MAREA UNIRE

UN  MARTOR  OCULAR  AL  MAREI  UNIRI

Material redactat de  Melania Rusu Caragioiu. ( în anul  1980)

   Unirea Transivaniei cu România, la 1 Decembrie 1918 a rămas întipărită  în documente  și în memoria noastră printr-o neasemuită forță evocatoare. De pe scena vieții au dispărut treptat o seamă de martori oculari, dar cuvântul lor s-a păstrat și vorbește și azi generațiilot prezente și viitoare despre semnificația marelui eveniment.

    La acele mii de documente și atestări, prin materialul de față dorim să adăugăm o pagină de entuziasm și dăruire, exprimată prin viața și activitatea unui participant,  la înfăptuirea Marei Uniri pe care l-am cunoscut personal – 1978- și care este octogenarul Mihai Stoicovici, (inginer, astronom), năcut în 1887 și care a relatat următoarele:

   ,,Sunt născut în București, find de naționalitate română, din Caransebeș, mama provenind din ,,familia Biju. Tatăl meu era cofetar. Când am împlinit trei ani, mama îmbolnăvindu-se ne-am ,,mutat la Caransebeș.

     ,, Încă de mic  am manifestat înclinații și a reuși să dau efect celor spuse de mine și aceasta ,,făcea să am roluri la fiecare serbare. Odată, prin clasele primare la serbările școlare , văzându-,,mă înfășuurat de sus și până jos în culorile Austro-Ungariei, am refuzat să port eșarfa ,,respectivă. După cum era de așteptat gestul meu a produs o puternică reacție. Am fost eliminat ,,din școală primind nota patru la purtare. Totuși mi-am continuat școala, am terminat gimnaziul ,,și apoi am fost înscris la  școală de ofițeri. Absolvirea școlii de ofițeri a coincis cu începerea ,,primului război mondial. Am fost trimis pe front. Rănit fiind, am revenit acasă la Caransebeș. ,,Aci am reușit să intru în conflict cu garnizana austriacă trimisă la Caransebeș, pe aceleași ,,motive de nesupunere în fața umilirii.

       ,,Ca într-un film s-au derulat întâmplări de necrezut, comandantul voind să mă împuște pe ,,loc. În momentul în care a îndreptat pistolul sre mine, m-am retras după soba din încăpere și ,,am tras și eu piedica pistolului, hotărât să mă răzbun la rândul meu, păstrând  din cele opt ,,gloanțe, unul și pentru mine.

         ,, Tatăl meu ( era pe atunci președintele Societății de vânătoare), aflîndu-se prin apropiere ,,a trimis un colonel să vadă ce se întâmplă. Acesta a intrat în încăpere tocmai la momentul ,,oportun. Urmarea, am fost arestat și trimis sub escortă tocmai la Liubliana spre a fi degradat  și ,,judecat.

        ,, Am fost condamnat la moarte. În timp ce mi se citea sentința de moarte, spre a fi preluat ,,de plutonul de execuție, am vociferat că se exagerează în acuzația care mi s-a adus și că în actul ,,acuzator era  mai exact decât în traducerea ce mi se citea. Imediat s-a suspendat execuția, dar ,,drept pedeapsă am fost trimis pe front în prima linie. Întâmplări, fapte de arme s-au petrecut ,,atunci, noi românii nevoind să luptăm împotriva fraților noștri de sânge, românii.

       ,,Îmi amintesc încă de un fapt emoționant petecut în tranșeie la Piave când taragotul ,,fermecat al lui Luță Ioviță suna așa de frumos și de dulce de se opreau luptele și gloanțele din ,,zbor și tăcea și dușmanul ascultându-l.

      ,, Eu ispășindu-mi așa zisa pedeapsă m-am reîntors la Caransebeș, unde se trăia intensitatea ,,Marei Uniri.

       ,,În Caransebeș făceam parte din garda națională care era însuflețită de ,, o mare fierbere ,,românească.

       ,,Inaite de a merge  la Alba Iulia, îmi amintesc, a avut loc lupta în care 150 de oameni din ,,Garda națională din Caransebeș au dat dovadă de un neasmuit eroism. Printre ei erau ,,majoritatea civili și teologi, fără pregătire militară, mulți dintre ei nu făcuseră nici armata, iar ,,numărul de soldați era foarte mic. Totuși cu pieptuile lor au încercat să stăvilească marea jale, ,,pe care au semănat-o pe aceste teritorii trupele austro-ungare din Balcani. Am reușit să ,,dezarmăm 10.000-15.000 inamici, care retrăgându-se voiau să distrugă tot.  Pentru meritele ,,deoebite d e care am dat dovadă am fost decorați cu cea mai mare distincție militară.

      ,, Înainte de 1 decembrie 1918 am plecat la Alba Iulia. Eram peste 100.000 de oameni care ,,mărșăluiam și stăteam sub cerul liber, dar bucuria noastră era imensă. Șefii noștri, Colonelul ,,Biju,  Jumanca, Miron Cristea (patriarhul) s-sau dus cu trenul, dar nouă ni s-au alăturat oameni ,,de la Deva, de la Hațeg și de pe tot cuprinsul pe unde am trecut.

,,După consfinâirea Actului Unirii și după terminarea serbărilor m-am reîntors acasă.După puțin ,,timp am plecat la Viena, la politehnică, specializîndu-mă  ca inginer optician și astronom. Nu ,,am reușit atuncă sămi termin studiile  din cauza stării materiale, dar mi le-am completat ,,ulterior. Devenind specialist pentru repararea intrumentelor optice, folosite în ,,astronomie.Această profesie, pe lângă cea de astronom, am practicat-o în multe state ale lumii, ,,dar cea mai mare parte a activtății mele mi-am desfășurat-o în țară, la Timișoara, la ,,Observatorul astronomic de la  Universitate, unde am lucrat până la vârsta de țaptezeci de ani, ,,fiind în acelați timp și activist obștesc.

,,În ultimi zece ani am început să scriu aforisme- vreo 7.000, și poezii, deasemenea să particip la ,,numeroase acțiuni în municipiu și în județ în cadrul cenaclurilor literare. Printre pasiuni pot ,,enumera și pe cele 1500 de cărți ale mele, pe care aș dori să le citesc pe toate. Dar vă rog să nu ,,credeți că eu toată ziua o petrec făcând poezii. Mă îngrijesc singur și-mi văd de obligațiile ,,cerute de munca obștească”.

     Ascultând această istorie vie a românismului, rostită chiar de eroul acestui reportaj, ne reamintim, zilele de mari încercări prin care a trecut mereu neamul nostru și miracolele de vitejie care au ajutat la înâlțarea acestui neam.

    Dăm mai jos  spicuiri din această profund implicată în realitatea noastră, scrisă  în ultimul timp de eroul reportajului : revoluționarul,  inginerul, astronomul, poetul,  activistul social, Mihai Stoicovici :   

       

                                                          ÎN  LUME

                                              .   .   .   .   .   .   .   .   ,   .   .   .   .   .   .   .                 

                                           … Ne-nțelegeri și cazuri sângeroase;

                                               Unde-i rațiunea minții sănătoase ?

                                               Oare omenirea e la sfârșitul ei ?

                                               Nu va opune o salvare, un temei ?

                                               De ce distrugeți civilizația și pământul ?

                                              E chemarea naturii ! Să-și spună cuvântul  !

                                             .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .

                                                           FĂRĂ  JUDECATĂ

                                             .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   ,   .   .   .,   .   .   .   .

                                            Au căzut împărați, s-au distrus imperii,

                                            De și au fost păziți de brațele puterii.

                                             Armele nuclare cum să facă dreptate ?

        .                                E un delir nebun de distrugere, moarte !

                                         Minți sănătoase, ieșiți la suprafață

                                         Și dați puterilor demente  o ultimă povață !

                                                       SALVAȚI  PLANETA

                                        .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .

                                          Pământul e prea bun, el și pe răi hrănește;

                                           Salvați-l, e refugiu,  în sânu-i vă primește !

                                                     HANIBAL  ANTE  PORTAS

                                            Atomul , neutronul, stau azi în fața porții;

                                            Decideți, fericire, pace, sau clipa morții !

                                             N-aveți gropari, vă uscă soarele și vântul,

                                              Terra refuză să vă fie mormântul ! 

                                                             

                                                                 ,  VOI  CARE

                                             Voi, care aveți mâinile murdare

                                              De crime, războaie, teroare                      

                                              Spălați-le în apa justiției curate,

                                              Civilizația vă obligă la FAPTE !  

                                          

                                                       LIBERTATEA

                                                Libertatea nu poate fi cumpărată,

                                                Ci prin jertfe de sînge câștigată.,

                                                 Ea e drept de la natură dăruită,

                                                  De nici o putere nu poate fi știrbită !

                                               

                                        AFORISM Nr. 2533        

                                             

                                                    Faptele noastre sunt ca o uitare ,

                                                    Deși suntem ceva – o umbră ce dispare.

                                                    În timp suntem ceva – un mers ce s-a șters

                                                    Un fir de praf ce va dispare-n univers.

                                                                AFORISM Nr. 2.183

                                              

                                                      Cu viteză  te rotești în spațiu și nu simți nimic,

                                                       Știința ta cât e de mare iar tu cât ești de mic,

                                                       Ca un fir infim în cosmos plutești,

                                                       Dar pe pământ cât de puternic ești ?

   Ocupația sa i-a oferit clipe de adâncă meditație, care se reflectă în aforisme, panseuri, în poezia sa politică.

    Vorbirea sa curentă e de multe ori o poezie a dreptății, a triumfului binelui asupra răului, ca un basm ce se așterne ca un balsam peste rănile violenței, citez:  ,,Natura e suprema creatoare ce domină universul. Ea stăpânește materia, timpul și infinitul. Ea e pretutindeni ca forță, mișcare și fapte, dispune și cârmuiește  nemărginita eternitate”.

   ,, Eu trăiesc cu omenirea mondială. Eu trăiesc în univers și omul e o scânteie de viață, o întâmplare. Pentru țara mea îmi fac și mi-am făcut datoria. Am trăit asuprit, dușmănit și am învins. Poezia s-a născut acolo jos. În popor, în suferință. Eu am scris astfel  ca să poată învăța oamenii din mesajul meu plin de experiență. Și iată că am ajuns să trăiesc și să lupt într-o epocă în care unii oameni întocmai petelor solare care întunecă și distrug, folosesc cultura lor ca să distrugă civilizația, cultura, pământul, poluează apele și atmosfera. Deși am o cultură într-o anumită direcție, știu că pentru a-i face buni pe oameni, pot face aceasta transmițându-le mesajul meu prin poezie și prin aforisme și aș dori să le transmit tot ce simt și toată emoția mea”