infanterie format din 4.000 de soldați înarmați cu puşti şi câteva mitraliere să dezarmeze şi apoi să-și continue drumul spre România. Îndrăzneala si curajul colonelului român care a comandat regi­mentul 25 a mers până la a amenința că minează întreaga localitate Hânceşti şi o aruncă în aer (...). Fiecare soldat român purta la brâu câte o mină de aproape un kilogram. Ruşii speriați de această amenințare au retras tancurile pe marginea drumului şi au lăsat cale liberă armatei române.  La câţiva kilometri prin pădurea de la marginea Hânceştiului erau lăsate în voia nimănui peste 50 de tunuri româneşti trase de cai lăsate de un alt batalion care trecuseră printr-o ameninţare asemănă­toare din partea ruşilor. Urma ca aceastea să fie preluate de catre ruși imediat dupa retragerea întregii armate române. Rupţi de oboseală şi venirea serii i-a determinat să ia poziţii de luptă în adăposturi impro­vizate oprindu-se pentru odihnă. În cursul nopţii Regimentul 25 a fost interceptat de o coloană de maşini româneşti venite din Țară pentru a remorca tunurile lăsate în pădurea de la Hânceşti. A doua zi retragerea a continuat trecându-se Prutul pe la Albiţa spre Vaslui. (...)”

[1-2 Iulie 1940]  TELEGRAMĂ

Către Marele Stat Major, Secţia II-a  Fr. Graniţa [cod.: Armata⁴)

RAPORT CONTRAINFORMATIV

1. Trupele obosite din cauza marşurilor.

2. Exodul şi triajul refugiaţilor a scăzut simţitor.

3. Se constată mai multă organizare la trupele care trec Vest Prut. Tendinţa de a veni cu armamentul intact.

4. Populația, în special evreii din Basarabia continuă de a ataca fracțiuni izolate la adăpostul trupelor ruseşti.

5. Au fost ostaşi români care, după plecarea din rânduri a basarabenilor, în dorinţa de a nu lăsa în special armament automat, au adus în spate 3-5 puşti mitraliere.

6. Ostaşii care au răzleţit rătăcesc prin Moldova între Prut şi Siret; trebuiesc recuperaţi.

7. În general armata şi populația evacuată din Basarabia îşi manifestă revolta împotriva evreilor. Nu sunt excluse manifestări antisemite mai grave din partea armatei.

8. La Sculeni trupele sovietice care au dezarmat unele detaşamente ameninţă că dacă nu se restituie obiectele rechiziţionate de la cetățenii basarabeni vor trece în Moldova. Evreii care trec în Basarabia amplifică [exagerează] unele restricţii ce li s-au făcut, înrăutăţind relaţiile româno-ruse şi rezolvarea evacuării.

D.O. Şeful de Stat Major

Colonel Eftimiu Nr. 21 417 din 2 Iulie 1940

Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, fond 948, dosar nr. 155, f 73-74

TELEGRAMA No. 11307

3 Iulie 1940

Gorun [cod.: Grupul de armate nr. 1] către M.St. Major, secţia II-a

Am onoarea a raporta următoarele:

Lt. col. Borş Gheorghe, fost Inspector P.P. la Bălţi, în călătoria ce a făcut cu C.F. pe parcursul Iaşi-Bacău, în ziua de 1 iulie, a obser­vat la toţi ostaşii o stare de spirit foarte agitată contra evreilor, stare de spirit care a dat naştere la acte de agresiune ce au degenerat în bătăi şi chiar omoruri, astfel:

1. În stația Cucuteni, un evreu în haine militare a fost surprins când a scos un revolver din buzunar cu intenţia probabilă [de a trage] într-un general ce se afla pe scara unui tren în trecere. Evreul a fost dezarmat de serg. Paveleanu din Reg. 6 Vânători şi apoi bătut şi străpuns cu baioneta de mai mulți ostaşi. În această staţie alţi 2 evrei au fost aruncaţi din tren, trăgându-se asupra lor.

2. În staţia Târgu Frumos un alt evreu găsit cu un revolver şi o grenadă în buzunar a fost dezarmat şi apoi omorât.

3. În stația Bacău 2 evrei au fost bătuţi şi predaţi poliției gării.

4. Deasemenea, s-a constatat că în gările Cucuteni şi Podul Iloaei şi alte gări, noduri de cale ferată, că soldații care caută unitățile disloca­te din Basarabia şi Bucovina sunt lăsaţi să staţioneze în gări, discutînd între ei şi cu civili situaţia actuală. Din atitudine şi din discuţiile auzite între ostaşi s-a desprins hotărârea acestora de a se răzbuna pe evrei din cauza exceselor connaţionalilor lor din Bucovina şi Basarabia. Pentru a preveni asemenea acte şi a preîntâmpina chiar eventuale mişcări, comandamentul Gorun a luat următoarele măsuri:

În toate gările - noduri de comunicaţie să se înfiinţeze imediat birouri de informaţii care să îndrumeze pe toţi ostaşii care nu-şi găsesc unitățile.

Gărzile militare din gări să fie imediat întărite şi comandate de un ofițer activ din garnizoana cea mai apropiată.

Fiecare tren de persoane sau accelerat să fie însoţit de o gardă comandată de un subofițer care va face poliție în tren la oprire în stații.

Comandantul Gorun                                      Şef de stat major

General de Armată Adj. C. Ilasievici                                G-l Tătăranu

Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, fond 948, dosar 155, f 125

(Sinteză informativă - 2 iulie 1940)

(...) Fraţii Birnbaum [din Brăila] afirmă că „Multora dintre români le-a sunat ceasul”.

Iancu zis Jean a ameninţat un birjar că „în curând steagul roşu va fâlfâi şi deasupra Palatului Regal”(...)

Biblioteca Academiei Române, Arhiva Istorică, fond XXIV, dosar nr. 3.377, f 14-19. Copie

TELEGRAMA Graniţa, 346, 3, 14 [3 iulie 1940]

Atitudinea ostilă a populației evreeşti care se manifestă tot mai accentuat în zona Prutului face ca centrele populate de această minori­tate să constituie un focar comunist periculos în dispozitivul armatei. Situaţia operativă actuală impunând măsuri imediate de înlăturare a acestui pericol, armata a luat următoarele măsuri:

Evreii din Fălciu târg şi Drânceni târg, judeţul Fălciu, care doresc - să fie trecuţi imediat în Basarabia; cei care nu doresc însă sunt semnalaţi ca agitatori să fie internaţi provizoriu în zona Vidra, Judeţul Putna: s-a dat ordin Reg. 3 Jandarmi să organizeze o regiune de internare provizorie în această zonă.

Comandantul Graniţei

General de corp de armată

N. Ciupercă                                                                                        

Nr. 21473 din 3 iulie 1940

Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, fond 948, dosar nr. 155 f 155

*

TELEGRAMĂ - Brumar către Marele Stat Major, Secţia 2-a

Brumar; 87, 2, 7 1940, ora 10,30

RAPORT INFORMATIV No. 1814 din 3 iulie 1940

1.                Ieri, 2.7.1940, la 15, în gara Scânteia doi soldați evrei au fost bătuţi de către militari şi aruncaţi pe fereastră, din tren, fără a li se cauza răni grave.

2.                Un convoi de 35-40 căruţe cu soldați din Reg-tul 3 Grăniceri trecând prin satul Săuceni - Botoşani s-a dedat la dezordini, căutând evrei pentru a-i molesta. Prin intervenţiile jandarmilor lucrurile s-au liniştit.

3.                În zilele de 1 şi 2. 7.1940 pe distanţa Vereşti-Paşcani au fost aruncaţi din tren 14 evrei.

4.                Un vagon cu refugiaţi evrei pentru Basarabia, ataşat la trenul București-Iaşi din seara de 2.7.1940 a fost atacat cu focuri de armă dintr-un vagon alăturat, între stațiile Vaslui-Bălteni. 3 morţi şi 6 răniţi.

5.                La sosirea în Iaşi a unui vagon cu evrei care veneau dinspre Galați, ieri, 2.7.1940 la ora 16, aceştia au începus să strige că au fost bătuţi de civili între staţiile Vaslui-Grajduri şi Bârnova, creând alarmă.

6.                Urmare la raportul informativ No. 1783 din 1.7. 1940

Cu ocazia agresiunii produse la Dorohoi, Regimentul 4 Jandarmi informează că sunt 53 morţi şi 6 răniţi.

Şeful Biroului Stat. Mil. Iaşi

Lt. Colonel (s.s.) Palade

Transmisă Brumar de Ofițerul Danţoş 3.7. 1940

Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, fond 948, dosar nr. 155, f 207. Copie.

Din „Pesti Ujsag” - 3 iulie 1940, Budapesta

PRESA ITALIANĂ CONDAMNĂ UNELTIRILE EVREILOR DIN ROMÂNIA - Iulie 1940

„Roma”. Interesul ziarelor italiene faţă de evenimentele din România a mai scăzut. Ziarele fac cunoscute comunicatele oficiale ale guvernelor român şi sovietic în legătură cu evenimentele din Basarabia şi Bucovina. Ştirile referitoare la conflictul dintre autorităţile româneşti şi jidovime au produs mare vâlvă la Roma.

Ziarele italiene accentuează că Evreii au provocat incidente sângeroase prin atitudinea lor provocatoare (subl. în text).

După corespondentul din București al ziarului „Giornale d'Italia”, populaţia românească primeşte ştirile cu oarecare calm, însă evreii nu-şi pot păstra sângele rece. „Giornale d'Italia” vorbeşte despre atitudine evreilor din România, care, indemnaţi de cei din Londra, doresc a provoca un război civil. Planul sioniştilor din Londra însă nu a reuşit şi evreii din România nu vor apăra Marea Britanie.

Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, fond 948, Secţia 2, dosar nr. 941, f 501.

*

CORPUL GRĂNICERILOR, Stat Major

Informațiuni obținute în ziua de 2 Iulie 1940 până la ora 18
Frontiera cu URSS

Extras din darea de seamă a Grupului 3 Gr. pază asupra modului cum s-au făcut operaţiunile de evacuare a parte din subunități.

1. În sectorul companiei 6 Gr. Pază Cozmeni primele forţe sovietice trecute pe teritoriul românesc au fost unități de tancuri în valoare de circa 600, dirijate pe direcţiile (...), urmate îndeaproape de circa un escadron de cavalerie care opera în grupuri de 2-3 călăreţi. Aceşti călăreţi pare că aveau însărcinarea să exploateze panica pro­dusă, să dezarmeze şi să escorteze trupele noastre.

2) În sectorul Companiei 7-a Gr. Pază Carapciu ocuparea teritoriului s-a efectuat cu tancuri (circa 200) care acţionau în serie şi la intervale de timp. Erau urmate apoi de unități de cavalerie, în aceeaşi formaţie şi cu aceeaşi însărcinare.

3) Atitudinea forţelor sovietice faţă de trupele noastre a fost cât se poate de ostilă. Parte din tancurile sovietice care în majoritate nu au respectat orarul de plecare, au devastat trupele noastre în retragere, folosind tancurile ca mijloc de transport de arme pentru înarmarea populației ucrainene. Aceştia [ucrainenii] înarmaţi, s-au dedat la atacarea convoaielor noastre, omorând şi jefuind soldații care treceau izolaţi.

         4) O Brigadă de Infanterie sovietică înaintând pe valea Prutului a tăiat retragerea Companiei 1-a Gr. Pază Lipnic, Companiei 2-a Pază Româncăuţi şi Companiei de rezervă din Batalionul 1 Gr. Pază Briceni. Trupa a fost în întregime dezarmată, iar parte din ofițeri, printre care şi Maiorul Georgescu C., Comandantul Batalionului Briceni au fost arestaţi. Maiorul Georgescu a scăpat mituindu-i cu suma de 5.000 lei. Întreaga avere a subunităților a fost jefuită fie de trupele sovietice, fie de populația ucraineană sau bandele de comunişti.

    5) În ziua de 28. VI 1940, Domnul General Iliescu urma să aibă o întrunire cu parlamentarii sovietici în Zvanice (în faţa satului Atachi). Contrar hotărârilor anterioare, Delegaţia Sovietică trecuse deja frontiera şi întrunirea a avut loc la Hotin. Parlamentarul rus era însoţit de o gardă de soldați sovietici care ţineau puştile mitraliere întinse asupra soldaților noştri, pe teritoriul românesc.

      Atitudinea delegaţilor sovietici a fost foarte necuviincioasă. Când Domnul General s-a legitimat, parlamentarul sovietic a spus că şi el este General şi vorbeşte de la egal la egal.

      Între timp trecuse frontiera încă o Companie sovietică. Ofițerii noştri au fost duşi la Cercul de Recrutare Hotin, unde au fost ţinuţi sub stare de arest. Foarte târziu, după ce au primit instrucțiuni - zic ei - li s-a dat drumul.

    6) În momentul retragerii trupelor noastre din Hotin, comuniştii şi evreii în număr foarte mare, manifestau ostil contra Armatei Române. Un ofițer de cavalerie pentru a-i intimida, a îndreptat o armă automată asupra lor. În acest timp, venind o patrulă sovietică, manifestanţii i-au făcut loc după care au deschis focuri împuşcând câţiva soldați, calul şi mânzul căpitanului Teohari C., comandantul Companiei Gr. Pază Hotin. Trupa întreagă dezarmată, cu foarte mare greutate s-a putut degaja pentru a se putea retrage.

  7) În general sovieticii s-au purtat foarte rău cu ofițerii şi trupa ce le-a căzut în mână. Ofițerilor şi subofițerilor li s-au rupt epoleţii, batjocorindu-i, iar parte din ei fiind reţinuţi. Au căutat să dezorgani­zeze unitățile, îndemnând ostaşii să plece la vetrele lor, lucru pe care mulți basarabeni şi bucovineni l-au făcut.

Concluzii asupra valorii trupelor sovietice:

Şoferi şi mecanici buni.

Ofițerii, trupa şi mai ales cei din infanterie, foarte slab pregătiţi şi nedisciplinaţi.

Majoritatea din ocupanţii tancurilor erau beţi.

Material slab. Tankete vechi şi uzate.

Modul de comportare a unităților de grăniceri în retragere:

Deşi izolaţi şi legătura dintre unitățile de grăniceri şi trupele de acoperire a fost aproape inexistentă, subunitățile de pază s-au retras în bune condiţiuni, fie pe itinerariile stabilite, fie pe drumurile care le apreciau neocupate şi mai ascunse.

Unităților şi subunităților de grăniceri nu li s-a făcut cunoscut la timp ordinul de retragere de către unitățile de acoperire, din care cauză,  retragerea lor s-a făcut cu întârziere şi în majoritatea cazurilor, după ce ele au fost devastate de trupele sovietice.

Buna stare morală a grănicerilor a făcut ca retragerea să fie executată în condiţii optime, în afară de faptul că din cauza lipsei de timp nu au putut salva nimic din avutul subunităților. Puţinul ce putu­se fi salvat a fost prădat în timpul retragerii, fie de soldaţii sovietici, fie de populația comunizată.

Ordinul de retragere a fost primit cu multă nedumerire. Părăsirea teritoriului naţional fără luptă a dezorientat la început, atât pe ofiţeri cât şi trupa care, deşi în inferioritate ca număr şi dotare, ar fi vrut cu tot dinadinsul să reziste puhoiului duşman pe care îl deprecia ca pregătire.

Totuşi această măsură care li s-a explicat ulterior de ofițeri că este generală şi hotărâtă în interesul Statului, nu a avut nici o influenţă asupra spiritului de disciplină al ostaşilor, care s-au retras în ordine spre locurile de regrupare, cu toată oboseala şi peripeţiile înfruntate, cauzate în drumul lor de bande de evrei comunizaţi.

Moralul lor se menţine încă ridicat şi privesc cu încredere viitorul.

Comandantul Corpului Grănicerilor

General de divizie Th. Şerb

Şeful de Stat Major

Maior Gh. Constantinescu

Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, fond 948, dosar nr. 155. f 107-109. Original.

BIROUL STATISTIC [3 Iulie 1940]

TELEGRAMA No. 11910

GORUN către MARELE STAT MAJOR SECTIA II

În dimineața de 2 Iulie Reg. 3 grăniceri Pază, venind din Basarabia unde a avut dificultăţi foarte mari cu evreii de la Nord de Prut, trecând prin Dorohoi, s-au răzbunat. Au împuşcat mortal 40 şi rănit 15. S-au devastat câteva prăvălii.

Liniştea a fost restabilită imediat cu ofițerii şi trupa lui Ghiocel [cod: Corpul 8 de armată].

Regimentul 3 Pază nu are nici o pierdere.

Comunicarea o face Colonel Halunga, şeful de stat major al lui Ghiocel.

D.O. Şeful de Stat Major

General Tătăranu                                      No. 11910 din 3 iulie 1940

Biblioteca Academiei Române. Arhiva Istorică., fond XXIV, dosar 3347, f 88. Copie.

TELEGRAMA GORUN către MARELE STAT MAJOR
[Secţia 2-a]

Gorun Nr. 162 din 4.7.1940 ora 21,50

RAPORT CONTRAINFORMATIV - 4 iulie 1940

Urmare la Nr. 11342 din 3 Iulie 1940 din zona Glia [cod: Grupul de Armate nr. 1]

De la Ghiocel

Organele Jandarmeriei şi Curtea Marţială a Diviziei 6-a au constatat că devastările diverselor prăvălii şi locuinţe, la Dorohoi, în ziua de 1 Iulie a.c. s-a făcut de către soldații Legiunii de Jandarmi Hotin şi Regimentul 3 Grăniceri pe tot axul şoselei ce trece prin Dorohoi. Focurile au fost trase de soldați. Sunt 43 morţi dintre care 7 militari. Majoritatea morţilor au fost în regiunea cimitirului evreesc, adică la eşirea Sud-Est Dorohoi. Victimele sunt evrei. Panica a fost provocată de zvonul lansat poate intenţionat că la gară se găsesc tan­curi ruseşti care trag. După circa o oră panica a încetat, populația reluându-şi calmul. Din cauza focurilor trase unitățile care ieşiseră din Dorohoi spre Botoşani au început să fugă, lansând zvonul că vin ruşii.
Au fost liniştiţi de un ofițer trimis de comandament cu auto în urma lor.

      De la Pin [cod: Armata 3]

Moralul unităților este bun. Până la 2 Iulie ora 2 au dezertat 39 soldați de origine rusă din unitățile Pajiştei [cod: Corpul 8 Armată]. Aceştia locuiau în teritoriul predat. În prezent la Pajiştea sunt arestaţi 12 soldați din Regimentul 56 Infanterie, prinşi în situaţii dubioase după retragerea regimentului. Populaţia nu are sentimente ostile.

De la Brânduşa [cod.: Divizia 7 infanterie]

a) Nu s-au semnalat cazuri de părăsirea unităților de către ofițeri sau subofițeri, decât numai un Locotenent, de origine ucraineană de la Brutăria nr. 7 Campanie şi un farmacist Locotenent de origine evreu din Cernăuți aflat în Ambulanţa Diviziei.

b) Brânduşa are un ofițer şi circa 700 oameni trupă dispăruţi. Se crede că unii ar fi reţinuţi de trupele sovietice, iar majoritatea dezertori.

REPARTIZAT:

Comandam. G-ral al Pazei Terit.

Secţia III-a a M.St. Major

Biroul 1, Secţia 2-a M.St. M.

Subbiroul 2/Bir.2, Secţia 2-a M.St. Major"

Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, fond 948, dosar nr. 155, f 238

*

TELEGRAMA - DUD [cod.: Corpul 1 Armată] către M.St. Major, Secţia II-a - No. 141 din 4.7.1940, ora 20,40

RAPORT INFORMATIV No. 1859-149 din 4 Iulie 1940

               1) În cursul zilei de 4.7. nu se semnalează până în prezent noi incidente şi agresiuni antisemite.

            2) Dintre agresiunile petrecute în zilele de 2 şi 3 Iulie a.c. se raportează astăzi, de către organele de poliție şi jandarmerie din zonă.

Agresiunea contra unui număr de 53 evrei, dintre care unii, cu răni uşoare au fost pansaţi. Au fost deasemenea patru morţi pe distanţa Paşcani-Dolhasca, toţi evrei care au sărit din tren şi şapte găsiţi în pădurea Probota-Baia. Se fac cercetări. În ziua de 3.7. a.c. a fost jefuită o prăvălie din Iaşi de către soldați.

        3) Poliţia Roman raportează că asupra individului Isac Marcu din acel oraş s-au găsit manifeste comuniste.

        4) Poliția Fălticeni comunică că în seara de 2.7. un individ rămas neidentificat a fost surprins de santinela postului de radio emisiune al Gliei, în grădina unde este instalat acesta. (...)

         5) În noaptea de 1/2.7 s-a tras un foc de armă de la colţul cazarmei Flotilei 1 Aviaţie Iaşi, asupra telegrafistului de la Secţia Aviaţiei civile, glonţul pătrunzând pe fereastră fără a-şi atinge scopul.

      6) La Bacău a fost descoperită o adunare clandestină sionistă la care au luat parte mai mulți tineri. Sunt 10 arestări. Tinerii sunt originari din Bacău, Iaşi, Tighina şi Cernăuți.

        7) La Galați există un număr de circa 10.000 de evrei ce vor să se refugieze în Basarabia, cazaţi în mai multe şlepuri în mijlocul Dunărei. Problema hranei, higienei este foarte grea. S-a intervenit de rezidenţă pentru soluţionarea problemei.

            8) Populația evreească agitată şi intimidată de ultimele agresiu­ni. A început a fi prudentă în manifestări. În urma măsurilor de pază luate se constată linişte în zonă.

Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, fond 948, Secţia 1, dosar nr. 531, f 164-165. Copie.

CORPUL GRĂNICERILOR, Stat Major
INFORMAȚIUNI OBȚINUTE PÂNĂ LA 4.VII.1940 orele 12
FRONTIERA CU URSSS

Imediat după retragerea ultimului element al armatei noastre, evreii şi ucrainenii au arborat drapele roşii pe toate clădirile, manifes­tând în grupuri compacte pe străzi, molestând funcţionarii civili care mai rămăseseră în oraşul Cernăuți.

Străzile sunt înţesate cu trupe. Magazinele sunt închise, afară de cele cu alimente, de unde ruşii încarcă totul în camioane mari şi trans­portă spre interior. De la Liceul Militar au luat tot mobilierul şi toată vesela. Populația de origine românească nu se vede pe străzi.

Faţă de populația germană, care a primit dispoziții de la Consulatul German să rămână pe loc, chiar după ocupaţia sovietică, trupele roşii au o atitudine din ce în ce mai brutală. Spre exemplu se comunică cum că doi germani trebuiau să fie executaţi în cursul zilei de 30.VI. 1940, în faţa casei germane. Informaţia din care rezultă că germanii au primit recomandaţiuni de a rămâne pe loc o deţinem de la un redactor al ziarului DEUTSCHE TAGESPOST care apare la Cernăuți cu sediul la casa germană.

Se face o intensă propagandă în defavoarea României (...) la noi ar fi revoluţie, iar capul statului ar fi fost împuşcat, astfel că trupele roşii au venit să elibereze pe cei asupriţi de tirania boerilor români (...)

Evreii sunt aceia care se ocupă în special cu propaganda. (...)

Soldații şi ofiţerii sovietici întreabă încotro este Iaşul. (...)

În general se observă că unitățile sunt formate din tineri mongoli, între 18-25 ani. Spun că sunt aceia care au luat parte la ocuparea fostei Polonii.

CONCLUZII: (...)

- Manifestațiile de simpatie făcute de populația evreească şi ucraineană la intrarea trupelor sovietice în Cernăuți.

- Tratamentul ostil al sovieticilor faţă de populația germană.

- Propagandă deşănţată făcută printre populație contra conducerii administrației Statului Român. (...)

- Răul tratament aplicat trupei şi ofițerilor noştri.

Comandantul Corpului Grănicerilor

General de divizie,                               Şeful de Stat Major

Th. Şerb                                     Maior Gh. Constantinescu

Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, fond 333, dosar nr. 97. f 194-196. Original.

SECRET

ACȚIUNEA EVREEASCĂ

I. EVREII IN BASARABIA ŞI BUCOVINA ÎN TIMPUL EVACUĂRII

1)                    Comitetele Revoluţionare:

- La Chilia Nouă în calitatea de şef local al GPU, care execută toată acţiunea teroristă împotriva populației româneşti este evreul Dr. Rabinovici.

Primar al oraşului este fratele său, profesor de ebraică.

2)                    Atentate, asasinate:

- La Cernăuţi evreii au devastat mai multe biserici, printre care şi cea cu hramul Sf. Nicolae.

- Depozitul de muniții din Rădăuţi a fost atacat cu focuri de armă de către un grup de evrei, care la riposta gărzii depozitului s-a retras lăsând 2 morţi pe teren.

- La Chişinău ziarele sovietice apărute după ocupaţie „Sovietskaia Bessarabia” şi „Bessarabskaia Pravda” sunt conduse de redactori evrei.

- La Cetatea Albă evreii comunişti au oprit un tren încercând să dezarmeze un batalion de artilerie [corect: divizion], renunţând la aceasta numai la intervenţia trupelor sovietice.

În acelaşi oraş au omorât pe protopopul judeţului Crişan Folescu, pe preotul Petru Sinilă, pe şeful gării şi pe ajutorul acestuia anume Ojov. Acţiunea teroristă a fost condusă de evreul Abram Carolic.

- La Volintiri (Cetatea Albă), grupuri de manifestanţi evrei au terorizat populația împuşcând mai multe persoane printre care pe grefierul Ştirbu Iosif, de la judecătoria de muncă.

- La Bălţi bande de evrei au atacat cu focuri de revolver popu­laţia civilă care se retrăgea; deasemeni au rupt crucile bisericilor, arbo­rând pavilionul roşu.

- La Bolgrad, comuniştii circulau pe străzi având ca semn distinctiv steaua evreească cu 6 colţuri şi o panglică roşie.

- La Ismail morarii şi brutarii, toţi evrei, au refuzat să scoată pâinea cu o zi înainte de ultimatum, răspândind, imediat după anunțarea ultimatumului zvonul că lipsa de pâine se datoreşte faptului că făina a fost rechiziţionată de armată. Zvonul a produs agitaţie, iar bandele de terorişti evrei au devastat manutanţa locală, omorând pe Locot. Alexandrescu şi Plut. Major Jianu. Datorită tot instigaţiilor evreo-comuniste, 20 din cei 23 soldați ai manutanţei s-au răsculat ajutând la asasinarea celor menţionaţi.    

- La Reni un grup de comunişti evrei izbeau cu buzdugane improvizate pe cei ce voiau să se refugieze pe vaporul „Carpaţi” care pleca în ţară. Vaporul nu a putut pleca din cauza acestor evrei decât tăind parâmele.

- În gara Reni populația evreească a arborat pavilionul roşu. În comuna Ashita 2 soldați care rămăseseră în urmă au fost împuşcaţi în picioare de populaţia evreească.

- La Chilia Nouă comuniştii evrei au devastat bisericile, au arborat drapele roşii în localurile autorităților şi au împiedecat popu­laţia să se refugieze în interiorul ţării.

- La Gura Humorului evreii au sechestrat autovehiculele neper­miţând retragerea populației româneşti.

- La Herța (Dorohoi) înainte de intrarea din greşeală a trupelor sovietice, evreii comunişti au ucis patru ofițeri români, iar zece soldați evrei dintr-un escadron de cavalerie şi-au ucis locotenentul (informaţie neverificată).

- La Roman, un căpitan a fost împuşcat de patru evrei care imediat au fost omorâţi cu baionetele de un grup de soldați (informaţie neverificată).

- La Cucuteni (Iaşi) un evreu în haine militare scoţind un revolver, probabil pentru a împuşca un general, a fost linşat. (...)

- La un punct de la fortificaţiile de pe Nistru, un ofițer evreu a deteriorat aparatul de radio, aşa încât detaşamentul respectiv de lucru, fiind izolat, nu a putut lua la cunoştinţă de ultimatum decât la apariţia trupelor sovietice. [...]

II. EVREII DIN RESTUL ŢĂRII

Continuând să aplice tactica, tinzând să arate că evreii din ţara noastră nu vor fi făcuţi sub nici un raport răspunzători de actele tero­riste săvârşite de coreligionarii lor din provinciile ocupate împotriva populației autohtone şi a autorităților, fruntaşii evrei din Capitală au ales o delegaţie în frunte cu Achile Şaraga, fost ajutor de primar, în scopul de a prezenta consilierului

Regal Dr. Alex. Vaida Voevod, ministru de stat şi a-i înainta o moţiune exprimând solidarizarea evrei­lor la doliul Țării, odată cu protestul lor împotriva actelor de teroare săvârşite de coreligionarii lor în Basarabia şi Bucovina.

Pe de altă parte fruntaşii evrei au transmis coreligionarilor lor dispoziţiunea de a-şi păstra calmul şi, abţinindu-se dela manifestări menite să irite opinia publică românească, să-şi continue activitatea ca şi în trecut, întrucât „se poate prevedea că cel puţin până în toamna anului curent, Statul român nu va adopta nici o măsură efectivă menită să elimine din viaţa socială pe evrei”.

Cu toate recomandările de linişte şi comportare ireproşabilă faţă de autohtoni primite din partea conducătorilor pe de o parte, opinia publică evreească din Capitală şi provincie continuă să rămână ingri­jorată de perspectiva unor severe reacţii din partea Statului şi a populației româneşti, iar pe de alta, se produc noi acte din partea evreilor menite să evidențieze profunda lor aversiu ne pentru poporul, armata şi conducătorii Statului nostru.

În acest sens, se relevă impresia de panică produsă de zvonul care se încearcă a se lansa printre evrei, privind intenția Consilierului Regal N. Iorga de a alcătui un memoriu pe care să-1 înainteze forurilor superioare conducătoare,  în care reeditând unul din punctele de program ale fostului partid național-democrat, să ceară expulzarea imediată a evreilor pentru a fi puşi astfel în imposibilitatea ca organizându-se să poată eluda măsurile antisemite care se vor lua de către autorități.

Cât priveşte manifestările trădând sentimentele ostile ale evreilor față de Țara noastră se menționează între altele următoarele:

În portul Constanța majoritatea birourilor de expediție şi vânza­re fiind deținute de evrei, aceştia interzic expedierea materialelor şi mărfurilor aflate în depozite scontând o eventuală ocupare inamică a Dobrogei.

Se menționează că o bună parte a materialelor aflate în depozite sunt destinate a fi folosite pentru apărarea natională.

La Galați evreul Max, patronul prăvăliei de haine vechi„Braufman Sami” din Piața Nouă a fost auzit de câtre un grup de refugiați adresând amenințări românilor, spunând între altele că „peste 5 zile le va plăti el polița”.

Deasemeni evreul Schächter, proprietarul unei băcănii din acel oraş, deşi este bine aprovizionat, refuză categoric să vânză orice fel de marfă clienților români, la adresa cărora proferă injurii şi amenințări.

La Brăila (...) frații Birnbaum (...) afirmă că „multor dintre români le-a sunat ceasul” şi că au ei pe câțiva cu care să se răfuiască.

(...) Carol Wurmbrandt (...) nu se sfieşte să spună tuturor că „este mândru de originea lui evreească”.

Iancu zis Jean (...) a amenințat pe un birjar că „în curând steagul roşu va fâlfâi şi deasupra Palatului Regal” (...)

Biblioteca Academiei Române; Arhiva Istorică, fond J(XIV, dosar nr. 3.377, f 14-19. Copie.

TELEGRAMĂ - GRANIŢA [cod: Armata 4]

Către MARELE STAT MAJOR, Sectia II-a

Granița 396-4/7- 3440 [4 iulie 1940]

1.     Exodul populației a încetat. Pe timpul evacuării au trecut la Tuţora mii de refugiați din Basarabia. Pe podul Daroieni 400, majori­tatea intelectuali. Ei sunt deprimați.

2.     Populația românească din Basarabia rezervată: se poate obser­va o deprimare şi regretul că trupele române au părăsit Basarabia. Populația germană de asemenea nu se arată entuziasmată de sosirea trupelor sovietice.

3.     Acţiunea de răzbunare a militarilor români care sosesc izolaţi din Basarabia continuă să se manifesteze contra evreilor. Actele de răzbunare se petrec mai mult în trenuri. (...)

4.     Fruntaşul Catriniu Alexandru ctg. 1937 [şofer] la maşina delegatului M.St.M. (...) a împuşcat mortal pe fruntaşul T.R. Schur. Cazul se cercetează.

D.O. Şef de Stat Major Colonel (ss) Mardari

Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, fond 948, dosar 155, f 250

*

Din Journal de Genve, 5 Iulie 1940

Scene tragice în Basarabia şi Bucovina

Refugiaţii sosiţi din Basarabia şi din Bucovina povestesc că între trupele sovietice şi autoritățile româneşti s-ar fi produs excese.  Numeroase biserici au fost prădate şi incendiate (...). Adversarii poli­tici ai comuniştilor, cât şi preoţii ar fi fost maltrataţi şi impiedicaţi. (...) Poliţia a fost atacată, iar trenurile cu refugiaţi care se pregăteau să plece au fost lovite cu pietre. (...) Un alt refugiat din Basarabia povesteşte că a văzut alergînd către gară un preot ortodox pe care comuniştii voiau să-1 împuşte. (...) persoane povestesc că primarul Cernăuțiului a fost grav rănit. El a fost destituit şi înlocuit printr-un avocat comunist des­tul de cunoscut. Autoritățile sovietice se degajează de orice răspunde­re (...) susţinind că [incidentele] s-au produs înainte de sosirea trupe­lor sovietice. Cercurile româneşti spun că nu vor uita niciodată faptul că Sovietele nu au lăsat autorităților româneşti timpul necesar (...) Refugiaţii pretind că 90% din populația evreească a rămas în terito­riile ocupate (subl. în text). Cea mai mare parte din evrei aparţin clasei sărace. Evreii bogaţi s-au refugiat însă în mare grabă. Zvonuri neconfirmate încă susţin că ar fi fost incendiată catedrala ortodoxă din Cernăuți şi că Episcopul ar fi rămas la postul său, cu toate că era cunoscut ca un mare duşman al comuniştilor. Autoritățile însărcinate să se ocupe de refugiaţi afirmă că aproape 100.000 de familii s-au refugiat din Bucovina de Nord şi din Basarabia.

Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, fond 948, Secţia 2; dosar nr. 941,f 491-492

*

Nota informativă nr. 133 (din 6 iulie 1940):

„Activitatea în Cernăuți în primele zile de ocupare”

1. Vineri 29 iunie 1940. La ora 14 s-au adunat în Piaţa Unirii din Cernăuți circa 200 lucrători exclusiv evrei care aveau cu ei un steag roşu ce avea cusut pe el secera şi ciocanul, arborându-1 pe clădirea primăriei (...) şi tabloul lui Stalin şi Molotov pe monumentul Unirii (...) Aceşti lucrători erau sub conducerea cunoscutului comunist evreu Vagner. La ora 16 aceeaşi coloană de lucrători evrei s-a dus la podul de peste Prut, pe drum încolonându-se şi alţi lucrători cu steaguri roşii în mână, unde au primit trupele [sovietice] cu urale şi strigăte care ajunsese la delir. Vagner a cerut pentru toţi lucrătorii arme ca să plece şi să apere populația autohtonă contra burgheziei române, formând aşa zisa poliţie muncitorească. După intrarea trupelor în oraş, toţi aceşti muncitori au primit de la trupele sovietice arme, postându-se în faţa clădirilor care trebuiau ocupate de autoritățile de stat, formînd paza care a stat până Duminică seara.

2. Sâmbătă 29 iunie 1940. (...) comandantul sovietic al oraşului Cernăuți a dat dispoziţii ca toate prăvăliile să fie închise în afară de restaurante şi băcănii (...)

3. Duminică 30 iunie 1940. A apărut un comunicat sovietic în limbile ucraineană, evreească, germană şi română în care se repetă ordonanţa privitoare la închiderea prăvăliilor şi [la interzicerea] vânzarea băuturilor spirtoase în afară de bere.

Ordonanţa mai prevedea: circulaţia se interzice după ora 21; oraşul se declară în stare de asediu (...) Toţi posesorii de arme, inclu­siv cei care le-au primit de la trupele sovietice (...) [sunt convocaţi] la comandatură spre a le depune (...).

4. Luni 1 iulie 1940. S-au depus toate armele, ceea ce n-a plăcut evreilor. (...)

5. (...) Marţi dimineața s-a prezentat la oficiul de telefoane un diriginte venit din interiorul Rusiei, evreu şi un inginer, tot evreu.(...)

Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, fond 948, dosar nr. 155, f 321-322. Copie

SECRET 7 Iulie 1940

ACȚIUNEA EVREEASCĂ

I. EVREII ÎN BASARABIA ŞI BUCOVINA ÎN TIMPUL EVACUĂRII

Atentate asasinate.

Din relatările tuturor refugiaţilor din provinciile răpite reiese că atitudinea manifestată de populația evreească din aceste provincii, atât faţă de armata română în retragere, cât şi faţă de populația civilă care se refugia a luat forme care depăşesc o imaginaţie chiar divagantă. Imediat după anunțarea ultimatumului sovietic şi înainte de intrarea Armatei Roşii, în toate oraşele basarabene şi nord bucovinene, s-au format grupuri de evrei înarmaţi, în majoritate tineret de ambe sexe, care numaidecât au început acţiunea teroristă. Au fost împuşcaţi cu predilecţie funcționarii judecătoreşti, polițieneşti, slujitorii altarului, precum şi financiari, aceştia din urmă cu ocazia devalizării casieriilor Statului, întrucât, în afară de zelul revoluţionar, bandele au arătat o pronunţată tendinţă pentru adunarea de capital, în flagrantă contra­dicţie cu principiile anticapitaliste cuprinse în doctrina în numele căreia îşi desfăşurau actiunea.

Nu a fost cruțată nici armata (...): ofițeri, subofițeri, soldați, chiar fără a fi contrazis intențiile comuniştilor evrei, au fost impuşcați sau schingiuiți. Au fost cazuri (...) când executările au luat aspectul unei sinistre vânători de oameni în care tot ce putea constitui un ele­ment reprezentativ românesc stimula activitatea sângeroasă a tinerilor terorişti evrei. Conexînd scopurile teroriste cu cele de natură de a pro­duce avantaje materiale, evreii comunişti nu s-au mulțumit de a jefui locuintele româneşti şi bisericile creştine, dar atunci când erau în superioritate numerică, opreau refugiați pentru a-i prăda de puținul pe care aceştia încercau a-1 salva cu ei.

