PEISAJ DIVIN
ZALMOXIAN
~*~
În câmpia românească, unde Dacii
țineau turme
De mioare albioare și de miei ce sar
săgeți,
Eu pe orizont de ceruri văd al zeilor
lor urme,
Apoi în galog năprasnic norul unui
grup de Geți!
Ei descălecară-n grabă, întind arcul
spre furtună,
Căci dinspre Euxin norii grozav
vârfu-și înnegresc,
Luminând cu fulger zarea, zeii se
izbesc și tună,
Îngrozind tot universul când
sprâncenele-ncrețesc!
Dar Zalmoxe singur numai dădea țării
Daco-Gete
O tărie sufletească și un crez nemuritor,
Ca vitejilor din basme, ce slujeau
doar faptei drepte,
Miticelor zâne-nchise redând vis
liberator!
O, Zalmoxe/Dumnezee, ești in cer, noi
pe Pământ,
Dă-ne iar dragul de luptă și în inimi
vitejie –
Să se-nalțe neamul dacic și altarul
său cel Sfânt,
Ocrotește a ta fiică, a ta dulce
Românie!
~*~
Ioan
Miclău-Gepianu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu