ELEGIE ERASMUS

ELEGIE ERASMUS

Poeme de Nicolaus Olahus, Dimitrie Stelaru, Dimitrie Grama - Agendar

DIMITRIE GRAMA

Dialoguri

…ca niste frunze uscate

cad, asa pe rand,

din mine;

copilaria,

prima bicicleta,

tineretea,

prima iubire,

dascali si

colegi,

diplome.

…ca niste frunze moarte

cad necontenit

mustrari de constiinta.

…ce-mi pasa de ele acum?

sunt mult mai mult

decat am fost

sunt tot atat de putin

ca la inceput…

locurile alea goale

ramase singure

cu mine

in mine,

le numesc amintiri…

disperat,

atat eu,

dar mai ales altii,

chiar straini,

incercam sa umplem

golurile astea

cu tot felul

de banalitati si

cu minciuni

si acest lucru

ma sileste

sa imi retraiesc viata,

ma sileste sa cred

ca voi muri

nemuritor.

dimitrie, decembrie 2016

DIMITRIE  STELARU

Înger vagabond

Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată Fericirea,

Noi n-am avut alt soare decît Umilinţa;

Dar pînă cînd, înger vagabond, pînă cînd

Trupul acesta gol şi flămînd?

Ne-am răsturnat oasele pe lespezile bisericilor,

Prin păduri la marginea oraşelor-

Nimeni nu ne-a primit niciodată,

Nimeni, nimeni...

Cu fiecare îndărătnicie murim

Şi rana mîinilor caută pîinea aruncată.

Marii judecători ne-au închis

Stăruind în ceaţa legilor lor;

Pe frunţile noastre galbene au scris:

"Vagabonzi, hoţi, nebuni. Lepădaţii noroadelor.

Casa lor e temniţa. Puneţi lacăte bune fiarelor."

Odată-poate cu înfriguratele zori vom sîngera

Şi spînzurătorile ne vor ridica la cer.

Dar lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă!

Într-o zi vom avea şi noi sărbătoare-

Vom avea pîine, pîine

Şi-un kilogram de izmă pe masă.

NICOLAUS  OLAHUS

               Elegia la mormântul lui Erasmus din Rotterdam

Îngrijorat călător, dacă vrei să știi a cui oase

Lespedea rece de-aici le-adăpostește, te rog:

Mersul grăbit îți oprește și-ascultă a mea tânguire.

Dacă oprești al tău pas, tu vei afla ce dorești.

Cum socotesc, auzit-ai de dumnezeescul Erasmus,

Căci în acest univers nimeni nu fu mai vestit.

Dărăpănatul său trup odihnește-n mormântul acesta

Trist, însă spiritul său cu ambrozie-i hrănit.

Încă din fragezii ani el dăduse dovadă de mintea

Sa minunată la toți oamenii cei renumiți.

Când înflorita etate tânără trupu-i ajunse,

S-arătat pe deplin geniul duhului său.

Harnica lui tinerețe neîncetatului studiu

Fu închinată, când Biblia tot cerceta.

Când a crescut înțeleptul lui cuget și-ajunse om matur,

În univers ca o stea fără pereche luci.

Iar când cu pas tremurând îi sosi bătrânețea, în lume

N-a mai putut încăpea geniul său strălucit.

Anii târzii, ce-ndeobște slăbesc ale minții podoabe,

Lui i-au sporit și mai mult rodnicul minții belșug.

Să mai înșirui pe rând însușirile sale alese?

Nimeni în stare nu e să le înnumere, cred.

Căci după cum biruiește soarele stelele toate,

Astfel și el pe ceilalți toți învățați i-a-ntrecut.

Viața întreagă îi fuse atâta de neprihănită,

Că îl poți lua însuși tu ca fericit îndreptar.

Despre aceasta ne dau mărturii credincioase ale sale

Opere ce-au izvorât dintr-un cucernic talent.

Ele redau neclintita-i credință și firea-i curată.

Chipu-i, ce parcă e viu, și trăsăturile lui:

Ele ne-arată și drumul cel drept înspre culmile-nalte

Ale-nstelatului cer ce-i pregătit celor buni.

Iar dacă vrei a afla de ce-nlăcrimați mi-s obrajii

Înrourați, să m-asculți - rogu-te - încă puțin.

Când împăratu-nvingea pe iberi înspre soare-apune

Carol, ce este stăpân pe universul întreg,

Iar generoasa lui soră domnea în Brabant și în Flandra,

Ocărmuind în chip drept prin înțeleptul ei sfat,

Sta credinciosul Erasmus în orașul ce-i zic Basilea,

Care un nume-și luă după al său împărat.

Sufletul nostru era înfrățit prin virtuți și credință

Ce ne-ndemnau a trăi și a muri la un loc.

Des de-acolo despre multe lucruri primit-am aicea

Multe scrisori despre cari nu pot acuma vorbi.

Însăși regina a fost cuprinsă de-o vie-nclinare

După acest învățat însuși de cer înzestrat.

Ea de dorință ardea să-l vadă pe Erasmus

Și să discute cu el, sacre cuvinte schimbând,

Deci fu plăcută la toți scrisoarea prin care pe dânsul

Îl îndemna a veni, tot stăruind ne-ncetat.

Tocmai îmi făgăduise prin multe scrisori c-o să vină

Și mă vestea tot mereu că va porni în curând.

Ba-mi și scrisese cu propria-i mână mai multe dorințe

Ale curatului său suflet, în câte-un răvaș.

Tocmai se pregătea să vie să-și vadă iubita

Țară, prietenii scumpi și părintescul cămin.

Însă pizmașa Lachesis a rupt urzita sortită,

Iar în mâna-i luă Atropos firul tăiat.

Iată de ce nu putu Erasmus să-și plinească dorința:

Astfel Ursita a vrut, astfel a vrut Dumnezeu.

Iată de ce, sfâșiat de chinuri cumplite, tristeții

Pradă sunt azi tocmai eu, ce pe-ntristați mângâiam.

Fi-va notată c-o piatră cernită deci ziua de astăzi,

Fiindcă a lumii întregi scumpă podoabă răpi.

Scrieți dar, ceată sfințită a barzilor, triste distihuri,

Plângeți, o, Muze, iar voi, Grații, bociți pe cel dus,

Căci răposat-a Erasmus, de-a părinților noștri

Gură slăvit, a pierit gloria lumii întregi.

Ce fericit aș fi fost dacă soarta-mi dădea-ngăduința

Încă de vie să văd fața amicului scump!

Ce folos însă să-mi cresc durerea prin lacrimi amare,

Cu ne-nduratele-mi mâni pieptul mâhnit să-mi lovesc,

Când ursitoarele triste urzeala o țes și o taie

Deopotrivă la toți, și renumiți, și umili?

Căci neclintitele praguri a soartei nu poate să treacă

Nimeni decât când îi e ceasul de sorți hotărât.

Deci, cititor, ce te îndrepți spre mormântul acesta, o vorbă,

Cea de pe urmă, să-i spui astfel, cu gândul blajin:

Bunul-rămas eu pe veci îți doresc, o, ilustre Erasmus,

Care de-acum ai trecut printre bărbații cerești.

George Anca 

AGENDAR

Agendă fără nimic literar

            Morteza Ghadimi, adj. Min.ext. Iran. Maestrul D.C. (Dimitrie Cuclin). Retroproiectorul “Delta”. La main et l'esprit. Associer chatiment et clemence. 7.IX.72 – Vasilichi, 76, militant pentru înaltele idealuri ale poporului român.

            În numele şcolii româneşti şi al meu personal aduc un înalt şi binemeritat omagiu profesorului şi savantului C.D. (Constantin Daicoviciu). Erou al muncii socialiste pentru merite deosebite.  Partidul şi guvernul dau o înaltă apreciere contribuţiei pe care oamenii de ştiinţă şi cultură , întreaga noastră intelectualite, o aduc la edificarea societăţii socialiste, la progresul şi bunăstarea poporului român.

            Cinetica termică şi fotochimică.

            Delegaţia Partidului Congolez al Muncii. Atmosferă de caldă prietenie.

            Presa sovietică despre vizita delegaţiei române.

            Autodafe – sprijinul conştiinţei – modelul – contrastul – ţărănie – intelectualism – ziarism – consolarea profesiei.

            Al. Cerna-Rădulescu.

            Comportare civică necorespunzătoare.

            Thugan Al Hindawi (ministru, Iordania). Această vizită a stimulat şi mai mult dezvoltarea relaţiilor între partidele, ţările şi popoarele noastre, pe toate planurile, spre binele ambelor popoare, al cauzei generale a socialismului şi păcii în lume, în lupta împotriva imperialismului.

            Această prietenie are mari posibilităţi de dezvoltare.

            Ne bucurăm f. mult că în aceşti ani, China, poporul chinez, sub conducerea P.C. a obţinut realizări importante.

            Sorin Stănescu, V. Săhleanu, Pitiş, Riga, C. Maximilian, Dan Alexandrescu. Dan Abulius, Al. Gheorghiu, Margareta Ungureanu.

            Prietenia militantă şi unitatea de luptă dintre cele două partide, ţări şi popoare.

            American Anthropological Association.

            Traducere în chineză – oferirea foarfecii – La Roumanie d'aujourd'hui – ajutorul reciproc internaţionalist – realizările noastre (mai plin) – realizările lor (urare). Este deosebit de plăcut pentru mine şi colegii mei din delegaţia română, să îndeplinim misiunea de onoare pe care am primit-o din partea conducerii PCR, a guvernului RSR, de a participa la inaugurarea expoziţiei industriale a RSR în Pekin, frumoasa capitală a RPC. Expoziţia pe care o veţi vizita oglindeşte munca şi activitatea poporului român sub conducerea partidului nostru comunist. În cele peste trei decenii de la eliberarea de sub jugul fascist, poporul român a asigurat victoria definitivă a socialismului în patria noastră.

            Franjuri şi perdele, nu cuvinte, smocuri de realitate.

            Gramatica fanteziei.

            Rodul muncii neobosite a harnicului şi talentatului popor chinez, care...

            Întrebările presei. Scânteia: viitoarea modalitate a bacalaureatului; formalismul practicii studenţeşti. Scânteia tineretului: integrarea în muncă; policalificarea tinerilor. RTv: repartizarea absolvenţilor; rezultatele şcolii de la 6 ani; renovarea tehnologiei didactice; locul educaţiei muzicale. România liberă: ce prevede programa grădiniţei de copii; pregătirea studenţilor pentru aparatul de stat local. Viitorul social: formaţia umanistă a studenţilor din învăţământul superior tehnic. Era socialistă: policalificarea. Revista de pedagogie: activitatea şcolilor cu program prelungit; diminuarea supraîncărcării. Neuer Weg: orientarea instruirii practice a elevilor în funcţie de venituri. Cutezătorii: intensificarea educaţiei politice în şcoli; pregătirea omogenă a copiilor. Viaţa studenţească: sarcinile formării comuniste a studenţilor; sarcinile pentru aplicarea planurilor de învăţământ. Flacăra: spiritul revoluţionar; rurali şi săraci puţini în institutele de artă; feminizarea unor facultăţi. Femeia: activizarea relaţiei şcoală-familie. Publicaţiile pentru străinătate / Loumania: păstrarea nivelului cercetării ştiinţifice fundamentale; reprezentarea slabă a istoriei în planul de învăţământ. Buletinul UNESCO: îmbunătăţirea manualelor şcolare de istorie şi geografie. Contemporanul: îmbunătăţirea metodicii ştiinţelor sociale în învăţământul mediu; A Het: dezvoltarea învăţământului în limbile naţionalităţilor conlocuitoare. Presa noastră: rolul purtătorului de cuvânt. Ştiinţă şi tehnică: integrarea învăţământului cu cercetarea şi producţia. Revista economică: îmbunătăţirea programei şi practicii în învăţământul economic.

            Contribuţia părinţilor în grădiniţa de copii. Surplus, undă puternică a populaţiei şcolare. Învăţământ unic prin conţinut. Nu se fac schimbări. Interzis teme multe acasă. Lichidarea repetenţiei. Problema nu se poate rezolva peste noapte, presupune o schimbare radicală a învăţământului. Cu fiecare copil în parte. Cunoaşterea copilului şi a caracterului lui. Liceul devine învăţământ general. Absolventul va fi muncitor calificat.

            Signora Statera, Ringraziando per la sua amabilita, ecco l’antica intervista (p.9). Complimenti al Professore Lombardi, chi mi a risposto alle lettere, ed a prof. Sabbattini, che l’ho legetto con passione.

            Introducere în prelucrarea automată a datelor, vol I (Şora). Presa aşteaptă multe de la minister (inclusiv atestarea). Morbul formalismului în atelierele şcolare. De la filologie la tarabă (1971). Tejghetari la catedră. Nişte profesori întunecaţi (1970). Diploma de ţăran (Flacăra, ’73). Nota 5, pâinea elevului. Elevii despre ei înşişi, 22 grupaje în ’73, 11 în ’74, 3 în ’75. Acces la studii, camera 36. Centrul Naţional de Chimie (S. Gâdea). Ziua învăţătorului, 30 iunie. Birex, 18.VI.’75. Rolul şcolii în educaţia ateistă a tineretului, generalizarea experienţei ateiste, contrariul educaţiei ateiste, metodele propagandei ateiste. Dodii. Amfibologiile intelectului. Patologie infecţioasă. Liceul Basarab are de 5 ani aprobare pentru revistă şcolară. Nicio revistă şcolară nu se difuzează decât în şcoala proprie.

            L’Humanite, 19.7. 1970: L’art et la maniere de fabriquer une eclipse (Apollo-Soiuz).

            Educarea frăţiei şi unităţii dintre tinerii de toate naţionalităţile. Cum pot să-i înveţe pe tineri legile muncii în agricultură oameni care n-au nicio legătură cu profesiunile satului. Elevii, constructori ai propriilor şcoli.

            Marcel Petrişor, H. Matei, Deleanu, Pârjol. Harta României. Poligrafia Bucureştii Noi. Extaz substanţial. Dinamism relaţional. T. G. Maiorescu, Gavril, Ivo Muncean. A II-a Conferinţă a miniştrilor educaţiei din ţările europene membre ale Unesco, Bucureşti, 26 XI – 3 XII ‘ 75. Introducerea masivei specializări a elevilor. Florica Dinulescu, Radu Prişcu, G. Ciucu. Atragerea în contracte a studenţilor. Şt. Pascu, Anastasatu, Eugenia Popovici. Integrarea. Renunţarea la probele orale. Paul Niculescu-Mizil. Inundaţii, învăţământul în acest domeniu. Mulţi exmatriculaţi, mulţi repetenţi.

            Nu docţie, paleologie. Mai rău. N-a înţeles de ce cântă. A căzut pe mâna unor folclorişti până a pierdut şi simţul că el e floclor, însuşi, de la Livezile. I-am şi spus, dragă, păzeşt-ţi ţărănia. Da’ şi-a lăsat mustaţă, umblă cu copilul, într-o şubă lungă. Pe stradă nu se umblă scenic. Ce să-mi belesc pielea. Vai de mine, să-mi dau capul pe mâna bărbierilor.

            Suntem două şubrezenii care, susţinute una de alta, facem o validitate.

            Am adus de la Paris lemnele astea ale lui Brâncuşi, căruţa de lemne putrede. Nu mi-au dat voie nici să mă apăr. Nici Brâncuşi, mort, nu le recunoştea, fiindcă erau văruite, lăcuite, ‘57-’72. Deldebio. L-a furat pe Brâncuşi cât a vrut. Brâncuşi plătea chirie la municipiu.

            Toate lucrurile astea vin de aici de la noi, şi Grecia şi Sicilia. Am mâncat şi eu cu Coandă, colonelul, baiatul generalului, de-a condus compania Bristol, de avioane. M-am cunoscut împreună cu Paul Popovăţ, şi ăla un propulsorist nemaipomenit. A dus o luptă contra elicei – că e ăl mai mizer mijloc de propulsare. Nici roata de cauciuc. Vorbea de explozie. N-a reuşit. I-a murit şi copilul, Mircea. A luat cu cheie vasul “România” în exploatare. L-au furat chelnerii, focarii, cărbunarii. A vrut să moară şi s-a sinucis. S-a dus în arierul vasului, unde era elicea – s-a aruncat, şi ea l-a sfârtecat. În testamentul lui: “Eliceo, m-ai învins, m-ai omorât” (55 ani). Aveam o carieră în Corlate şi el: eu sunt geolog – cum te cheamă? – Mircea Popovăţ  - oi fi băiatul lui Paul – da. Ăla mi-a fost şeful meu (mobilizat la Paris). Materiale de război furnizate de Franţa. Şi le doborau nemţii unul după altul. Vasele în convoi. Am fost şi eu silit să intru, în urma unei greve în 1917. Troţki fusese expulzat la Marsilia. Nu plecăm, să vie şi unul de pe terenul vacilor cu noi – dacă ne scufundă submarinul. M-au trimis. M-am dus. Am văzut cel mai mare spectacol din viaţa mea. Cum un vas iese din port fără să ştie unde se duce. Un comandant francez, pe jumătate nebun, nu făcea decât să se uite la ceas.

            Antiteatru. M. Preda, N. Oancea. Exped. Paleolog. Sprijin mai puternic. Control mai activ. Completarea planului. Baremele laboratoarelor. Alice în Ţara Minunilor. Dir. Napoleon Ionescu. Semnarea angajamentului solemn. Slaba legătură cu terenul. Respectarea instrucţiunilor Comitetului Central de desfăşurare a învăţământului politic. Jose Gallastegui. Bokingi Embeyolo. Gib Mihăescu (neapărat). PCR acordă o atenţie deosebită învăţământului. Ora 12, Elis Buşneag, ultimele retuşuri.. Întâlnire “Scânteia”. Protocol, condiţii de detaşare a personalului didactic românesc în Republica Zair. Norme, comitetul de părinţi. Să nu se mai schimbe învăţătorul. Ai bani, avem bani, statul are bani.

            “Lăutarii cam băuţi cântau în dodii spre supărarea ginerelui, şi el puţin afanisit” (Eugen Barbu, Miresele). Măsuri pentru traducerea în viaţă a indicaţiilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Tezele să nu mai fie hazard, barem comunicat elevilor dinainte. Întâlnirea dintre specialiştii români şi bulgari privind manualele şcolare de istorie – Petăr Petrov, Milen Semkov, Petear Dakov, C. C. Giurescu, R. Vulpe, C. Velichi, M. Muşsat. “C. A. Sculptor of Owls”, Cleveland, Ohio, 1975. Il zibaldone. Gianni Rodari: Grammatica della fantasia. Introduzione all’arte di inventare storie, 1973. Martin Bongo (Republica Gabon). C. Mateescu. S. Stratilat. Omagiu lui Brâncuşi. Hepatită epidemică (morbiditatea). A răspândi în rândul poporului român cât mai multe meserii. “Ţărâna lui ne va fi doar nouă grea până la aducerea ei în ţară, făcând alături tot una cu sufletul lui adunat în Trilogia Nesfârşitului de el însuşi sieşi înălţată şi pentru nesfârşita lui amintire dată lumii întregi” (p.23, V. G. Paleolog).

1975

cu  Nuna

29.6.85

            Sunt supărată pe tine, toată noaptea ai mâncat, în capul mesei, cu multă lume, gagici, iar eu n-aveam unde să stau şi nici nu m-ai băgat în seamă.

            Aia că tot aşa şi tu (în visul meu), mergeam la film, cu noi un puşti, îţi putea fi ginere, nu mă deranja întâi, apoi nu-mi dădeaţi nicio atenţie, am luat-o înainte, începuse filmul, v-am aşteptat şi i-am dat destul de încet puştiului un pumn în nas. Ţie-ţi aruncasem înainte „începi să suferi tinerii”.

            Aşa e, te obsedează că te înşel, iar pe mine că-mi ceri de mâncare.

            Să ne împăcăm (chiar sărut). Treci, traversându-l, pe drumul pe care străbătusei în lung, du-te-vino, şi uită-te, poate te regăseşti.

            Cu aceleaşi scandaluri.

            Cu ce cuvinte s-or fi făcând gândurile-n vis aşa şi-n amintire ori în fantome, poate vorbesc şi ele.

            Oricum, eu nu-ţi mai adresez cuvântul.

            Asta mi-ai spus-o demult.

            Îţi dau voie să zici tot ce n-am zis.

            Asta ar lipsi, să spun ceva, orice.

            Numai eu îţi pot face favoarea asta.

            Confidenţa roşie, context spontan, taie-mi capul.

            Era jurnal.

            Tema?

            Aceeaşi.

            Ce trebuia să te înfurii şi-n realitate? Destul că mâncai singur în visul meu şi-mi băteai gagicii în visul tău.

8.7.85

            O refuzasem pe Nana să mergem la film, pentru a nu ieşi din atmosferă – Brâncuşi, India, când, spărgător de asceză, s-a anunţat pustnicul Ştefăniţă, fost bibliotecar la Academie. De-atâta Milarepa, cu el ce-aş avea de împărtăşit.

            În tinereţe, ancestralităţile ne umpleau fiinţa şi ne puneau în mişcare, de-aia eram poeţi şi necunoscuţi. Ascetul vine pentru India şi poate bine face. S-a murit destul şi prin Vrancea între timp. Ce soartă şi-n ortodoxia asta reprimată. Presiuni de memorie, medium neantului, fiori alcătuirii. Probabil notez în timp ce discutăm. Filmul mi-era noroc.

            Îi fusese jefuită casa de pe Roşchila de cărţi şi de trei perechi de ochelari (poate citi şi aşa). Încă din staţie, povesteşte vizita primită în 9 mai 1973 (eram în Italia), de la Bucureşti, trei persoane în civil – când o să începeţi să vă ajutaţi patria? - care patrie, dumneavoastră aveţi patrie? Oameni mari, ce trebuia să vă pierdeţi timpul până aici, când putea rezolva problema un flăcău de la Focşani, fără să ştie nimeni?

            Biserica, de 64 de ani, se surpase în '40 şi în '77, la cutremure. O refăcuseră pe trei sferturi de milion, popa-i încasase fără chitanţă şi pierdea zeci de mii, din când în când, la barbut. Nu coia casă parohială, că stătea la oraş. A făcut una, până la urmă, peste morminte, profanâdu-le. Sătenii au vrut s-o ia, lemn cu lem, el i-a potolit (deşi-l blestemaseră în biserică). Vrea să ridice altă casă, iar  asta să rămână pentru rituri, sfeştanii, muzeu. Morţii cu oasele profanate ar putea suferi. Trecerea noastră prin viaţă este întru revitalizarea spiritului universal, ca să-i spună vulgar, care prin fiecare din noi poate să urce ori să scadă. Odată pictată biserica, Ştefăniţă descoperise chipul preotului scamator în acela al Sfântului Tiron (cred că-şi dorise şi el frescă).

            Să duc din partea lui o frunză galbenă (a venit toamna). Nana: o s-o păstrez. Unde s-a dus Dumnezeu să plângă. Revăd jurnalul din Dharamshala şi notiţele de la cursul de filosofie budhistă tibetană. Le voi lăsa deoparte.

Mama Sibiu

            Opreşte-mă, mamă, la vamă, Sibiu cu paznic Tolstoi, pe strada Jean Racine, maestre ale depresiei în grup, călimări sparte. Ne-om fi stins. Ghinturi. Galbenul cornilor. Prologul, replicile, pastişele. Noroc de soare, mobile de oase, ologul ridicat din cerşit. Camera lui Kadrey tapetată cu piele de om. A doua şchioapă înre bisericile din Surdeşti şi Plopiş. Sari înaintea paznicului, aschimodia conţilor.

            Tocmai că am sărit pe Jean Racine. Dusă la Sibiu să vândă rachiu lui Nicu Steinhardt. Daună mama, paznicul, să refacem târgul. Mama e Elisaveta, paznicul controlorul, socrul Tavi Ghibu. Panta prăvale uscăturile. Kairos, paznicul maicilor. Doarme tineretul în case de munte. Îşi pierduse vocea, mă chemase să-i citesc. Vă dau şi d-stră ziarul Tolstoi.

            Vedeam oraşul ca pe război. Paznicul scormoneşte cu ochii un kairos de când nu voi mai fi. Toţi ne ocupăm cu acelaşi lucru. Paznicul cur în cur cu Tolstoi. Cinci fabrici am pus în funcţie. Vorbim de frumuseţea patrimoniului. Ţi-o fi părut o scrisoare fără amintirilr tale. Tocmai nu-ţi răspundeam şi te transcriu peste cartuşiera controlorului. Nu eşti drumul spre Bergen. De când nu mai invidiasem copacii. Paznicul în centrul ţăranilor. Cunoscându-i, îi manipulează cu oraşul.

            Mama Tălmaciu, fabrica de aţă, prinţesa Sturza.

somnul paznicului Tolstoi

în Sibiu o noapte de apoi

pe pojghiţa haitei de copoi

muierea muie cataroi

            Măiastra indoriană. Rumeguşul bronzului, rombului. Antihi o ştie pe Dana de Sighişoara. În Sibiel respiri româneşte. În Birmingham lecţie de uitare. Calea Dumbrăvii pe zi cu soare de primăvară, pe Rîul Caselor. Pe strada protopop Emil Cioran, o zgaibă de statuie. La vreo sută de metri de Goga.

            Aia de-a mamei şi somnului ne aduce malaria din altă viaţă. Nu mai tot face atâta praf, manea în Răşinari, Manoa. Ori o fi premergând suferinţa frumuseţii, ori frumuseţea e doar în salbă. Chirpiciul să ni-l lăsăm dărâmat, de nu ne vrem în fereastră la Shakespeare. Naştere, adeverinţă de moarte.

            Drumul archebuzerilor & pânzarilor. Veniţi, bătrâni, din muzeele voastre în Thalia. Patrimoniu invizibil. Oameni închişi în meserie de arte, ca să nu zic din garda veche. Încotro atâţia specialişti. Cărarea de a fi îmbătrânit. Directorii să fie sănătoşi. Facem politică culturală, dar să fim atenţi. Siuranţa naţională. Fortificaţii părăsite. Cetăţi dacice.

            Pe Tipografilor cu Schiller. Doctor să moară sub 50 de ani. Paznicul se făcu interdictorul persoanei trimise. Că Măiastra. Şi el pomeni de două ori Brâncuşi. Monopolul lemnului cultural, nomenclatura muzeelor româneşti, media de vârstă afină cu mine şi cine mai vine, bărbi, chelii, foste tinereţi, oglinzi presate, gânditorisme, soarele Sibiului peste fumători.

Aveam nevoie de un pumn virtual în imaterialitatea propriului patrimoniu. Măiastra lui Brâncuşi îl speriase, crezuse că aş fi delirat concertul camerei de gazare. Spirit de convalescenţă. Puse filtre de Sibiu. Noi, în Răşinari. Am petrece, vă salut domnu’, felicitări, nu ştiu dacă vă cunoaşteţi cu domnu’, aş fi zis ce-aş fi zis, notiţe, după paznic strategic, lemne securiste pe o strângere de şurub, are ce-şi cotcodăci la neconcurenţă, a-i reproşa, mi-ar păli dumbrava, pecetluire rămăşiţei adventiste.

            Prima zi, a doua noapte, paznic întinerit, la costum şi cravată, mama, muzeimea, eu, că nici eu, nici el, nici ei, cum îţi alegi interzicrea, ca în viaţa de toate vieţile. Scrisul fără tortură, ce-ar zice Pasi de nevorbire, şi ce-ai pierdut, ce-ţi păsa, ce te făcea o gargară, cum şparleai îi şi deranjai, ori nu, le plăceai şi ieşeai prost, ori plăcându-te îi diversionai, ăsta ce caută să ne desrostuiască. Rostească-se în romanul crap cu trout  Kalamazoo tema tabu-urilor sub cenzură proteică, vorba Tatianei, dacă era Eliade.

Rar şi-ar fi pus problema persoanei tocmai neapartenenţa ce-aţi fi căftănit caft. Nici nu mă mai benoclează tot spatele. Câţiva pe stânga, dată, poate supărat de ce, neştiind voi, îmi făceam de câteva metafore cât mă temusem a fi violat de patrimonistă. Când nu-ţi niţeleşti masca, măscar, uşor macho, ia-o piticăneşte, o ţară îşi are specialiştii bătrâni. La ce n-ar accepta valuri de şefi judecându-i cu dispreţ din Sibiu. Casele lui Goga şi Cioran, nevizitabile, că locuite, Muzeul Bruckental în renovare. Cum ne-or fi îndulcind patrimoniile.

            Aproape că vă miraţi de Răşinari. Cât de câştigat în ochii paznicului, la schimb, nici Bucur din Sibiu, ori că vine la premii, autorefuz în Thalia. Cum să te mai distrzi decât pe decadenţă printre hăitaşi, lumi închise, deschise, pumni pasionali, şcoala din 1616, paznic cu bască, un milion de oameni, un milion de copaci. Sunt mândru de paznic, personajul limpezit negativ. Carmello vede mai mult râs în Sibiu decât în Bucureşti, mai de cuvânt. Are şi sânge croat, nu-i pare cunoscută Sonia Gandhi. Crede che Lei conduce l’Universita? oppure la casa di cultura societica?

            Se va strânge, ne va strânge, eram închişi, suntem deschişi. Încotro nu e invazie e muncă. Ai nevastă româncă, fata ţi-e de câte luni? Acum învaţă să vorbească. Aş învăţa şi eu de la nepoată. Ăsta fumează ca bivolu’. Să nu-mi spui că nu se cunosc muzeografii. Asta ne-o fi soarta unora, să ne enervăm preopinentul, când nici nevoie unul de altul n-am avea, alta decât să ne coalizăm contra noastră. Anti-Sibiu în Sibiu. Anti-mine. Momenti magici della vechezza. Bravo, Carmello, mulţi italieni români. Maschi cantanti imperiali. Orice rateu spre o scriere bună.

            Euforia ar consuma creativibilitatea. Cred că şi dădusem mâna cu nasu’ babii. Impulsul morţilor opozitivi. Ca  şi paznicul biată mamă. Somn şi piază, nici în dodii, nici în India, ba în Sibiu, cu pază călare, poate-mi făceam prieteni printre voi. Şi nu de râs împotriva aparenţelor vom asculta poliţişti de patrimoniu, plictisul cititorului. Nu ştiu, eu n-am văzut pe nimeni, astăzi mai dispar oameni, nu se mai scoală dimineaţa pe scenă, arunc faţa de masă, câş la ambele colţuri ale gurii, aici s-ar petrece, Caramello plecat la treabă, Tom în regie.

            Ţuica soldaţilor, napoleonilor, sibienilor, patrimonienilor, din femeile muzeelor, colecţiilor, ce limbaj de praf. Nu strică o macabritate, cobe, Cobain, fetelor, ce alţi suicizi, învăţul ţării din muzee, închidere în sinele istoric. Ecranul avansa, ţâşti băşti la suprafaţă, în viaţa noastră întâlnirea voastră. Pe rândul meu, care mai vii. Ăştia nu mai aprind lumini de scris. La praf cu ochii, cuantă nemecanică. Vă întârzie vreun blitz.

 Registrul arheologilor avansa geodezie de cadastru militar, ortofotoplan. Hermanstadt, Mărginime, Dealul Frumos/Schonberg, dolorism, întunericul rugăciunii, ziduri candelabre, altar de scris. Trei trandafiri psd în faţa şcolii bisericii evanghelice. Patrimoniul ne aduce de unde am fost plecaţi. Vopsitorilor, Plopilor, Faunului, Turnului, ochioase case. Vom ajunge până mâine şi acasă.

            Nemţi la 1200, cu voi, cu noi. Mă vezi scriind bastioane de pe Cibin. Centru de refugiu. Ce studiezi mata, îmi făcui trei fişe, minutele Indore – Târgu-Jiu, cu/fără Brâncuşi. Premii şi reparaţii. Venirăţi din partea cealaltă, premianţii, concertanţii, ziua pe ducă, stai mai la margine, să te duci să iei premiul, domnişoară a culturii, vă pierdurăţi clienţii. Domnu’ Anca, după asta vă dau cuvântu’. Decebalus vincit? Ţineţi-vă, ne ţinem. Gata Sibiul, povestirea paznicului Tolstoi, mort şi înviat, mama iehovistă după semenişte şi conversanţă.

În casa albastră, alb-astra. Dumbrava alb-astra. Ministrul seamănă cu paznicul. Scormonind ancestralitatea, nu s-ar da pe spiritualitate. De ce intră kairos în casa morţii Antifus, Antihi? Ceas albit în floare. Rinichi. Aer închis. Ne drămuim sub Fuji, prin Sibiu. După ce plecară vânătorii, am delegat şi dintre noi să ne termine, ne-am mai decimat şi înşine, vânaţi peste rând. Taie-mă cum te tăiai, albă floare de ferăstrău. Ludoteca nu e gata, face paznicul Napoleon, inversă vânătoare. Cad stinghii, împăiaţi restauratori..

Ieşise să fumeze ca din insulă elenă. Gârâitul, ziceam, al porumbeilor, un jazz fost sas, acum paz-pas. Ţestos Ahile, serene arene. Origen la mijloc. Genele soarelui de Sibiu.. Paznicii în linie la temelia vânătorii mascate. Fetelor, vă săturaţi, soarelui ne adunaţi. Vorbeau germană. Aş măsura săseasca prepotenţă în fotomontaje. Lentoarea contemplării de paznic apropriindu-şi încă două minute. Biserici, forturi, plezne, aripile în empatie zburătăcită. Boltă de clopotire în miezuire.        

Franz Neuhauser Sibiu 1898 căruţaşi călăreţi cupluri grupuri fracuri trene pene pălării secure bastoane vite oi trăsuri vreun cerşetor cai liberi raţe copii în grădină râul peste pod oraşul biserici şi palate. Heute ist Hermanstadt. Aţel/Hetzeldorf 1148, Movile, Voila. Năvălire mongolă 1241. Orga imperială. Resaşizare. Asociaţia Carpatină din Transilvania, Păltiniş, 1894. Românii să piară dracului dansând. Turnul Poarta Sării demolat în 1885. Ursuline. Dominicani. Casă cu pinion în trepte. În Bucureşti, mulţi bani şi mulţi nebuni.

De unde-mi scad zilele de Sibiu, nonsaşi, acolo primarul de dame, l-ar alege şi preşedinte, soro. Omenirea aşteaptă binecuvântare şi primeşte blestem, mi-ar fi spus mie mama asta venită în Piaţa Mare din Sibiu, via Tălmaciu, adevărul despre viaţa veşnică într-o Lume Nouă fără sfârşit şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii limpede cum e cristalul. Soţul meu a murit, ştiu, mamă, tu murisei înainte. Veta la Iehova. Umor franţuzesc în săsime. Vorbind frumos despre morţi, drumul ne-o cunoaşte, noi agnostici, discuţii despre accelerat, îmi ard fălcile, mamă iehovistă, mă interesează mama, ea mi-e Sibiul şi Iehova, zăpada uite-o, nici ei nu-i păsa de saşi, pe mine mă adusese pe la Tălmaciu, care eşti mamă din munţii ăştia, a, că erau dinaintea ta.

Unul în faţă şi o iluzie engleză. De dimineaţă, Ulise între coloanele infernului. Te-aş vedea, dacă te-aş cunoaşte, în vis, ştiu, oricine te-ai arăta. Mama se poate sinucide, fato, alb ori Olt turbulenţă, ce să vă mai întreb, excelenţă. Cum m-aţi urmări ca mama munţilor, ea de-a Orăştiei ca Dominic al Soranei. Calul tău paşte primăvara Paşte. Lectură sibianismului tolstoian, de cobori-avatar munţii mai repede cu mama şi paznicul, ne mai putem pierde. Omul se ridică pe vârfuri degeaba. Ne compătimim mama călătoare, după muncă şi câte-o scrisoare.

Ce viitor are ortodoxia în Sibiu? Trecut evanghelic, catolic. Nu-mi auzeam înţelese sunetele, respirate aerele pe altar, conubiam neînţelegerea cu abstracta amorului damnaţie. Requiem, Mozart, Hărăşteanu, a te apăra şi de Dumnezeu ştiindu-te înconjurat zid. De pace cu psalmi interiorizaţi şi preoţime. Pe urmă coama, tropic de lumit, animalele ni se întrupează în piaţa mare mărginime urmându-mă. Paznicul din Sibiu n-a jignit-o pe mama, i-a fost client la ţuică. Paznicul Tolstoi rachiu buduroi calul la căruţă Ilaşcu nu Druţă.  Ca i ros, kairos. Mama iehovista cu sovietista. Petale pe hududoi să vă faceţi trei din doi moara pe mălai de botez alai cântaseră laseră milimetri de nisetri la galop interlop haos în Taos pendinte pe dinte floare închisoare Marie reverie ochi mari indorari.

Ce-om rearanja din caiete, din edite, bisericile cât le-am contemplat, ne pare umanitate dumnezeirea, abia de ne-am despărţie vecie, de-am şi întortocheat claritatea nimicniciei să ieşim la liman, lemn ud, grămadă de prăbuşite monumente, morţi pe povârnişuri. Oi fi ratat Sibiul, nu paznicul, m-am gândit la mama fără nebună. Conrad Haas Sibiu 1555 lanseză racheta spaţială cu trei etaje pulberile lui Ioan Românul din Alba Iulia radioactivitatea Mărăcineanu depolarizarea luminii Herman Oberth Werner von Braun tratamentul cu lumină Petrică Ionescu regizor de operă după Zefirelli Sibiu la purtare

2007.

 http://georgeanca.blogspot.com.au/2017/01/elegie-erasmus.html