La Chişinău, 400-500 evrei comunişti constituiți în bandă, înar¬mați cu puşti, revolvere, alții cu pietre şi bastoane au cerut Dr-ului Ionet, medicul spitalului de copii ca imediat clădirea să fie predată. La încercarea medicului de a calma spiritele, l-au împuşcat, după care au năvălit în spital, devastîndu-1 complet, iar copiii aflați internați omorându-i şi aruncându-i afară pe geamuri.

În comuna Olăneşti (Cetatea Albă) învățătoarea Irina Țapu a fost împuşcată de bandele evreeşti unite cu cele bulgăreşti. (...)

În Olăneşti (Tighina) autoritățile locale au fost omorâte de bandele teroriste.

(...) au fost impuşcati de către bandele comuniste evreeşti colonelul Cernobescu (?), comandantul Reg. 7 Vânători Chişinău împreună cu căpitanul de rezervă Grumvescu [?], fost primar de Ungheni.

(...) au fost asasinati sau prinşi - printre alții - Col. Cornea de la Reg. 8 Roşiori, Col. Grenaru, Maior Millo, Căpitan Posu, Căpitan Al. Mavrocordat.

La Rădăuți plutonierul Major Diaconu Ion, fost la Cercul de Recrutare (...) a fost molestat de o bandă de terorişti evrei care i-au rupt epoleții.

II. EVREII ÎN RESTUL ŢĂRII:

În puține împrejurări ca acelea prin care trecem azi populația evreiască din Țara noastră a reacționat atât de uniform, evreii părăsind pe cât posibil contactul cu populația autohtonă. (...) Conştienți de rolul important ce dețin în viața economică şi comercială, iar pe de altă parte încredințați de avantajele ce decurg pentru ei, în actuala situație politică internă, din puternică solidaritate de rasă, evreii şi-au regăsit în parte echilibrul moral şi, în aşteptarea evenimentelor, se mențin într-o strictă rezervă.

 (...) O atitudine distinctă, care se caracterizează printr-o vie aversiune împotriva Țării noastre, manifestă în prezent evreii încadrați în mişcarea sioniştilor revizionişti. Conducătorii revizioniştilor au dat (...) dispoziții precise partizanilor lor, deținători de capitaluri în diferite întreprinderi înființate în colaborare cu românii şi germanii, să se retragă din afaceri. Totodată s-a interzis membrilor deținători de valori şi caselor de credit evreeşti să acorde împrumuturi creştinilor, oricât de mare ar fi dobânda ce li se oferă.

În schimb s-a decis intensificarea colecȚării de fonduri, îndeose­bi în scopul ajutorării familiilor refugiaţilor evrei din Basarabia şi Bucovina, cât şi acelora din ţară care au suferit de pe urma acțiunilor populației româneşti față de actele de banditism săvârşite de evreii din provinciile răpite.

Pe de altă parte este de relevat, ca o ilustrare a sentimentelor de înveninată ură de care evreii sunt animaţi faţă de populația autohtonă, iniţiativa luată de un grup de doamne evreice, printre care şi A. Bruchnor, Paula Schnfeld Rolly Petreanu, de a organiza în ziua de 9 iulie a.c. la Sinagoga Centrală o slujbă religioasă, constituind „un blestem contra românilor” (sublinieri în text). (...) *)

Tot în legătură cu fondurile evreeşti, printre evreii sionişti din Capitală se discută ştirea după care, la Chişinău, evreii comunişti au devastat sediul organizaţiei sioniste, ridicând chiar maşinile de scris şi însuşindu-şi sumele colectate.

Reacţia populației româneşti faţă de cele petrecute în provin¬ciile răpite şi îndeosebi excesele de violenţă care au avut loc în trenuri continuă să fie exploatate, împreună cu o întreagă serie de versiuni menite să evidenţieze „rigorile pe care evreii vor fi nevoiţi să le îndure sub noul regim din România” de către agenţii comunişti şi evrei.

III. REACȚIA POPULAȚIEI ROMÂNEŞTI

- În ziua de 1 Iulie a.c. în trenul rapid Nr. 52, însoțitorul trenului şi soldatul Popa au bătut pe evreul Max Mendel din București (...). În același tren mai mulți soldați au bătut (...) pe evreii Weiss P. Lupu din comuna Dej, Baruh Gross din Galați şi Burcamin Gutman din Piatra Neamț.

- În ziua de 2 Iulie a.c. din trenul Nr. 8006 Galați-Buzău evreul Hovenstein Simion din București a fost dezbrăcat şi lăsat în pielea goală, după care a fost aruncat jos în stația Făurei (...)

- În noaptea de 3 spre 4 Iulie a.c. a fost găsit aruncat din tren între stațiile Tecuci şi Cosmeşti evreul Leiba Segal (...); fiind rănit la cap, a fost internat în spital (...) Rănitul declară că a fost aruncat din tren (...) de mai mulți militari.

- În aceeaşi noapte a fost bătut de militari (...) evreul Grepner Simion din Focşani: coborând în stația Râmnicul Sărat pentru a recla­ma, a fost din nou bătut de un aviator.

- În ziua de 4 Iulie a.c. a fost adus în stația Deduleşti la Brăila (...) evreul botezat Heliab Panait, licențiat al Academiei Comerciale (...) grav rănit la cap. Numitul a declarat că (...) a fost insultat de mai mulți călători din tren, apoi aruncat jos. Nu cunoaşte pe agresori, însă crede că unul ar fi polițist, iar altul artist la Teatrul Muncă şi Voe Bună.

- Din trenul rapid Nr. 51 au fost aruncați, între stațiile Monteoru - Buzău, evreii Iancu Moise din Roman şi Iosif Marcu din Opnic-Slănic, premilitar, care a fost tăiat de tren. Din același tren, între stațiile Bebecu şi Joița au mai fost aruncați indivizii Schehter Izrail din București, soldat cu ordin de chemare al unui regiment de aviație care, în stare gravă, a fost transportat la spitalul militar din Buzău şi Emanoil Rigler, de 37 ani, funcționar comercial din comuna Dudeşti-Ilfov.

- Între stațiiile Vintileanca şi Ulmeni au fost aruncați din tren trei indivizi, fiind accidentați mortal. Până în prezent nu au fost identificați.

