Prima mea poezie

TE ÎNTREB PRIETEN DRAG!

Sunt părinți care se roagă,

Sunt și suflete ce plâng,

Bolnavi ce în suferință

Lângă Domnul tot rămân!

Sunt sărmani ce tot îndură

Și credință au mereu,

Sunt săraci ce n-au averi,

Doar un Dumnezeu și-ntreb:

Există ceva mai prețios ca Dumnezeu?

Există ceva să-L înlocuiască pe EL?

Te întreb prieten drag,

În cel găsești pe Dumnezeu?

Sunt chiar prea mulți ce cred în oameni,

Înșelați sunt chiar de ei,

Uită că cel ce dă totul

Este bunul Dumnezeu!

Cel ce ține omenirea,

Totul vine de la EL,

Și te-ntreb prieten drag,

Cei cei mulți în nepăsare,

Fericire n-au nicicând,

Doar în pofte și plăceri

Fără dragoste mergând,

Auzit-au ei de EL?

Dar de măreția Sa!?

Ei rămân în nepăsare

Și cu vina tot mai grea,

Și te-ntreb prieten drag:

Ești mai de preț ca multe vrăbii

Pentru creatorul meu,

De te-ncrezi mereu în Domnul

Și te lași condus de el,

El dă totul pentru tine,

Și-a dat chiar viața Sa!

LUCIA TODICA