- Cu trenul personal Nr. 508 a fost adus la stația Buzău (...) Locotenentul Beregler Edmund, originar din Hudoşul de Mureş-Turda, compania de fortificaţii Râmnicu Sărat, aruncat din trenul rapid (...)

IV. TRECEREA ÎN TERITORIUL OCUPAT DE SOVIETICI

Se constată că afluenţa evreilor care pleacă în provinciile răpite a scăzut în oarecare măsură (...) La această situaţie a contribuit în bună parte poate şi faptul că Legaţia URSS, nefiind în posesia unor instrucțiuni prea detailate nu dă lămuriri cuprinzătoare (...)

Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, fond 948, Secţia 2, dosar nr. 941, f 558-566 Copie.

*) Slujbele de blesteme au fost practicate de Fiii lui Israel din timpuri imemoriale. Iată din Cartea lui Iosua Navi cucerirea Palestinei - evreii aflându-se dincolo de Iordan, la Sitim, în apropierea Mării Moarte:

Cap. 1.1 După moartea lui Moise (...) a grăit Domnul cu Iosua (...) şi a zis: 2. „Moise, robul meu a murit. Scoală dar şi treci Iordanul tu şi tot poporul acest în ţara pe care o voi da fiilor lui Israel” (subl. mea).

Au trecut Iordanul, după o slujbă de blesteme au atacat cetatea Ierihonului: preoţii au trâmbiţat, Fiii lui Israel au strigat, zidurile s-au prăbuşit...

Cap. 6. 21 „Și au dat junghierii [aşa a fost tradus în româneşte pentru: „au îndeplinit blestemul”] tot ce era în cetate: bărbaţi şi femei şi tineri şi bătrâni şi boi şi oi şi asini tot au trecut prin ascuţişul sabiei” (subl. m.).

După această ispravă s-au îndreptat spre cetatea Ai:

Cap. 8 1-2. „(...) voi da în mâinile tale pe regele din Ai şi pe poporul lui, cetatea şi ținutul (...) să faci cu Ai şi cu regele său tot ce ai făcut cu Ierihonul şi cu regele său”; 25-26 (...) „toţi locuitorii din Ai, bărbaţi şi femei care au căzut în ziua aceea au fost douăsprezece mii (...) Iosua nu şi-a pogorît mâna sa (...) până nu a dat pierzării pe toţi locuitorii din Ai.”

Mai departe citez din Cap. 11, 17-23:

„(...) de la muntele Pele (...) până la Baal-Gad din Valea Libanului (...) a luat pe toţi regii lor şi i-a lovit și i-a ucis. (...) Căci aşa a fost de la Domnul (...) ca să fie date pieirii, ca să nu găsească milă (...) Şi n-a rămas niciunul din Anachimi în pământul fiilor lui Israel, ci numai în Gaza, în Gat şi în Aşdod au rămas din ei.”

Și iată din Capitolul 12:

1. (...) regii pe care i-au bătut fiii lui Israel şi al căror pământ l-au luat tot de moştenire dincolo de Iordan (...)”

13. (...) de toţi treizeci şi unu de regi”

Toate atacurile asupra cetăţilor vizate erau precedate de slujbe de blesteme - vezi : Levitic (XXVII, 29), Deuteronom (VII, 26; XIII, 18), Iosua (VII, 17-27; VIII, 1-29). Fiii lui Israel practicau slujba de blesteme de la începutul istoriei lor. Atât în blesteme, cât şi în fapte, evreii dădeau o impor­tanţă capitală focului: cetăţile, oamenii din ele erau... „arşi-de-tot”, altfel spus: holocaustizaţi. Victima (desemnată) era întâi blestemată, abia apoi - de obicei, a doua zi - nimicită (în România, în iulie 1940 victimele fuseseră blestemate... după ce fuseseră agresate, umilite - însă nu toate ucise; astfel supravieţuitorii români s-au răzbunat pe evrei, după un an de zile).

Comandamentul M.U.[cod: Div. 1 Infanterie]

Statul Major, Biroul 2 SECRET                          Nr. 40193/8 Iulie 1940

BULETIN CONTRAINFORMATIV

I.         STAREA DE SPIRIT ÎN ARMATĂ: În general bună.

II.      POPULAȚIA CIVILĂ

1.     Populaţia românească

Desfăşurarea evenimentelor menţine populația românească în aceeşi stare de nelinişte şi îndurerare. Incidentele recente de pe fron¬tiera de Est au provocat oarecari îngrijorări între locuitorii din zona acestei frontiere.

Se semnalează că populația din Iaşi este impresionată şi revoltată de faptele comise de evrei cu ocazia evacuării Basarabiei. O reacţiune contra evreilor n-ar fi exclusă. (...)

În legătură cu evacuarea teritoriului cedat URSS se semnalează: actele ostile ale evreilor din Bucovina şi Basarabia au determinat unele reacţiuni în rândurile elementului românesc.(...)

Plutonierul Marinescu Petre din Regimentul 1 Vânători, fiind oprit de o coloană rusă cu cisterne, a dezarmat, cu ajutorul câtorva soldați toată coloana, capturînd armamentul şi dând drumul trupei, dezarmată. Plutonierul a fost citat prin ordin de zi pe Armată, iar materialul capturat va fi înapoiat la cerere.

Informaţiile care nu contenesc a veni odată cu cei refugiaţi arată barbariile ce au de suferit românii, în special din partea evreilor şi a comuniştilor din teritoriile cedate. În special evreii au fost aceia care au iniţiat şi au condus toate atrocităţile îndreptate contra elementului românesc. Se semnalează din Bucovina că un grup de 40 evrei au atacat cu focuri de armă depozitul de muniţii al Garnizoanei Rădăuţi. Atacul a fost respins de garda depozitului, doi atacatori rămânând în teren. (...)

Diverse

(...) În gara Dej militarii concentraţi au bătut mai mulți evrei.

Se bănuieşte că Organizaţia „Magyar a magyar-61”, prin agenţi curieri ar fi lansat un apel către populația din Ardeal pentru ca, împreună cu evreii, să provoace tulburări, pregătind astfel o acţiune contra guvernului. Membrii Organizatiei „Rongyos Garda” şi „Szabad Csapatok” au fost echipati militari şi constituiti în unități speciale" (...) "D.O.,

Şeful de Stat Major

Colonel (s.s.) Gheorghiu

pentru conformitate p. Şeful Bir. 2 Inf.

Căpitan P. Dumitrescu"

Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, fond 506, dosar nr. 20, f 97-98. Copie.